https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/rafael-alberti-cantec-14 https://versuri.pro/rafael-alberti-cantec-14#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88577 →]]> Eu ucideam liliecii
în turnuri cu fața spre mare.
Azi, în balcoanele mării,
departe, cu fața spre-un râu,
aleargă pe fruntea mea, negri,
și nu mai vreau să-i ucid.
Lilieci din zile cu turnuri,
cu fața spre mare șezând:
eu v-am ucis, dar acuma,
când stă să cadă amurgul
atât de departe de mare,
chiar de mi-ați trece pe frunte
ah, nu vă mai pot omorî.

]]> https://versuri.pro/rafael-alberti-cantec-14/feed 0 https://versuri.pro/rafael-alberti-stihuri-ii https://versuri.pro/rafael-alberti-stihuri-ii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88578 →]]> (24).
Doarme Grația. O trezește doar
zumzetul liniștit al visului ei.
(25).
Câteodată poetul
înarmat cu harapnic și cu aspră mânie
sfâșiind întunericul larg, nesfârșit,
aleargă crunt să-și vâneze Muza: Oh, târfă!
Unde erai? Spune! Ce făceai, de nu vii în goană
când am nevoie de tine?.
(29).
Sărmană Muză, încercând,
între atâta surzenie și atâta vacarm,
să-i arăți mării glasul tău cel mai suav!

]]> https://versuri.pro/rafael-alberti-stihuri-ii/feed 0 https://versuri.pro/rafael-alberti-strainul https://versuri.pro/rafael-alberti-strainul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88579 →]]> O, limbă maternă, la ce
mi-ești bună pe țărmuri străine?.
– Mi-e sete.
(Străin! Să-i deschid?
O, Doamne, nu știu ce tot cere!)
Fântâna – ce sete! – e seacă!.
– Mi-e foame!.
(O, Doamne! – un străin!
Ce spune? Închide! – Nu știu.)
Nimic de mâncare în casă!.
O, limbă maternă, de ce
să cer pe țărmuri străine?

]]> https://versuri.pro/rafael-alberti-strainul/feed 0 https://versuri.pro/rafael-alberti-intoarcerea-ingerului-de-umbra https://versuri.pro/rafael-alberti-intoarcerea-ingerului-de-umbra#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88580 →]]> Sunt îngeru-ți de umbră, iubito, câteodată.
Irup din cine știe ce prăpăstii,
ca fulgerul – în dinți
c-o spadă cu tăișurile-amare
ce le știi bine, biata mea iubire.
Sunt zilele obscurei mâini, sunt orele
trezirii fără milă când te iubesc plângând,
cu lacrimi izvorând
din deznădejdea cea mai nedreaptă și mai dulce.
Eu știu de unde vine, iubito, umbra deasă
ce te împresoară și mă strânge-n clește,
și cade greu pe umerii tăi, cade
plecându-i ori topindu-i într-un fluviu.
Ce vrei să fac, iubito, când umbra dă năvală
și când mă zbat ca orbul să sfărm acele pietre
neșterse din trecutul cu care pier eu însumi,
ca, liberă-n lumina-mi, doar tu să mi te-arăți?
Mereu învins și spulberat de-a pururi,
la liniște mă-ntorc, la fericirea senină,
până-n clipele de umbră
când iar cobor în propriile-mi peșteri,
să pot din nou irupe ca îngeru-ți de umbră…

]]> https://versuri.pro/rafael-alberti-intoarcerea-ingerului-de-umbra/feed 0 https://versuri.pro/rafael-alberti-ce-singur-sunt https://versuri.pro/rafael-alberti-ce-singur-sunt#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88581 →]]> Ce singur uneori sunt, o, ce singur,
cât de sărac, de trist și de uitat!
Și parc-aș vrea să cer un dram de milă
pe netezile plăji, și-n câmp, acasă.
Dați celui ce se-ntoarce un crâmpei
de soare calm, de împăcat azur.
Fie-vă milă! Nu mă mai cunoașteți…
nu vă cer mare lucru… Un crâmpei…

]]> https://versuri.pro/rafael-alberti-ce-singur-sunt/feed 0 https://versuri.pro/rafael-alberti-din-largul-marii-iv https://versuri.pro/rafael-alberti-din-largul-marii-iv#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=44395 →]]> Dacă țăran m-am născut,
de m-am născut marinar,
de ce mă țineți aici
când acest aici mi-e-n zadar?.
Într-o bună zi, o, cetate
pe care-n veci nu te-am iubit,
într-o bună zi – tăcere! –
vei afla că am pierit.

]]> https://versuri.pro/rafael-alberti-din-largul-marii-iv/feed 0 https://versuri.pro/rafael-alberti-intoarcerea-dulcei-libertati https://versuri.pro/rafael-alberti-intoarcerea-dulcei-libertati#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=44412 →]]> Puteai, când erai marinar pe uscat,
mai liber ca acuma să fii,
să pornești voios
de pe țărmurile înflăcărate
ale visului tău de curând născut, prin adâncile
văi ale grădinilor submarine, pe dealurile
verzi ale delfinilor, poteci afunde
ce duceau spre dulcile sirene râvnite.
Puteai atunci, puteai de-a binelea, puteai
fără lacrimi zadarnice, fără sfieli impuse,
să cutreieri, cu buzele pline de vânt, cu un zvon
de lumină deschis în mijlocul inimii,
preaînalta, neprețuita viață picurându-ți din frunte.
Unde erau atunci granițele, teama asta,
spaima asta de limite,
cercul acesta pe care-l auzi înaintând în noapte
ca o tristă poruncă ce trebuie îndeplinită în zori?.
O, dulcea mea libertate,
oricât ai fi de copilă,
oricât de mărunți ar fi pașii tăi delicați, spune-mi,
răspunde-mi, dacă micile tale urechi
mă mai cunosc: Nu cumva ai de gând, fugară, cântând,
să mă-ntorci în liberele tale ținuturi fericite?
Cine te întemnițează, spune-mi?
Spune-mi cine te pune în lanțuri?
Cine-ți încătușează aripile și cine, spune-mi, zăvoare
înfige în limba ta și numai umbre așază în jurul tău?

]]> https://versuri.pro/rafael-alberti-intoarcerea-dulcei-libertati/feed 0 https://versuri.pro/rafael-alberti-tontul-de-rafael https://versuri.pro/rafael-alberti-tontul-de-rafael#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=44429 →]]> Umblă unul pe stradă. Cine-o fi el?
– Tontul de Rafael!.
Tont picat din cer,
din stele, fără pară chioară.
Pui de porumbel rătăcit pe-afară,
fără pene, golaș, stingher.
Pic, pic, ciugulește nițel, iar când zboară,
îl ciugulesc alții pe el.
– Cine-o fi ăsta?
– Tontul de Rafael!.
E mândru, dar n-are nici o meserie,
bun de gătit cu roșii, dar fără boierie,
greier de pătlăgele, tehui,
dar n-are pic de roșie în vizuina lui.
Canar de bucătărie,
nu de alcov și nici de iasomie.
– Cine-o fi el?
– Tontul de Rafael!.
Nătărău, ca smochina de prost,
dă de-a dura pe la colțuri de stradă
bile, arșice, fleacuri grămadă
și niște pipernițe fără rost.
Dar nicicând prieten n-a fost
să n-aibă o garoafă de la el.
– Cine-o fi ăla?
– Tontul de Rafael!.
Rațe cu ochelari, adunătură,
o să-l fure prostește din coteț
în inconștienta trăsură
a sfântului Jinojito cel fleț.
Dar ce vuiet, ce harababură,
mai scoate nătângul ecou fidel?.
Of, of, uitați-vă, chiar acela e
– Tontul de Rafael!

]]> https://versuri.pro/rafael-alberti-tontul-de-rafael/feed 0 https://versuri.pro/rafael-alberti-taur-de-mare-xiv https://versuri.pro/rafael-alberti-taur-de-mare-xiv#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=44445 →]]> Scrisoarea soldatului se termina astfel:
„Și zorile, draga mea, vor găsi în această noapte
mai mult loc pe marginile cearceafurilor.”
Dar zorile care veniră
au venit cu un nod în gât.

]]> https://versuri.pro/rafael-alberti-taur-de-mare-xiv/feed 0 https://versuri.pro/rafael-alberti-franturi-dintr-o-dorinta https://versuri.pro/rafael-alberti-franturi-dintr-o-dorinta#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=44461 →]]> Aici, când aerul trădează onestitatea crinilor,
e osândit la moarte de un vârtej de apă.
Nu e o umbră de amărăciune aceea pe care copacii o
împing înainte către apus.
Despre aceasta te va informa paznicul de vânătoare
pe care-l plătește frigul.
Dacă, în țara ta, o iluzie se pierde în largul căldurilor,
în a mea, zăpezile te vor ajuta să o găsești.
Dacă urma unui pantof nu dispune de timp ca să
adoarmă o violetă,
aici își petrece viața culegând ciclul ploilor.
E trist,
foarte trist să știi că o mână întipărită în pulbere
dăinuie mai puțin decât drumul pe care-l deschide o
frunză când moare.
Nu te mâhnesc aceste fire care ți se topesc pe loc de
obraji
când, despuiați de nori, îngheață în heleșteie?

]]> https://versuri.pro/rafael-alberti-franturi-dintr-o-dorinta/feed 0