Project3R – Versuri.pro

Vei Rămâne

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O nouă ceartă, o nouă supărare, totul dispare
Inima-i oprită, sângele e rece, totul în jur moare
Draga mea, situația asta prea mult ne consumă
Și fiecare supărare rând pe rând se adună
Și, am încercat să mă schimb, am încercat să fiu eu
Am încercat să-ți fac pe plac, da’ i tot mai greu
Nu-mi pot scoate din cap momentele cu tine
Și chiar și când te răneam, tu erai acolo pentru mine
Mama ta n-a vrut relația asta, s-a văzut din prima
Ne vedeam destul de rar uneori, asta mă deprima
Problemele tale și ale mele au sufocat relația asta
Și uneori mă întrebam și eu, oare cât mai putem rezista?
Pentru mine n-ai fost o iubită, ai fost soție
Dar după intervenea ceva și ne certam dintr-o prostie
Mi-e greu să te uit, așa că promit că te voi iubi mereu
Noi chiar dacă nu vom mai fi, vei rămâne totul meu.
Vei rămâne acolo mereu, chiar dacă inima mă doare
Voi fi acolo pentru tine chiar dacă sufletu-mi moare
Vei rămâne a mea, chiar dacă totul dispare
Cu tine în inimă, viața mea prinde culoare.
Apăruseră alți tipi, o perioadă, asta mă făcea gelos
Îți spuneam cum mă simt, dar sincer, la ce folos
Problema era că, tu erai prea sensibilă, eu prea orgolios
Și am uitat că iubirea-i lucrul cel mai prețios
Lacrimi pierdute, încercând să te scot din inimă
Zile îndelungate în care am căzut drept victimă
Problema nu era a mea, ci era problema noastră
Încercând să fim perfecți ne-am rătăcit în glastră
În loc să creștem împreună, am crescut separat
Oare ce ar mai fi în relația asta, astăzi, de reparat
Când indiferența învinge dragostea, totul se ofilește
Iar ura din noi tot mai mult se aprinde și vorbește
Am încercat să fim, dar uite că, ușor am eșuat
Am avut amândoi vise, dar uite că n-au durat
Poate într-o bună zi, noi doi ne vom regăsi
Și, vom crea ceva nou, serios și ne vom iubi

Am Plecat De Mult

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am plecat de mult, dar nu cu gândul la voi
Am plecat de mult, să nu mai înot în noroi
Am plecat de mult, dar nu cu gândul la voi
Am plecat de mult, da, să uit de război.
Și tot ce mi-a rămas a fost un pix și-o hârtie
O amintire vagă, dureroasă plină de prostie
Un sentiment murdar plin de mândrie
Și o putere extraordinară plină de uimire
Sunt același eu, schimbat de societate
Sunt tot eu, dar dezamăgit de realitate
Nu-s total schimbat, decât când nu dorm
Și sunt veșnic demn când nu pot să adorm
Sunt Project3R, același rapper cu inspirație
Sunt eu Defe, printre a voastră generație
Scârbit de toți și toate, în plină grație
Și sătul de a ta, constantă comparație.
Nu mă compar cu nimeni, nu-s telefon
Nu mă cobor la nivelul tău de magnetofon
Sunt inspirat de jeguri, dar perfecționez
N-am nevoie de tine ca să funcționez
Rulez același soft, învechit din ’98
Bun, fără variante demo lansate în loft
V-oi cere ajutorul când oi crede-n noroc
Și când o să am puteri ca să mă invoc

Timpul Trece

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Timpul trece și tot ce mai am e la rece,
Două pahare de vin și ceva ce nu mai vrea să plece.
Trecutul umbrit de frig și apăsător,
Anii ce vin din spate și eu, un visător.
Da, timpul trece și știm cu toții asta,
E un lucru ciudat, mizer ce ne acoperă lista.
Ne uităm în trecut la tot ce am realizat,
Plini de supărare observăm că nimic din ce am visat.
Unii își pierd liniștea muncind afară din greu,
Alții timpul pe bani mulți, dar fără niciun leu.
Învățați de mici că sistemul e cel ce îi ajută,
Rămân prinși în acest cerc vicios într-o derută.
Și vrem să ieșim dar ne oprește voința,
Ne gândim ce va spune iar și din nou conștiința.
Când vom sta săraci dar plini în interior,
Fără să vrem să fim și noi vreun superior.
Vrem liniște și bani, dar cine ne oprește?
Doar noi înșine și orgoliul ce încă crește.
Trebuie să faci mereu ceea ce îți dorești când simți,
Pentru că…

Fato

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

When we talk, when we talk, fato.
Și, stau singur cu mine, în camera mea,
Cu gândul la tine, și la dragostea ta,
Telefonul în mână, aștept să-mi scrii,
Să-mi spui că ești aici și că mai vii.
Răceala ta mă omoară, ce nu înțelegi?
Totul se clatină, vrei să mă pierzi?
Sufletul tău care vibra uniform cândva,
Acum e distant și mă trage-n jos, cumva.
Nu vreau să mă mai minți, fato
Spune-mi tot ceea ce simți, fato
În nopțile târzii când vorbim noi, fato
When we talk, when we talk, fato.
Nu vreau să mă mai minți, fato
Spune-mi tot ceea ce simți, fato
În nopțile târzii când vorbim noi, fato
When we talk, when we talk, fato.
Nopți fără somn, dar te caut în vis,
Sufletul din mine devine tot mai stins.
Mă piș pe orgolii și pe vorbe-n zadar,
Mă doare indiferența ta, e totul bizar.
În vise te strig, dar tu nu-mi răspunzi,
Îmi fac scenarii, în gânduri mă scufunzi.
Privind în gol, mă întreb ce am pierdut,
Speranța se stinge, dar încă mai lupt.
Nu vreau să mă mai minți, fato
Spune-mi tot ceea ce simți, fato
În nopțile târzii când vorbim noi, fato
When we talk, when we talk, fato.
Nu vreau să mă mai minți, fato
Spune-mi tot ceea ce simți, fato
În nopțile târzii când vorbim noi, fato
When we talk, when we talk, fato.
Spune-mi ce vrei fetițo, nu te mai juca,
Lasă-mi inima în pace, nu o mai seca,
Visele sunt mute, eu am rămas pierdut,
În vise te caut, dar cu sufletul vândut.

Și Știi Și Tu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E joi dimineața și mi-e și acum foarte greu
Să încerc să te scot din mintea mea, mereu
Erai minunată, te-am tratat cum nu meritai
Erai o zeiță, eu un bou pe care nu-l evitai
Sunt ce sunt acum și încă mai regret
Că am putut ține la tine doar în secret
Te-am lăsat pentru cine nu trebuia
Mi-am călcat inima când soarta nu voia
Am iubit o proastă ce nu mă merita
Am ales să fiu lângă ea, chiar dacă mă irita
Am iubit-o da, dar te-am disprețuit pe tine
O fată cu chip de înger ce ținea mult la mine
Acum ai ales să pleci, să faci ce e mai ușor
Să-mi distrugi speranțele, să mă lași fără ajutor
Eu am fost un prost, știu asta foarte bine
Tu ai plecat, înloc să alegi să lupți cu mine.
Și știi și tu că regret, și știi și tu că țin la tine
D-asta ai ales să pleci, să lași dragostea inimii străine
Dar vezi tu, eu voi fi lângă tine mereu
Chiar dacă știu că nu voi ajunge niciodată în careu.
Nu știu ce a fost în capul meu când îți vorbeam despre ea
Îți povesteam cât o iubeam și cum ea mă disprețuia
Îți povesteam cum nu voi mai găsi niciodată o iubită perfectă
Dar tu îmi erai alături, te durea și aveai o atitudine corectă
Am fost un prost, dar tot ce mai am acum sunt doar regrete
Că ți-am arătat exact opusul și acum sunt pus la perete
Fără arme, fără puterea de a trece din nou peste
Tu mă puteai controla, chiar și atunci când mă băgai în teste
Tot ce mai am acum sunt doar regrete și durere
Pentru că am fost un copil naiv ce mă-nfundam în tăcere
Te iubesc, să știi măcar acum când nu mai am ce face
Ești un cristal valoros pe care l-am spart și pe care nu-l mai pot reface

Am Nevoie de-o Busolă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Totul e absurd, abstract, neprevăzut
Ca un scaun, mare, tare, moale la șezut
Tu erai deschisă, erai fix ce nu aveam
Acum ești ciudată, tare, fix cum nu voiam
Ești rece, dar și caldă, ești tare diferită
Ești rea, dar și dură, dar te vrei iubită
Cândva eram dulce, acum-s prințul de pe tort
Măcar explică-mi tu, cum să mă comport
Ești esența pură, H2O, ești minunată
În același timp ești și mult, exagerată
Tu nu știi ce vrei, dar eu știu mult mai bine
Dacă chiar contez, ia-mă și ține-mă lângă tine.
Am nevoie de-o busolă, un ceas și o oră
O harpă și o zână, sub îngrijire coloră.
Zic ce simt, când simt, mă simt amăgit
Nu știu ce e așa wow, dar mă simt uimit
De lumea asta lasă, închisă-ntr-o clepsidră
Suntem răi, goi și banali ca mulțimea vidă
Și vreau totul, când, de fapt te vreau doar pe tine
Sunt neam cu trădarea, și nu-mi face bine
Tot ce vreau acuma-i fericirea ta
Un mesaj de la tine-i tot ce-ar mai conta
Ești esența pură, H2O, ești minunată
În același timp ești și mult, exagerată
Tu nu știi ce vrei, dar eu știu mult mai bine
Dacă chiar contez, ia-mă și ține-mă lângă tine

Trezește-Te

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E un paradox sublim, nici eu acum nu mai știu
E un chin deplin, senin, am uitat cum să mai fiu
Caut să mă reîncarnez în mine, cel de prin viitor
Unde sper să nu rămân doar un simplu scriitor
Paradoxul e azi fantezie, eu mă văd deja în el
Nu vreau să rămâneți la fel, vă vreau la un alt nivel
Voi fi fericit când oi putea avea așteptări de la societate
Când n-o să mai visez și va deveni totul realitate
Mă-nchid în mine că în voi nu mai am acu’ tupeu
Mă simt bine cu mine când mă considerați un zeu
M***s pe voi în surdină, sub lumină, în tunel
Sunteți mult mai proști decât prevede legea un Garcea chel
Nu m-am născut să-mi purtați acum voi de grijă
Sunt învățat să mă descurc singur când vine vorba de tijă
Mă felicit cât am evoluat, vă iau morții-n p***a
Totul mi se cuvine mie, de la cea mai mică celulă.
Trezește-te, în p***a mea, trage aer în piept, respiră
Viața e o luptă, junglă unde nu-i loc de milă
Trezește-te, în p***a mea, trage aer în piept, respiră
Prezentul e format din trecut, îmbibat în silă.
Am căutat înțelegere, respect, dar am rămas sec
E uimitor cât poate omu’ să fie acum de jeg
Îmi iubesc inteligența, mă iubesc mai mult pe mine
În jungla asta aspră, să fii egoist e cel mai bine
Sunteți incultură vie, nimicuri supraetalate
Sunteți scursuri de clor pentru a noastră societate
Sunt mândru de mine, dar mă vreau în viitor
Poate vom evolua și noi în ceva neotrăvitor
Viitoru-i fantezie, mentalitatea-i azi prostie
Mă caut în trecut să mă văd și mai văd încă-o mie
Mai văd pe câte unii care mă vor, îmi pare rău, nu mă vând
Sunt aici să experimentez, de plecat, nu știu când
„Nu fa greșeli să nu fi judecat” e o mare prostie
Cine mă iubește, o face pur și simplu, fără să știe
Judeca-mă-n m********-ții, să te fac parastas
Eu am sânge și creier, n-am nici ceas, nici compas

Doar Un Vers

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Au trecut 2 ani și uite că încă mai trăiesc
Am un sentiment ciudat, dar încă gândesc
Am găsit pe altcineva, dar uite că n-a meritat
A fost lângă mine, dar doar a profitat
Te vedeam în fiecare persoană și încă o mai fac
Dovada vie, încă îmi lipsești „what the f***?”
M-am maturizat, cică, dar am rămas tot un copil
Sufletul mi-e gol și am nevoie de tine să-l alin
Timpul a trecut, dar rănile sunt la fel în sufletul meu
Te vedeam ce nu erai și ce ești, mi-era greu
Mi-e greu și acum că încă mai țin la tine
Dar un gând murdar mă face să mă simt mai bine
Da, te iubesc și o voi face mereu
Chiar dacă ți-am fost doar eu alături la greu
Viața e dură și grea pentru cei slabi aici, în univers
Vei rămâne numele ce va sta mereu la mine în vers.
Vei rămâne doar un vers, în univers
Doar un gând murdar și pervers
Vei rămâne doar un vers, în univers
Doar un un gând murdar și nesters.
Da, regret că te-am îndepărtat când nu trebuia
Și că te-am făcut în toate felurile când soarta nu voia
Dar viața așa e construită, să rămâi singur mereu
Fără nimeni alături atunci când dai de greu
Prietenii sunt falși și te caută doar când au nevoie
Trebuie să le întorci și tu spatele din bună voie
Dragostea nu mai există de mult, e pe interes
Asta e destinul unui om simplu veșnic neînțeles
Să nu crezi că nu te iubesc dacă nu te mai caut
Știu că regreți, dar și eu, pentru că te-am pierdut
Îmi lipsești mereu, dar sincer nu mai contează
Tu ești o fată, eu doar un om ce se adaptează
Vor mai trece ani, te voi iubi la fel de mult ca acum
Doar că soarta nu ne vrea și ne-am făcut scrum
Eu sunt primul care va muri în fața destinului
Veșnic singur și fără tine, contra timpului

Sunt Ceea Ce Simt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

M-am născut să trăiesc pentru cine nu mă suportă,
Un microfon, un beat, un pix, o foaie și-o notă.
N-am nevoie de mai mult ca să exprim ce simt,
Fac din puțin magie, din prea mult consimt.
Sunt omul X cu puteri nule supranaturale,
Fac față oricărei spurcăciuni vertebrale.
Ascult muzică cu versuri și lirică, nu fără cuvinte,
Nu-mi trebuie pe cineva ca să mă reprezinte.
M-am născut prin 2000, dar am rămas întreg,
Nu-s contaminat ca mulți s-ajung să mă rumeg.
Iubesc ceea ce simt, ce simt nu mă omoară,
D-asta până acum, nici mă-ta nu mă bagă-n boală.
Nu-s hibrid să ascult Trap, mă simt superior,
Tonul tău supărător de lift, mă face să te omor.
Sunt calm când mă ții de p***, când nu, rup lesa,
Puișor, fugi pune-o pe ma-ta să-și apere fesa.
Sunt ceea ce simt, când simt mă irig,
D-asta până acum nu m-ai nimenit.
Sunt dulce cu tine, când nu mă oblig,
Sunt tot același eu, nu-s deloc diferit.
Iubesc muzica în general, ce cânt, nu cum cânți,
Când te văd din depărtare începi să mă frămânți.
Te crezi diferit de restul dar ești total la fel,
Tot rapper fără inspirație ce cântă la ma-sa în bordel.
Sunt ceea ce simt, mereu am spus-o și am s-o mai spun,
N-am nevoie de un șef căruia să mă supun,
iubesc și urăsc tot ce mă înconjoară simultan,
Pentru unii am ajuns la nivelul de mare titan.
Urăsc gheața în bere când e frig sau cald afară,
Pentru mine e o provocare mult prea ușoară.
Iubesc să cânt când nu ești prin preajmă,
N-am nevoie de fani pe care să îi bag în seamă.

Candela

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mă uit la candela ce-mi conturează viitorul
Încet, pe drum mi-am pierdut, ușor umorul
E grea singurătatea, când dorul te macină
Sub lumina de neon, ca porcu-n cocină.
E grea singurătatea, c****, mă hrănesc cu ură
Și doare când pe retină ai doar lumină sură
Mă vedeam diferit, acum totu-i o imagine abstractă
Nimic nu mai e la fel, nici măcar ora exactă
Lumea s-a schimbat, e tragic, nu știu ce să mai spun
Eu am rămas la fel, probabil mă considerați nebun
Unul ca mine nu vă f***-n cur și-apoi pleacă
O face cerebral, face threesome, în timp ce atacă
Cola e Pop, Trapul e Rap, e un paradox neînțeles
Muzica nu mai e artă, e bani, acu’ totu-i pe interes
Mă simt dezamăgit, dar și indiferent, probabil
Lumea nu mai e la fel, s-a schimbat și nu-i deloc notabil.
Mă uit la candela ce-mi conturează viitorul
Încet, pe drum mi-am pierdut, ușor umorul
E grea singurătatea, când dorul te macină
Sub lumina de neon, ca porcu-n cocină.
Mă dezvolt pe zi ce trece, dar demnitatea nu pleacă
E uimitor, la mulți s-a dus instant ca o frunză seacă
Observ cum totu-i fantezie uitată-n lacrimi de ceară
Acum lumea nu mai vrea colectiv, ci se tot separă
Mă simt singur, înconjurat de atât de mulți oameni
Mă uit în jur să caut ajutor, dezamăgit, nu-i nimeni
Nu cer nimic, nici nu am cerut ceva vreodată
Mă descurc să mă lupt singur cu lumea asta decedată