Petöfi Sandor – Versuri.pro

De Ești Bărbat, Bărbat Fii!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De ești bărbat, bărbat fii,
Nu o paiață doar,
De soartă azvârlită
Ici-colo, iar și iar.
Potaie-i soarta, latră-n drum;
Întotdeauna, ea
Pe fugă-i pusă de-ndrăznești..
De-aceea nu te da!.
De ești bărbat, bărbat fii,
Dar fără s-o fi spus,
Nu-i nici un Demostene
Că fapta mai presus.
Clădește, sau furtună fii,
Și-apoi, nici un cuvânt,
La fel furtunii, după ce
Muncit-a șuierând.
De ești bărbat, bărbat fii,
Să crezi, să năzuiești,
Și spune-o, chiar de-ndată
Cu sângele-ți plătești.
Să-ți lepezi viața, mai curând,
D-ecât al vieții crez;
Și ducă-se și viața chiar,
De cinstea ți-o păstrezi.
De ești bărbat, bărbat fii,
Chiar de comori ți-ar da,
Nu scoate la vânzare
Neatârnarea ta.
Pe cel ce-și vinde cinstea
Alungă-l mâniat.
Cuvântul tău să fie:
„Sărac, dar neatârnat! „.
De ești bărbat, bărbat fii,
Viteaz, și-atunci nicicând
Nu-i om și nu e soarta
Să te doboare-n vânt.
Să fii gorun, ce piere
De vifor secerat,
Dar își păstrează șira
Spinării, ne-nclinat!

Când Nu Iubește, Inima-i un Sloi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când nu iubește, inima-i un sloi; / Și când iubește, e-o văpaie vie. / Acesta-i ... →

Maniei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Începi să seci, manie,
De cataracte plină,
Sălbatic râu de munte,
Ce te-aruncai cu vuiet
În negrele prăpăstii,
Zvârlind spre ceruri spumă!…
Să pieri vrei pe de-a pururi
Din inima-mi, manie?
O pasăre de curte
S-ajungi din cruntul vultur
Ce-și înfigea pe vremuri
Puternicele-i gheare-n
Spinarea vijeliei
Turbate, călărind-o
Triumfător și mândru?
Îflăcăratul tânăr
Sortit e să ajungă
Un trândav și nemernic
Burghez cu umeri gârbovi
Ce tremură din scufă?
S-ajungă astfel, oare,
Nestăpânitu-acela
Ce – nemilos cu sine –
Era în lumea toată
Vestit sub denumirea:
Petőfi mâniosul!
Ce teamă fără noimă,
Ce-ngrijorare vână!
Nu poate să mă lase
Pornirea mea curată,
Mania tinerească;
Din inima-mi, cascada
Sălbaticelor ape
De munte n-a secat
Și nici nu o să sece.
Și-a potolit doar mersul
Acum când drumu-i trece
Printre câmpii întinse,
Pe șesurile goale,
Pe unde nu se vede
Nici muntele, nici valea.
Dar dincolo-i stâncoasă
Prăpastie viitoare,
Cu negrele-i adâncuri..
Când va ajunge-acolo
Râul maniei mele
Cu apele-i crescute, –
Se va surpa, o, Patrie,
Pe-ai tăi dușmani, la fel
Cum se prăvale-n noaptea
Prăpastiei nesfârșite
Turbată, Niagara!

Nu Piere Sufletul…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu piere sufletul, firește,
Dar nici nu trece-n altă lume.
Aici, printre noi, rămâne,
Pe humă stă și pribegeste.
În alte vremi, mi-aduc aminte,
În Roma fost-am Cassius,
Și Wilhelm Tell la elvețieni,
Și-n Franța, Camille Desmoulins.
Poate și-aici voi fi ceva.

Poezia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cum te-njosesc, o, sfântă poezie,
Toți nataraii, și-n ce chip îți calcă
Întreaga demnitate în picioare
Tocmai când vor să te slăvească. Toți
Acești neunși pontifi ai tăi
Proclamă-n gură mare că ai fi
O boierească sală strălucită,
În care cuviincios nu poți să intri
Decât în sclipitori pantofi de lac.
Taceti, voi, minciuna-i pe de-a-ntregul.
Nu-i casă de palavre poezia
Pentru inzorzonatii guralivi,
Alesii pe-o spranceana din saloane:
Mai mult e poezia! E-o clădire
Deschisă orisicui vrea să se roage,
Cu un cuvânt : un templu –n care-i slobod
Să intri in opinci, si chiar descult.