O. N. – Versuri.pro

Și Ce Dacă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Începutul s-a speriat de sfârșit
Fac întuneric într-o cameră luminată cu un chibrit
Dar e prea frig și îți șoptesc cât ești de minunată
Dar e prima dată când te văd schimbată.
Pierzi printre degete aerul răsfirat
Îți aduc aminte că amândoi am fi respirat
Pe faleza unor noi goi, am fi umplut cu zâmbete din noi
Și ce dacă am căzut printre flori
Am prins în palme culori și le-am aruncat peste ploi
Privești tulburată după un ochi ciudat ca într-o mască cu cască (?)
Dar iubirea lor nu e perfectă
Și parcă lumea e înceată
Dar nu îi reflectă cortina aplecată după altă marionetă
Și ridicată din pat îl vede îngropat în zăpadă
Dând din cap că s-a topit pentru ultima dată
Ecoul sculptat pe o pajiște albastră plină de flori
Parfumezi fiole la fiecare acord alungat din viol
Și visezi culori când nu dormi.
Apusul îți șoptește prostii
Visezi că zbori spre oftaturi vioi ce presară clipa
Sunt departe.
Fulgii argintii ignoră frica
Acum mâna mea îți lipsește
Lipește-ți obrajii de palma mea și privește cum fug
De lângă paharul cu apă lăsat gol pe verandă.
Ea îl sparge, el îl calcă
Stă în genunchi și pleacă
Simte că răsăritul din ochii lui în asfințitul ei se îneacă.
O să ne spunem adio, dar grăbit iese
Dorește măcar să îi mai pese
Ea îl iubește
Zâmbetul firav îi șoptește
Sunt simple iluzii
Alergăm prin frunze plini de confuzii
Sunt simple iluzii
Și ce dacă ne iubim
Suntem confuzi și tot noi ne rănim.
Nu îți cere iertare
Te-ai îndrăgostit
Acum timpul bate grăbit
Și parcă simt pe pereți cum se preling
Frânturi din gânduri pierdute în primele rânduri
Dar ei se iubesc
Și stilouri aiurite mâzgălesc grăbite
Prea profund pășesc
În plină noapte orbesc
Când fumul de țigară ne arată drumul de odinioară
Dar e briză rece și simți că e vară
Dar prin tristețe și trece valul
Curge din cer, pe brațele noastre se topește (?)
Muști din trandafir, dar nu clipește
Se privesc, dar nu îi vorbește
O sărut pe gât și zâmbind îmi mulțumește
Citește cărți fericite proiectate de diafilme învechite
Desenează inimioare, apoi le decupează
Pavează drumul cu mărgele
Cum îi scapără privirile după zilele din față
Prinse în panouri
El o învață să picteze tablouri
Prin lacrimi de crini o ferește de spini
Și o strigă din clipiri
Se înfiripă destule amintiri
Strabat îngândurați drumuri gri
O peliculă le șoptește poarta unei prostii (?)
Și îngheață, e frig când ridic capul
Să îi strig: Zăpada s-a topit
Au crezut că-i mint
Până la urmă ea își iese din minți
Știu că în seara asta tu mă minți
Ea aruncă cu cioburi sparte după el
Sunt doar clipe colorate
Vreau să mă iubești fără regret
Promit să fiu singurul tău defect.
O să ne spunem adio, dar grăbit iese
Dorește măcar să îi mai pese
Ea îl iubește
Zâmbetul firav îi șoptește
Sunt simple iluzii
Alergăm prin frunze plini de confuzii
Sunt simple iluzii
Și ce dacă ne iubim
Suntem confuzi și tot noi ne rănim.
O să ne spunem adio, dar grăbit iese
Dorește măcar să îi mai pese
Ea îl iubește
Zâmbetul firav îi șoptește
Sunt simple iluzii
Alergăm prin frunze plini de confuzii
Sunt simple iluzii
Și ce dacă ne iubim
Ne rănim și tot ne simțim.

Chip de Hârtie (feat. Oza)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Scriam cu frică pe ea
Și pielea ei îmi zâmbea
Știam că nu-i un sfârșit
Și dansa mă păcălea
Îi știam mimica pe de rost
Și de prost credeam că albul de pe chip era hârtie
Și scriam.
Cum scriu și acum pe coli albe de nebun
Arunc privirile pe geam dar ea întârzie iar
Și strâng fiorii la piept precum viorile pier
Puțin din sunet încet când mă întind pe parchet
E rece și știu că e prea târziu să mai fiu
Un oarecare colecționar de coate goale
Și om care știe doar un moft ipocrit dar care azi îmi face chip cioplit și zbor cu
Hârtii și lemn ca penaj și chipul tinde pus pe tablou și e prea mult să spun că îmi pare rău
Am pierdut destule sunt obișnuit cu asta când îmi cască chipuri a plictis
Asta am ajuns și ca de fiecare dată îți văd chipul în foi când scriu de orice altă fată
Fie între noi. doar ea mă știe. chip de hârtie.
Chipul ia foc îi varsă sub pat la loc
Ea neclintită își mângâia surâsul
O apucă plânsul când își smulge din fobii râsul
Spectatori își ocupă în primul rând locul
Ea zâmbește mă privește dar nu e făcută să vorbească
Vrea să zboare spunându-mi că așteaptă să mă iubească dar
Începe să plouă și își udă cuvântul
Dansează și pași mărunți falsează
Vântul se poartă cu gândul, desenându-și ochii
Surâde, roșii în obraji ca niște copii
Lacrimi îi pătează rochii
Întinde.. întinde fard pe claviculă
Dar tot picură sânge și plânge
Mușcă din buze și le străpunge
Nu-i curg lacrimi dar cu ce se naște
Vara din petale
Sedează-n vine polen din floare
Inhalez, mă topesc, o privesc, desenez iarăși ochii
Clipesc, îi mâzgălesc chipul în ceară
N-o mai las să-mi ceară creioane
Desprinde conturul și pleacă goală
Ma minte ca zboara. are un chip sidef cioplit pe o hartie goala
Ia gumă și șterge figura
De fapt ea încerca să-și mutileze statuia

Un Alt Sfârșit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Spre sfârșit, dar nu se închide niciodată
De ce mai spui dacă iubești pentru prima dată?
Aruncă ochii pe geam și gândește-te
Era la fel de bine și printre degete?
În sfârșit am terminat ce am colorat ca un nebun
Poți să-ți spun
c-am aflat ce-ai căutat atâta timp
Ai bătut în răstimp
să mă lași să strig
Vreau doar să strig ce e bun,
nimeni în jur nu e fericit, e nebun,
Acum fug după păsări
Am spart multe căni să văd ce conțin
Știu doar că-n mână pot să țin fulgi fără să-i topesc
Acum vreau să beau din ei și să-i opresc
Vreau acum să vorbesc, să mă gândesc cum vreau să cresc
Citesc frunzele uscate ca niște date din calendar
Date mai departe, m-am dat la o parte din calea ta
Acum privirea mea caută perna să poată adormi pe ea
Simte aerul cald și curat
Acum am să-ți spun ce e adevărat, ce cald e afară
Și eu miros a tine, eu miros a zile pline de bine
De mine depinde, de zile depinde, de ce mi-le pui pe file
Închid geamul să nu mai văd
Am ridicat umbra, doar prevăd ce înalt e fumul
Stinge țigara odată, lasă-mă să râd ultima dată
E târziu
Desenează-ți clipa scursă din palmă
Și acum lasă-ți secundele lângă foc să doarmă.

Refren:[2x]
Crezi că zbori?
E doar un vis
Doar un alt pas de făcut în abis
Un alt bec de aprins
Un alt chibrit de stins
Un alt caiet închis
E de fapt alt colț din camera deschis.

[Intro]
Spre sfârșit, dar nu se închide niciodată
De ce mai spui dacă iubești pentru prima dată?.
*scratches*
*beat*.
Spre sfârșit, dar nu se închide niciodată
De ce mai spui dacă iubești pentru prima dată?.
*end*

Cronica Unui Soldat cu Sato (feat. Dbm)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

I. (O. N.)
„Pornesc primul, pregătit să fiu călcat
Am un gând, dar nu e pregătit
Încă de primul rând, bate-un vânt
Care e gata să ne facă să ne oprim
Fugim prin ploaie după arme goale
Se aud focuri în continuare
Peretele a așezat în zid altă ramă
Cu altă Ana, altă rană se infectează
Cu altă dramă, alte suflete se-ntristează
Când ating seringi care injectează-n vene
Vremuri grele, un mers alene
Se creionează-n spate
Din prima linie se cere visare fără „Poate! „
Din tranșee, palme ucigătoare
Lovesc tristeți alungătoare
Pregătite să doboare
Orice priviri scânteietoare
Iubito, să nu plângi dacă mor
De mic ți-am zis c-am un singur dor:
Vreau să mă lăsați să zbor!
Să-i spui mamei c-am iubit-o mult
Și tatei, dacă vrea să arunce o privire
Spre mormânt
O să fiu acolo, n-o să adorm
O să arunc-n vânt frunzele, pe care vreau să dorm
A venit timpul să pierd minute
Mi-a trecut rândul, de numărat suflete pierdute
De acum, o să-mi pierdeți grija
Parcă simt și acum cum m-apasă schija
Pătrunsă-n mine
Nu pot să mint, c-o să-mi fie bine
Gata, mă strigă..
Ploaia se simte tot mai grea
Închei cronica c-o pată de sânge pe ea
Ce ciudat..
Parcă am simțit un glonte că-mi străpunge inima!.. „
Refren (x2) :
Lupta e destinul
Destinul, iată-n cronică e chinul
Chinul e starea mea când nu-mi găsesc stilul
Stilul e modul în care sărut destinul
Destinul mă învață cum să lupt când pierd primul.
II. (Sato)
Cineva vorbea mai devreme de cronici
Hai să nu fim așa ironici
Căci dacă eram cronicar vă pot spune
Nu puneam în discuție problemele bune
Simpliste adevăruri despre lume
Realiste fantezii provocatoare de spume
Cei mișei
Se ascund între oi ca niște miei
Dar ei între noi
Sunt precum gazela în tribul de lei
Fără scăpare
Punându-se
Cenzura pe prima lor visare
Gândul libertății prima alinare
Primul chin
Ultimul strop în cupa cu venin
Ultima stare neatinsă
Ultimul lucru simțit când lumina e stinsă
E o atmosferă distinsă
Alternanțe complexe
Violența între sexe
Război în vene, în priviri, în gândire
Trec prin mine
Gânduri de orânduire pentru o nouă omenire
Unde-i minele complementar cu tine?
Asta nu e cronica unui soldat, ci luptător
Căci soldații ascultă ordine în cor
Sunt pasibili de omor
Nu vorbesc în numele tuturor
Asta e părerea mea de învingător
Adevarul e grav pătat
Vorbim altă dată
Acum am plecat
Tre’ să fug.. sunt urmărit de-un soldat!!..
Refren (x2) :
Lupta e destinul
Destinul, iată-n cronică e chinul
Chinul e starea mea când nu-mi găsesc stilul
Stilul e modul în care sărut destinul
Destinul mă învață cum să lupt când pierd primul

Visează Zburând, Cade… (feat. Dbm)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și deci, cum poți o singură viață s-o petreci?
Nu știu, n-am răspuns printre rămășițe de ghiveci..
I.
Închide-i polii-n ochi
Se ascunde printre plopi
Și zboară.. o prind goală
E veste de boală
E moartă, dar o simt cum zboară
Doarme și tresare
El sare peste pat după ea
O adoră, dar parcă-i prea grea
Și-o vrea lângă palma mea
Adoarme, și se visează ca parc-ar vrea
Să fie fericită!.. o doare
Palma primită o face vioaie
Dar ea zâmbește, și plânge
Arde jurnalul, o frânge..
Tresare tulburată
Se-neacă.. e moartă
De oboseală, dar mai încearcă
Își pleacă capul și pleacă!
„Vreau să-ți văd calmul! „
„Târziu, și-a pierdut tot farmecul!.. „
E totuși târziu, și-n pat pustiu
„Iubește”, cu frică spre mine pășește
„Orbește”, eu tot te văd, „Hai vorbește”
„Nu mă goni! „
„Te voi lovi! „
„Voi fugi după tine”
Calc pași în urmă cu ură-n mine
Vad din pătură pe pereți o ploaie
Te văd vioaie..
Îți doresc un somn ușor în lumea ta de evantaie..!!!.
Refren (x2) :
Se trage de păr, tremurând picioare
E-mbrăcat în chisturi și zale
Cade pe jos, căzută-n fugă-n căldură
Ma trage din zgură, mă-njură
Cu fumuri diafane venite din gură!.
II.
Se trezește privind tânjind
La fundalul desenat cu jind
El cu dinții grizonanți, și păr rebel, pășește
În spate, părăsind-o-n amurg
Curg lacrimi, de mult
L-a părăsit, acum tăvălit
Se tușinează, scalpează din bolți nervul
Se tatuează cu scânduri din gheață
Pe față i se prelinge, cu ruj, dimineața
Se-nroșește, ca singură învață
Cum să prindă gene din față
Se teme de-un joc sacru
Miroase-n macabru ceața
Cum Enigel
Provoacă, privindu-l în pupile, măcel
Adoră acordul turbat de violă
Și-și violează iubita până sângera
Și-o cerne din cer, în plicuri
Roșii, ascunse-n noduri
Pierde locuri, pare cuminte
Aprinde mucuri de țigară
Parând că distruge zări de cuvinte
Ia aminte, că visează, și cade singur printre rămășițe
De morminte,
„Sunt zorii zilei, a leșinat sigur fierbinte
Lovindu-se de câteva clipe! „.
Refren (x2) :
Se trage de păr, tremurând picioare
E-mbrăcat în chisturi și zale
Cade pe jos, căzută-n fugă-n căldură
Ma trage din zgură, mă-njură
Cu fumuri diafane venite din gură!

Aurora

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și ți-am zis că mă ridic
Și-o să plec, o să mă îmbrac, o să ies
Nu accept niciun surâs vulgar
Ține-l pentru…
Că am văzut atâtea
Și nu mă văd pe mine
Nu te văd bine
Perdeaua e în flăcări
Fumează mai puțin ca să ai cu ce să te acoperi
Că afară plouă și e frig
Vine toamna
Tu nu știi nimic, ți-ai f***t karma
Te-au f***t și alții la rândul lor
Știu, am obiceiul să umblu gol lipsit de sentimente mereu pe afară
Aceeași seară seacă cu regrete. Știi ceva?! Du-te tu departe
Eu rămân la mine în casă,
Bagaje te așteaptă în față
Nu mai vreau să te văd la față
Învață alt drum de acum încolo
În caz că cineva o să te vadă pe jos plină de sânge
Să aibă motive să poată plânge
Tu nu vezi în ce lume haină mă învârt cu haina ruptă
Gata sar la gât
Mieii mușcă lupii și tigrii o iau la goană
Îmi pare rău că te-am băgat în seamă
Din prima seară
Umbra e mai slabă decât mine
Am avut încredere în tine
Că o să faci totul să se miște
Și să se miște bine
Dar nu-i de mine
Nu las pe nimeni să lucreze în locul meu să fie clar
Că am și așa biletul spre calvar
Stau la coadă
Verde pe culoar, lume în față și în spate,
Alții morți pe trotuar vor să plece
Au bilete doar dus nu au vrut decât să scape de surplus
Au lăsat bagaje multe acasă
Pianul apasă chitara fără coarde
Și cioburi de c***t,
Punga de medicamente e băgată în muză
Au lăsat-o acolo pe post de scuză
Pentru că fiecare are muza lui
Care îi f*** ziua
Nu au cum să-i zică pas
Viața nu se joacă pe piua
Măcar știu că acum nu mai am nicio grijă
De asta au golit tot ce aveau în canistră
Și muza mea arde acum
Pun pariu că e tristă
Pun pariu că a plâns puțin de tot, înainte..
Știi ce era din carne și oase
Și i-am dat foc
Și mă simt bine

Traficant de Iluzii (feat. Sekele)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sekele:
Mă renasc în visul ce-ngenunchează
speriat la margini de ferestre
liniște… e doar o frântură de poveste
cine ești tu să-ți mai pese
când mă sufoc
în spatele măștii deformate de întuneric
nu mă ascund
în umbre frumoase… în haos,
în zgomot.
se naște un chip plăpând
cioburi și iluzii… în gând
nimic nou sub soare
își cântă apusul plângând
printre rămășițe un alt sfârșit
înot în capitole, e abisul culorii infinit
Ajută-mă odată să cedez
prin firul epic al răului traversez
într-un canvas
obosit psihic, Sekele pictez
exact ca un desen pe asfalt…
vreau să cresc în fluxul de idei
prin scări de aer să ne ridicăm de jos
împreună ți-am întors
scânteia ce lipsește din frumos
Visează zburând la ea,
nu o lăsa să cadă
prin sute de spini
lovește-o, vreau să aud cum suspini
prin culori simple
vreau în suflet
să-ți prind rădăcini

Refren:
Îți scot serul din perfuzii
Îți aduc aminte: sunt traficant de iluzii!

O. N.:
Încep să recit povești spuse
De vreme, deseori sub sori ascunse
Și par nespuse, deseori rămân ascunse
Undeva-n vise pătrunse
ea-mi pătrunse
De parcă am în mâini culori smulse
De ascuțitori, vin petitori
eu îmi doresc să mori
Sub acorduri vioi
De viori cu corzi smulse
De valuri, și porți voaluri
Dar în față, nu ai decât dealuri
Pe care le urci înapoi
apoi, îți dorești un somn în doi
printre picături de nori
O să visezi înapoi
de fapt, nu există niciunu din voi
Și-ncepi să crezi, că-n pahare goale
Se ascund zaruri murdare
Ea nemișcată, sărută infinitul
Cu răbdare, și-l iubea pe altul
Dar simțea că-l lovea
Palmele venite de la ea
Acopereau ziua
Îi acoperea lui privirea
Visa, că-n clipa în care o va săruta
Ea se va speria și-ncrunta
Crezând că și-a văzut moartea
Dar trezește domnișoarele
se bat pentru calele
Care se scurg în perfuzii
Ca o pată pe scaun, lăsată de iluzii
Nu-ți crea difuzii pline de confuzii
O să fii primul care o va iubi
Primul care-i va zâmbi
Când buzelor ei vor muri
Vor pieri-n vânt
Ca niște frunze purtate de gând
Stau supărat că ți-am stricat somnul de veci
Mult visat
– Deci, cum poți o singură viață s-o petreci?!
Nu știu, n-am răspuns
Printre rămășițe de ghiveci!
Vezi, luni au apus
Și-ncă-s ascuns de puf
Și-ncă vin cete de ploi din văzduh
Și planează într-un sertar confuz
Plin de foi mazgălite
Dar au pătruns măgulite
În visele tale ofilite
Îți scot serul din perfuzii
În seri ce-ți aduc aminte
sunt traficant de iluzii
Fii cuminte, și-nchide sertarul
Am luat de mult din geam paharul
Umplut cu zile de prima oară
camera mea nu e goală…
E aiurea, e primul coșmar care mă doboară…

Refren:
Îți scot serul din perfuzii
Îți aduc aminte: sunt traficant de iluzii!

Și Ce Dacă?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

fsss.. star. fss.. fss..
Începutul s-a speriat de sfârșit
Fac întuneric într-o cameră luminată cu-n chibrit
Dar e prea frig
Și-ți șoptesc cât ești de minunată
Dar e prima dată când te văd schimbată
Pierzi printre degete aerul răsfirat
Îți aduc aminte c-amândoi am fi respirat pe faleza unor nori goi
Am fi umplut cu zâmbete din noi
Și ce dacă am căzut printre flori
Am prins în palme culori și le-am aruncat peste ploi
Privești îngândurată după un loc ciudat c-o mască cu cască
Dar iubirea lor nu e perfectă și parcă lumea e-nceată
Dar reflectă cortina aplecată după altă marionetă
Și ridicată în pat vede îngropat în zăpadă dând din cap
Ca s-a topit pentru ultima dată ecoul sculptat pe o pajiște albastră plină de flori
Parfumezi fiole la fiecare acord alungat din vioară
Și visezi culori când nu dormi
Apusul îți șoptește prostii
Visezi că zbori spre oftaturi vioi ce presar în clipa
Sunt departe fulgii argintii, ignoră frica
Acum mâna mea îți lipsește
Lipește-ți obrajii de palma mea
Și privește cum fug de lângă paharul cu apă lăsat gol pe verandă
Ea îl spală, el îl calcă
Stă în genunchi și pleacă
Simte că răsăritul din ochii lui în asfințitul ei se-neacă, ei se-neacă, ei se-neacă..
O să ne spunem adio dar grăbit iese
Dorește măcar să-i mai pese
EA-L IUBEȘTE
zâmbetul firav îi șoptește: SUNT SIMPLE ILUZII
Alergăm prin frunze plini de confuzii
SUNT SIMPLE ILUZII
Și ce dacă ne iubim, suntem confuzi
Și tot noi ne rănim
O să ne spunem adio dar grăbit iese
Dorește măcar să-i mai pese
EA-L IUBEȘTE
zâmbetul firav îi șoptește: SUNT SIMPLE ILUZII
Alergăm prin frunze plini de confuzii
SUNT SIMPLE ILUZII
Și ce dacă ne iubim, suntem confuzi
Și tot noi ne rănim, ne rănim, ne rănim.
Nu-ți cere iertare, te-ai îndrăgostit
Acum timpul bate grăbit
Și parcă simt cum se preling pe pereți frânturi din gânduri pierdute în primele rânduri
Dar ei se iubesc și stilouri aiurite mâzgălesc grăbite
Prea profund pășesc în plină noapte, orbesc
Fumul e țigara le arată drumul de odinioară
Dar e briză rece și simți că-i vară
Dar prin tristețe-și trece valul
Curge din cer, pe brațele noastre se topește
Muști din trandafiri dar nu clipește
Se privesc dar nu-i vorbește
O sărut pe gât și zâmbind îmi mulțumește
Citește în cărți fericite proiectate
Pe diafilme învechite desenează inimioare
Apoi le decupează
Pavează drumul cu mărgele
Îi scapără privirile după zilele din față
Prinse în panouri
El o-nvață să picteze tablouri prin lacrimi de crini
O ferește de spini și o strigă din clipiri
Se-nfiripă destule amintiri
Strabat îngândurați drumuri gri
O peliculă le șoptește poarta unei prostii
Și îngheață de frig
Când ridic capul să-i strig
Zăpada s-a topit
Au crezut că-i mint
Până la urmă ea își iese din minți
Știu că-n seara asta tu mă minți
Aruncă cu cioburi sparte după el
Sunt doar clipe colorate
Vreau să mă iubești fără regret
Promit să fiu singurul tău defect.
O să ne spunem adio dar grăbit iese
Dorește măcar să-i mai pese
EA-L IUBEȘTE
zâmbetul firav îi șoptește: SUNT SIMPLE ILUZII
Alergăm prin frunze plini de confuzii
SUNT SIMPLE ILUZII
Și ce dacă ne iubim, suntem confuzi
Și tot noi ne rănim.
O să ne spunem adio dar grăbit iese
Dorește măcar să-i mai pese
EA-L IUBEȘTE
zâmbetul firav îi șoptește: SUNT SIMPLE ILUZII
Alergăm prin frunze plini de confuzii
SUNT SIMPLE ILUZII
Și ce dacă ne iubim, ne rănim
Și tot ne simțim

Pentru Tine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

I want You. I want You
Stay with me forever..
Scriu îngândurat
Printre lacrimi, printre picături de crini,
Credeam că ninge, mă înghețai,
Credeam că mă atingi,
Mă furai, am uitat fiecare lume,
Acum noi doi ne pierdem în altă lume.
Ea se caută în alte îmbrățișări, alte mâini,
Alte scăpări de uzual,
De iubire, degeaba zic că te-am iubit,
Te-ai umplut de furie
Și-ai clipit, ai fugit,
Cafeaua scoate aburi după aburi,
Zahărul mă îndeamnă să-l fur,
După tine acum, pot doar să îndur
Frig, ură, dragoste, căldură,
Picături calzi căzute în palmă,
Eram coala ta goală,
Eram al tău în fiecare seară,
Mâna ta o caută pe a mea
Eu mă loveam de palmele deschise,
Acum rescriu privirea ta sumbră,
M-am îndrăgostit de-o umbră!
Voiam să prind o rază de soare
Să-ți luminez calea,
Nu voiam decât să-ți arăt schimbarea,
N-ai vrut,
Ai închis ușa,
M-am ascuns sub pătură,
Ți-am ars păpușa,
Ramai fericită acum,
Nu-s egoist,
Gândește-te și la mine,
Iartă-mă!
M-am îndrăgostit!
[Refren x2]
Acum te caut,
Plâng, râd.
Am rupt de fiecare dată alt rând
M-am pierdut,
În alt gând, alt fir rupt de petală,
Am rupt câte o coală,
Încă sunt mic și colorat,
Greu de înțeles,
Nu-mi spune încă adio,
Asta-i ultimul meu vers..
Îți caut.. privirea prin pat,
Îți găsesc ochii goi,
E cald acum, cad în genunchi,
E frig după amintiri,
Rămân să strig, fug de tine,
Te privesc, te iubesc, te urăsc,
Iar te iubesc!
Acum nu-i târziu,
Ai ars becul,
N-am cum să fiu vesel,
M-ai supărat,
Lasă-mă să-mi înec în mare spumele,
Spune-le tuturor c-am pierdut,
Spune-le să nu plângă c-am crescut.
Dragostea are un scop,
Să-și găsească un scop,
Iubirea nu-i un joc,
Nu știu să iubesc,
Iau cuminte loc.
Privește-mi ochii arși, privește-mi
Obrajii falși și spune-mi
Cu ce-ai rămas,
Simte-mi ultimul glas,
Ultimul fum,
Ultimul pas.
Rămâi să privești frunze călătoare,
Eu caut în tine iubiri amăgitoare,
Rămânem să iubim aere vechi, solitare.
Acum te caut, plâng, râd,
Am rupt de fiecare dată alt rând,
M-am pierdut în alt gând,
Alt fir rupt de petală,
Am rupt câte o coală,
Încă sunt mic și colorat,
Fără înțeles,
Nu pleca!
Asta-i ultimul meu vers!
[Refren x2]
Acum te caut,
Plâng, râd.
Am rupt de fiecare dată alt rând
M-am pierdut,
În alt gând, alt fir rupt de petală,
Am rupt câte o coală,
Încă sunt mic și colorat,
Greu de înțeles,
Nu-mi spune încă adio,
Asta-i ultimul meu vers [x2]..

Mai Presus de Toate (feat. Spa, Junk)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Rămolit, golit pe dinăuntru, răscolit l-am găsit purtând o haină de vultur
Și vântul, un steag galben în semn de disperare sau pace
Și-mi curg picături din palmă, frânturi de faimă
Îi acoperă figura haina
Un glonte ce-și face avânt prin haină
Sfâșiind în stânga și-n dreapta, inima-i goală
Căci a vrut să fie mai presus de toate
Și în fine. Dar poate s-a târât pe coate să ajungă acolo unde eu nu am reușit
Și iar, iarăși mă simt mic într-o lume gigantă
Unde lupta e singura fantă de scăpare
Și-mi pare că această luptă e îngrozitoare
Tu fugi, nu privi în spate, șterge-ți lacrima înainte să cada pe pământ
Lasă-te purtată de vânt peste prăpăstii abrupte
Cămășile rupte din mine sunt rupte pentru ultima oară
Căci ultima stație e gara, toată lumea coboară
Dar tu erai singura în tren, singurul pasager ce a existat vreodată
Singura fată agrafată, cută prinsă în altă părere
E plină de viață, acum la sfârșit mă simt împlinit să spun
Mai presus de toate, căci am reușit, oare să-ți spun cât de mult te-am iubit?

Mai presus de mine, mai presus de toate, renunț la clipe ce-n trecut nu puteau fi uitate
Mă regăsesc printre șoapte
Controlând timp
Desfac din infinitate, sculptând ceară în imensitate
Dându-mi dreptate, clădindu-mi cetate.
Cetate uitată, lacrimi au fost vaporizate
Am fost departe. Mă ridic în cerul ce arde
Prea departe mergând, dau de alt înțeles
Și pași ocrotitoare de lângă mine cad
Sfâșiați anii de colții lupilor
Am adus totul sub control și am zis în ce parte când totul era sub nămol
Flacăra din pleoape se potolește o dată
Intrând în ape sărate, descoperind lungimea vieții ce ale ei săgeți pictate
Se combină din nuanțe aprinse ciudate
Și am descoperit, sunt mai presus de toate
Pe înserate să arate că poate să înoate prin valuri sărate
Salturi deplasate, de departe plasându-ne pe plaja arsă de fapte
De fapt, prin fente ne-am ferit
Prin adânc săpate pete, carnea vie ce-au grăit
Un clarvăzător m-a atenționat și am simțit, începe să-mi dicteze
Din poveste pustie, scriind fără a atinge
Amator de magie
Profund 3 vorbe din buzele crăpate
Perforate de bare de fier
Cum îi străbate pielea fragedă
O foaie mototolită din agendă
Jurnalul meu, mă calmez și trec rebelnic
Ce am fost, încet cu adevărat sunt eu
Cum ființe ciudate își transformă chipul în beznă
Sângele pe corp se scurge și se îmbibă în pânză apoi
Trec din moarte, vin și prezic sfârșitul în miez de noapte
Desenăm pe colan, pe corpuri deformate ușor conturate
Profund cu drag, mâna mergând pe linii curbate
Cum bate de peste spate harta războinică ce le întrece pe toate
Pașii despărțiți călcând pe sculpturi vechi
Perechile de aștrii în mânecă, așa atrași de putere
Sunt imun la urlete
Răpit de conștiință, mă ustură pielea tare
Puterea supremă din ființe mă atrage în continuare
Slab de înger, dar stau tare ca dracu
Se pare, țip spre orizont, rămân fără aer, dă drumu iar la bestii
Singur mă încaiere, sunt fraier, mă vânt pe nimic
Dar nu mai gândesc de durere
Obsedat acum de liniște
Mă recuperez din stres și uit de putere.

Sculptându-mi numele, scap de arta ce-o țineam în mâinile cândva dibace
Vino-ncoace, îmi spune bucata de lemn ce zace pe podeaua prinsă-n ace
Un îndemn de care nu știu dacă sunt demn
Un demon de care încă mă tem
Voință de oțel am nevoie ca să termin ce i-am promis pruncului meu
Care mă întreabă în fiecare dimineață „tata, când o să am și eu o viață?”
„De care să mă bucur zi de zi?”
Deci azi îmi vei contura vreodată o față pe care s-o înveți să zâmbească
Și prin ea să nască fericirea sufletului tău
Căci ai omorât duhul cel rău
Așa că ia-mă în brațe și nu te mai uita în spate
Nu mă mai lăsa niciodată de-o parte
Doar fa-mă să mă simt mai presus de toate.

Prin viu grai am bătut pustiul cu un pai
Înfipt într-un pahar de mai
Și am băut, am degustat până m-am dezgustat
De bătut cu vise inserai
Și erau seri în care mă purtai mai presus de toate
Acum înghit în sec și-n semn că nu se poate
Să mă fi lăsat singur peste noapte
Îmi plâng mila, ai dreptate
Nu am uitat pasa lui infumurat de fum ascuns
Sunt undeva departe, nu pot să dorm, școală!
Mi-a amorțit brațul în lanțul tău prins de coală
Și e goală umbra care se vântură ca o boală
Aruncată-n vânt, între noi e doar un gând
Amândoi străbatem pași mărunți printr-un cuvânt
Și-n acel suvoi e plin de locuri noi
Și-am orbit ca un soare fără umbră
N-am găsit chemare ei sumbră
Dar prin glas mi-a desenat
Tu de ce?
Să fie fiecare pas
Acum mă las purtat de bluze goale, pare a fi prima noapte de război
Nu mie lene să mă bat cu noi
Eu o să cred că vei crede orice poveste
Eu o să sper că poți spera, că vei spera și tu ești prea departe
Transformă cearceafurile-n noapte
Mi-ești iluzie și Sfinte ce se strâmbă-n oglinzi, fapte
Dar te credeam mai presus de toate
Ai ars becul din obraji
Notele tale le privesc ca pe niște lași
Acum mă lași, dar tot tu vii și crezi că zi de zi sunt frânturi fără aripi
Ia zi, dacă îți cultiv visele, ți-ar crește aripi printre ele?
Și dacă ți-aș face așa, te-ai purta doar cu ele?
Poartă-ți zborul, pierde-ți rolul
Privește, ți-ai ucis amorul într-o noapte
E ultima picătură din toate