Nosteam – Versuri.pro

Underground Folclor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Strofa 1:
Ţară, Ţară vrem urmaşi
Români din Timişoara până-n Iaşi
Datina, tradiţia n-ai cum să le laşi
Nu compara satul cu ce e la oraş
Mulţi români alungaţi din ţară
Vreau să fie totul cum era odinioară
Câmpii verzi, aer curat pe afară
Să nu mai văd puşti drogaţi prin scară
Am apărut în hip-hop cu un flow ce te ia de cap
Doine, balade cu rap
Totul este calculat
Văd ţăranii pe ogor,
Ăsta-i underground folclor
Slagăre pentru popor
Oraşul este incolor
Ţară ortodoxă sfântă
Haiducii i-auzi cum cântă
Voie bună, băutură, hore mari în bătătură,
Chiar dacă alţii de acolo fură
Mi-e dor de sat şi de natură
Stau aici nu plec afară
TE IUBESC O ŢARĂ, ŢARĂ.

Strofa 2:
Ţară, ţară cu dealuri multe,
Aer de munte, locuri culte,
Izvoare mute, vin-o, du-te.
Cine-ar sta să le asculte
Puştii prin cluburi îi vezi cum zboară
Se strâmbă când aud muzică populară
Vor clipuri în care se dansează la bară
Parc-ar fi din altă ţară
Fii mândru că eşti român
Eşti creştin nu eşti păgân
Nu spera la visul american
Nu eşti nici gangsta nici golan
Tu eşti tras din neam de daci
Cu ideea asta prietene tre’ să te-mpaci
Ai în vene sânge de luptător
Dar stai cu ochii pe un monitor
Prin muzică încep răscoala
Puştii de azi nu agreează şcoala
Când îi văd prin baruri mă ia boala
Şi încep răscoala
Cu toate astea avem peisaje, culori,
Când le văd pe toate mă trec fiori
O spun pentru ultima oară
TE IUBESC O ŢARĂ, ŢARĂ

Hai Duc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

STROFA 1:
Suntem haiduci din zare cu zale călare
Fără arme doar cu microfoane, coane, și versuri babane
Flăcău voinic dintre 7 coline
Cânt balade, doine, strigături și colinde
Cu ploscă de vin, voie bună și merinde
Țin cât pot de sat, că acesta mă cuprinde
Maică, dragulita-mi pusă numele Ion
Mândru fecior din inima Iașilor
Adăp calul la izvorul cu apă rece
Sunt și eu sclav în oraș și pe deal rege
Ascuns tot timpul în pădure sau în munți
Cu ochii-n patru să nu fiu prins de arnăuți
Acuzat că fur boierii ăștia spurcați
Călare pe cal și-n căști Subcarpați
Străbat toate dealurile Copoului
Transmite Nosteam, haiducul underground-ului.

STROFA 2:
Frunzuliță, foaie deasă
Dor îmi poartă muica acasă
Încep răscoala de la mic pe primul plan
Dar fără să sfârșesc în vreo râpă ca Lipan
Frunzuliță, foaie deasă, dor îmi poartă muica acasă
La poartă mândra să-mi iasă, de vin sigur nu mă lasă
Din Cug la Fălticeni și Baba Novac
Îmi adun haiducii, mare scandal să fac
Că nu am murit, atâția să ajungem să fim miei
Și să-mi las satul pradă acestor mișei.
La război maaaaa
(Dacă ai c****e sau măcar un coi, vino să alergi cu flăcăii ciocoi)

Ne-Am Vândut (feat. Sorescu)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

NOSTEAM:
Ne-am vândut țara mândră pentru o pungă de arginți,
Bătrâni istoviți cu palmele aspre de vremuri loviți,
Dar stăm cuminți, nu vreau să judec, mai bine strâng din dinți,
Dar până la Dumnezeu am auzit că ești mâncat de sfinți,
M-am săturat să-ți zic „deja mă doare buza”,
Mâine sfârșitul lumii, lighioană, pregătește-ți cambuza,
Mafie prea mare, mai mare ca Yakuza,
Și nu sunt aici, frate, pentru a vă acuza,
Nu-ți găsi scuza, oare ce ar zice Sturdza,
Țepeș, Ștefan cel Mare, Mircea, Mihai sau Cuza,
Dacă trăiau ei, erați executați pe rând, dar nu mai sunt…
Se zvârcolesc în mormânt văzând…
Nemernicii își joacă rolul cu grație,
Să îmi scoată țara sfântă, bogată la licitație…
Să ne otrăvească, lovească, sau nu mai știu ce combinație,
Iar noi n-avem bani să mergem cu tramvaiul o stație
Văd porcii la costum, o țin într-o distracție,
Iar țăranul obosit își șterge fruntea de transpirație.
Ofilire de nație. Lovitură de grație…
Văd tineri la meciuri de fotbal, umplu stadionul,
Iar la Pungești se băteau, c****, bătrânii cu Chevronu’
Acum cum socotiți că suntem roboți cu probleme de hard,
Răsfoiesc jurnalul fericirii prins între gratii Steinhardt,
Că veterani de război, adevărați eroi
Cu insigna tocită-n piept, caută-n gunoi, dar noi…
Ce facem pentru țara asta, băi, nene?
Dăm drumu’ la manele băgând în noi mici și bere, tăcere…
La monumentul eroilor plin de fiori,
Așez o coroană cu flori și panglică cu 3 culori.
Și parcă văd soldații cu arma pe umăr,
Trădătorii de țară mă plictisesc să-i număr…
Mă mint că mâine va fi mult mai bine,
Poate nu va trebui să lupt pentru o bucată de pâine…
Poate nu va trebui să mă zbat ca un câine,
Dar până atunci zic din nimic: „Deșteaptă-te, române!”.

SORESCU:
Iau calașnicovu-n mână, man, scârbit de sistem,
Constat că ăștia-s meniți să ne-aducă la sapă de lemn,
Sap în istorie: martiri ce-au îndurat cu inima curată,
Pierduți de glorie, căutând credința de altă dată,
Unde-s, Tată? unde-s fiii Tăi?..”trosc”
Loviți de vremuri grele-n cuget, nu-i mai recunosc,
Privesc în jur, tăcând, mirându-mă, cum oare,
Pentru niște hârtii și țoale-s în stare să-și calce pe onoare,
Și doare, că în noapte aud suflete plângând,
Văzând cum fiii săi nepăsători pătează ăst’ pământ sfânt,
Și duc o luptă grea cu mine, când banu-i ochiu’ dracului,
Tentația-i mare, mă țin tare c-am sângele dacului,
A început sfârșitu’, și tu nu-ți dai seama că timpu’,
Nu te-așteaptă, te trezești nerecunoscându-ți chipu’,
Văd cum frați și surori pleacă afară și doare, coane,
Să nu poți sta în țara ta din cauză că mori de foame
Văd cum suflete de oameni mănâncă din tomberoane,
Și-alții la 20 de ani încă sug din biberoane,
Toți vor s-ajungă sus, la cireașa de pe tort,
Alergând linii, man, mai ceva ca Usain Bolt,
Vreau să văd jos toți hoții, să le împart picioare-n bot
Că la cât am tras pe coate, nu vreau să mă doară-n cot
Și nu mă vând orice ar fi, dacă pic azi, în ziua de mâine,
Mă ridic din cenușă, strigând: „Deșteaptă-te, române!”