Nancy Morejon – Apodaca

Fiind încă pustiu,strălucind în inima fără graia peregrinei,pătrund în curgerile tale,cufundată pentru o clipă sub presiunileunui golf tăcut,ce atinge străfundul insulelor.O maimuță minusculăîși mijește ochișorii de bufniță speriatăpândind în asfințit umbra Reginei;maimuțică vioaie,ca un colibri de chiapaneco.Și un uliu își ia zborul.Orele se scurgca apa caldă care saltă printre pietre,înaintea fiecărei porți vechi,înaintea fiecărui prag … Citește mai mult

Nancy Morejon – Harta Maritimă

Privesc toate apele,din adâncurile mării,și acolo ești tu ca-ntr-o-ncăpere ce se micșorează acceleratși acolo sunt eu fără cuvinte, mișcându-mă prin spumace vălurește până la inima ta.Se contopesc către dragostea noastrăcele patru puncte cardinaleși epavele de ambarcațiuni care ar puteasupraviețui naufragiului unui sfert de secol.Vom continua să ne iubim pentru totdeauna.Și ne vom ridica frunțileîn aurul … Citește mai mult

Nancy Morejon – Mama

Mama mea n-a avut grădină,decât insule stâncoaseplutind, sub soare,pe coralii lor sensibili.În ochii ei n-a-nflorit nici un ram,ci doar multe vergele.Au fost vremurile acelea, când alerga desculțăpe drumul orfelinatelorși nu-nvățase încă să râdă,când putea privi doar orizontul.Ea n-a avut budoar de marmură,nici sufragerie de răchităcu vitralii umbroase și luxurianteMama a avut doar cântecul și basmaua,pentru … Citește mai mult

Nancy Morejon – Femeie de Culoare

Încă simt mirosul de spumă al mării pe care m-au făcut s-o traversez.Nu-mi aduc aminte acea noapte.Nici măcar oceanul n-aș putea să mi-l amintesc.Dar nu uit primul corb de mare pe care l-am zărit.Norii, înalți, ca niște martori oculari nevinovați.Poate că nu mi-am uitat nici țărmul pierdut și nici limba ancestrală,m-au lăsat aici și aici … Citește mai mult