Mircea Demetriade – Ca O Baltă

Ca o baltă liniștită,Fără pic de undă-n ea,Este inima din mine,Draga mea.Doar trecutele iluzii,Ca un șir de pomi pe prund,Se răsfrâng duios într-însa,Pân’ la fund.Flori albastre de-i culegeDe pe malu-i să le-admiri,Sunt trecute și pierduteAmintiri.Iară nufărul ce-nclinăFruntea lui, îngălbenit,Este clipa de iubireCe-a pierit.Lasă norii să se-nalțeDe pe lac, pe ploaie seci,Sunt suspinele din mineCând tu … Citește mai mult

Mircea Demetriade – Pastel Alb

Făr’ de idei şi făr’ de scop, nehotărât,Un gol arid, nelocuit, păstrez în mine;Un cer murdar, meschin, urât,Ce-nchide-n nori apusul vis şi-a lui lumine.Şi orişicând dacă-aş voi, şi orişicândNorii să-i sparg, lacrimi şuvoi din ei să cadă,Zadarnic cerc.. gerul vrăşmas tot îngheţând,Cad fulgi.. pustiul prins e de zăpadă.Decolorat deasupra mea ţi-l port de-acumAlbastrul cer ce … Citește mai mult

Mircea Demetriade – Spleen

Ale mele zile sunt pustiuri cariRătăcesc în ele roze caravane;Câte visuri blonde, albe, suverane,Câți emiri fatidici dar cu mușchii tari,Călărind pe negri, nobili armăsari,Și cămile câte au trecut dușmanePrin nisipu-n flăcări și cu doruri vane,Eldorado, -n fine ca să le răsari?.Și câți lei de-orgoliu au răcnit sub soare?Ocean de sânge, aur și vâltoare;Însă după zile, … Citește mai mult

Mircea Demetriade – Pianistul

Vibrări adânci, sonore, și pline de mâhnireSub degete nervoase pe clape-alunecau..Se răspândeau în juru-i în lungă hohotireDe plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau.De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau,Accente disperate de-apusă fericire, –Pianul, – sub amare gândiri care-l munceauScotea ca bun tovarăș l-a lui nenorocire.Scotea, ca bun tovarăș l-a lui nenorocire,Suspinuri prelungite, ce pieptu-i năbușeau;Mustrări … Citește mai mult

Mircea Demetriade – Amorul Meu

Amorul meu, un tânăr cu cearcăne sub pleoape,Cu ochi, abisuri negre voind în ei să-ngroapeLumină, fericire şi cântece şi pace,În el melancolia ascunsă stă şi zace.Amorul meu, un tânăr cu fruntea fulgeratăDe gestul unei patimi pe veacuri nempăcată,Un gest frumos şi totuşi teribil ca misterul,Un gest ce pe-a lui frunte a pus înroşit fierul.Amorul meu, … Citește mai mult

Mircea Demetriade – Din Pragul Unui Vis

Visează, oh! femeie, cu ochii tăi, largi mări,O lume mai artistă pierdută-n depărtări;O lume grăitoare în cântul lin de vers,Trecutul ce din cartea destinului s-a șters.Visează-te o doamnă din timpul feudal,Eu fi-voi sigisbeul din umbra ta, feal.Sub turnul tău cântat-am teorba înstrunând,Când tu, cu ochii-n lună zâmbeai adânc, visând,Iar versurile, flăcări în noaptea de opal,Ți-au … Citește mai mult

Mircea Demetriade – Sonuri și Culori

Alb, A; E, gri; I, roșu, un cer de asfințireAlbastru, O, imensul în lacuri oglindit,U, mugetul furtunii și-al crimei colț vădit,Alcovul criptei negre, lugubră prohodire.A, rază săgetată de astru-n rătăcireCând zorile în boabe de rouă s-au topitCăzând pe flori, pe iarbă, pe lanu-ngălbenit;A, verbul peste ape născând eterne fire.E, gândul meu de sceptic, simbol saturnian,I, … Citește mai mult

Mircea Demetriade – Monotonia

Și se întinde monotoniaCe peste creieri s-a răspândit:Balsamul lenei desăvârșitÎn trup aduce nevolnicia!Gânduri bizare nasc nebunia,Mi-arată moartea ca țel dorit;Și se întinde monotoniaCe peste creieri s-a răspândit.Flori ce-mi sădise copilăriaDe care vârsta m-a rătăcit,Pierzând aroma cu veselia,Sub țeastă acuma moarte-ați pălit.Și se întinde monotonia.

Mircea Demetriade – Colocviu Sentimental

(După Verlaine).În vechiul parc înghețat și tăcutAcuma chiar două forme au trecut.Cu ochii morți și cu buzele moi,Abia s-aud cum vorbesc amândoi.În vechiul parc înghețat și tăcutDoi spectri și-au amintit de trecut?„De-al nostru-extaz de demult ți-amintești?”„Să-mi amintesc acum de ce voiești?”„Palpiți și-acum la numele meu, tu?În visul tău mai vezi sufletu-mi?” „Nu!”„Ah! zile-n veci mai … Citește mai mult

Mircea Demetriade – Păianjenul de Aur

Din braţele iubitei ieşii cu trupul scurs,Cu ochii prinşi de cercuri de-un vânăt antimoniu.Că blonda ei făptură e negrul Pandemoniu,Că-n sângele ei filtruri satanice au curs.Sub noaptea străvezie, albastru oranisc,Mă clatin de beţia luxuriei nebune;Orhestra de senzaţii în mine nu apuneŞi drumul cel mai neted îl urc ca pe un pisc.Din ceţi mi-apari, Astarte, cu … Citește mai mult