Mihai Eminescu – Pagina 16

Mușat și Ursitoarele

Sub vântul rece-al amorțitei ierne / Își pleacă codrul crengile-ncărcate; / Sub alba-i haină câmpul … →

Cu-ncetu-nserează și stele izvorăsc / Pe-a cerului arcuri mărețe. / În umede lanuri de-albastru ceresc, … →

Să torni la rime rele, / Cu dactile în galopuri, / Cu gândiri nemistuite / … →

Lasă-ți lumea ta uitată, / Mi te dă cu totul mie, / De ți-ai da … →

Unda spumă, vântul trece / Cu suflarea-i rece / Peste marea ce suspină / Tristă, … →

[I]. / În poiata tăinuită ca-n umbroasă zăhăstrie, / Trăia puica cea moțată cu penețul … →

Oricare cap îngust un geniu pară-și, / Cu versuri, goale de cuprins, să placă / … →

Pierdut în suferința nimicniciei mele, / Ca frunza de pe apă, ca fulgerul în haos, … →

De mult mă lupt cătând în vers măsura, / Ce plină e ca toamna mierea-n … →

O, stingă-se a vieții fumegătoare faclă, / Să aflu căpătâiul cel mult dorit în raclă! … →