Mihai Ana Liliana – Versuri.pro

Ispita Mea cu Păr Bălai (feat. Mal)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ispita mea cu păr bălai
de Mihai Ana Liliana.
Tu, ființă cu păr bălai și mătăsos,
În urma ta răsar mărgăritare,
Și cu glasul tău duios,
Mă ispitești atât de tare..
Ochii tăi de un albastru întunecat,
Pătrund în al meu suflet,
Lăsându-l de iubire însetat.
Te urmăresc fără să cuget.
Cu buze dulci de fragă,
Astâmpără foamea gurii mele,
Ființă ce îmi ești atât de dragă,
Vino, te rog și curmă-mi suferințele.
Cu șoapta-ți dulce de amor,
Vin’ de mă dezmiardă,
Și sărutul tău încărcat de dor,
Pe pielea mea să ardă.
Tu te coboară în poiana umbrită,
Cu al tău trup moale și gingaș,
În noaptea cu mii de stele împodobită,
Să ne iubim nesățios și pătimaș.
Cu ale tale mâini delicate,
Tot întinsul pielii mele să-l străbați,
Și ochiul meu să se desfate
Cu obrajii tăi îmbujorați.
Și după ce amorul ne îmbată,
De iubire și de dor,
Tu, iubito, capul tău apleacă
Și odihnește-te la pieptul meu gol.
Și așa să ne găsească zorii,
Îmbrățișați atât de dulce,
Prinși în mrejele iubirii,
Sub soarele de vară ce străluce.

Iubire În Flăcări (feat. Mal)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Iubire în flăcări
de Mihai Ana Liliana.
E un soare copleșitor pe plaja noastră,
Și eu ard cerșind sărutul tău,
Vrând să mă sting în marea răcoroasă
Și dulce a amorului tău.
Trupul mi-e în flăcări de nestins,
Tânjind după mâinile tale aspre,
Și sufletul de dor mi-e aprins,
Pierzându-se în orbitele tale albastre.
Îmi curge iubirea prin vene clocotind,
Topindu-se în gura mea întredeschisă,
Ce atât de senzual se mișcă, oftând,
Când privirea ta îmi mângâie pielea încinsă.
Și-i urmată de mâna ta cutezătoare,
Frământând lacom curbele mele,
E atât de pricepută, atât de iscoditoare,
Că îmi simt pleoapele căzând grele.
Încerc să-mi țin ochii deschiși,
Dar imaginea ta, lucind de iubire,
Cu respirații rapide și mușchii întinși,
Mă vrăjește cu o singură privire.
Și ca două bucăți de jar ne ciocnim,
Sărind din noi în aer o scânteie,
Și privindu-ne descoperim
Că plutim pe Calea Lactee.

Yin și Yang (Inimă de Țigancă) (feat. Mal)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Yin și Yang
(Inimă de țigancă)
de Mihai Ana Liliana

Trec căruțe colorate,
Pe drumul prăfuit din sat
Și țigăncile cu fustele-nflorate,
Nu se mai opresc din cântat.

O țigancă tinerică,
Cu ochii mari, de căprioară,
Îi cade dragă lui Ionică,
Cu gurița-i roșioară.

Cu bănuții ei de aur
Ce sună pe strunele unei viori,
Și fața, ce din pricina căldurii
Prinde culoare în obrăjori.

Când pe băiat îl zări,
Sfioasă ea genele își pleacă,
Simțind cum în lumină serii,
Un tainic fior o încearcă.

Fără a avea habar,
Ce este cu adevărat iubirea,
Ei s-au avântat peste al inimii hotar,
Căutându-și fericirea.

Ea, deși este fecioară neîntinată,
Știe să facă sângele să o ia din loc,
Pe pământ așa fiind lăsată,
Peste multe inimi să aprindă foc.

Fiindcă așa îi este firea,
Îi face să iubească vrând nevrând,
Precum ies ielele noaptea,
Să vrăjească flăcăii în crâng.

Dar nu-i de vină ea,
Pentru trupul ei, lăsat de Dumnezeu,
Fiindcă cel ce o va putea atinge,
Nu este decât alesul sufletului său.

Atât de tineri și frumoși,
Păreau a fi un yin și yang,
Și timizi, dar și focoși,
Două jumătăți ale aceluiași întreg.

Ea părea o zână în miezul nopții,
Cu părul ei de abanos în vânt,
Și el, un falnic cavaler al sorții,
Ce își face veacul pe pământ.

Nostalgie (feat. Mal)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nostalgie
de Mihai Ana Liliana.
Pe apa mării învolburate,
purtate de valuri spre larg,
sunt mii de stele împrăștiate,
prinse parcă într-un șirag.
Veghează peste nisipul auriu,
și mareele înspumate,
ce își cântă dorul în pustiu,
iar vântul îl poartă departe.
Norii îl picură în lacrimi calde,
peste două inimi ce bat nebune,
sub soarele iubirii ce arde,
până lasă în urmă doar cărbune.
Eu și tu, două trupuri în flăcări,
ce cad din înalturi spre abisuri adânci,
Purtați de amor pe cărări
atât amare cât și dulci.
Tu, mândră fecioară, cu ochii tăi senini,
și gura ta dulce ca mierea,
în mintea mea te asemeni
cu sirenele ce împânzesc marea.
Părând pe veci nevinovată,
în timp ce sufletul mi-l ispitești,
cu vocea ta minunată,
ce promite clipe de amor ca în povești.
Atât de dulce, atât de frumoasă,
ești perechea trimisă de Cel de Sus,
în straie albe, de crăiasă,
îți promit că te voi iubi nespus.

Tainice Bolți (feat. Mal)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Tainice bolți
de Mihai Ana Liliana.
Pe tainice bolți de cerneală,
răsar încet lacrimi de stele,
ce pregătesc pădurea de seară,
și luminează calea iubitei mele.
Luceferi se aștern în părul ei bălai,
strălucind atât de mătăsos și moale,
și luna plină cu razele ei,
se oglindește în irisurile sale.
Și vântul parcă-i șoptește în noapte,
cuvintele mele pline de dor,
căci o zăresc cu genele plecate
și cu obrazu-i roșior.
În mâinile ei catifelate,
strânge cu grijă poalele rochiei sale,
simțind sub piciorușele ei delicate,
iarba fragedă și moale.
Nu mai am răbdare și ies în calea sa,
trăgând-o mai aproape de mine,
Doamne, cât e de frumoasă,
cu sclipirile ei de smarald și buzele ei pline!
Mi-aplec ușor fața în jos,
și ea, își ridică privirea impunătoare,
Doamne, cât sunt de neputincios,
în fața dorințelor sale!
Simt că iau foc, că mă prefac în scrum
de dorul nebun și pofta trupească,
pe care le văd și-n ochii tăi acum,
vrând încet să ne topească.
În râuri de amor ce clocotesc
și curg în ale noastre inimi,
mă scufund, nebun să te găsesc,
să curmi a mele patimi.
Cu un sărut ce aprinde stele,
ne luăm zborul spre neant,
și cu tine în brațele mele,
mă înalț și apoi cad.
E atât de dulce amorul,
când cu aer gol te îmbată,
lăsând în urma dorul,
pentru altă dată.

El și Ea (feat. Mal)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

El și ea
(Prinși în mrejele iubirii)
De Mihai Ana Liliana.
El și ea, două suflete frumoase,
Plutesc ușor pe lacul liniștit.
Pe o luntre făcută din pietre prețioase,
Printre nuferii ce în jurul lor au înflorit.
Sub umbrela ce îi apără de soare,
Sunt amândoi sfioși și îmbujorați,
După ce i-a furat o sărutare,
Feriți de ochii celorlalți.
Cu părul ei de abanos,
Prins într-un coc atât de moale,
Cu gâtul ei, alb și lucios,
Cu brațele ei goale.
Pare desprinsă dintr-un vis,
Descrisă în legende,
Ea e lumina ce-n abis
Atât de ușor pătrunde.
Și când seara, în asfințit,
În fața lui ajunge,
Pare că soarele aurit,
Cu raza lui o atinge.
Vântul adie, abia simțit,
Și pielea i-o dezmiardă,
Mergând în urma-i liniștit,
Din ochi nevrând să o piardă.
Pe un covor de iarba moale,
Se așează amândoi ușor,
Ea, cu piciorușele ei goale,
Și el înebunit de dor.
Cu inimi galopând nebune,
Spre genuni necunoscute,
Privesc soarele ce apune,
Stingându-și raza dulce.
În suflet și în trupul lor,
Cu o scânteie se-aprinde,
Un foc, arzând sfâșietor,
Și-o poftă îi cuprinde.
Și îi consumă atât de încet,
De dureros și dulce,
Pana când capul ei pe al lui piept,
Se apleacă să se culce.
Cu ochii negri și sfioși,
Îmbujorați de amor,
Ei ascultă bucuroși
Trilul păsărelelor.
Mihai Ana Liliana M. A. L 06. 04. 2022
Data postării 03. 10. 2022
Drepturi de autor rezervate

Goblenuri de Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Goblenuri de toamnă
de Mihai Ana Liliana.
Natura țese în goblenuri parfumate,
Cu fir de mătase pe țesătura-i fină,
Apusuri, atent, în pasteluri colorate,
Și multe răsărituri ce mai au să vină.
Trece timpul în lumea mea atâta de încet,
Mă bucur de ultima rază aurită,
Ce încălzește și al meu suflet de poet,
Și mângâie-ncet crizantema înflorită.
Și din fire multe de borangic arămiu,
Coase și frunzele căzute de pe ramuri,
Ea mai coase și cerul de toamnă vioriu
Și păsările ce își lasă-n urmă cuiburi.
Atât de atentă-i la detaliul cel mai mic,
Brodând perfect norii și picurii de ploaie,
Și nu vrea să mai piardă din ochii ei nimic,
Coase și copacii ce vântul îi îndoaie.
Brodează și via cu rodul ei colorat,
Și oamenii harnici ce-n coșuri îl adună,
Coase linul și mustul ce curge aromat,
Și dansul în care se prind raze de lună.
La final, goblenul ei fermecat, prinde glas,
Și c-un cântec de ramuri golașe în geamuri
Mă anunță că la mine a făcut popas,
Și cămara mea, iarăși se umple cu daruri.