Mariana Edulescu – Versuri.pro

Bună Seara, Măi Gheorghiță!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Bună seara, măi Gheorghiță,
Floare de bujor,
Am venit din nou la tine,
Știi că mi-a fost dor,
După ani și ani de zile,
Repede s-au dus,
Nu ți-a fost, Gheorghiță, milă
Să nu-mi dai răspuns,
Astăzi vin eu la tine
Și mă uit în ochii tăi,
Of, ce multe s-au schimbat,
La tâmple-ai ghiocei.
Dac-al tău suflet de gheață
Nu mă mai primește
Fă-i, Gheorghiță, voia lui
C-așa își dorește,
Am greșit și eu atunci
Când nu te-am iubit,
Dar acum inima mea
Mi s-a răzgândit,
Ascultă-ți inima
C-așa, neică, își dorește
A mea inimă să plângă,
Viața îi plătește,
Surâsul ți-e de gheață
Și ochii parcă-s pierduți,
Știu c-ar vrea ceva să-mi spună,
Însă rămân muți.

În Gara de la Focșani

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Frunzuliță de castani,
În gara de la Focșani
Dintr-un tren am coborât
Și am început să plâng,
Doamne, cum au trecut anii,
Ca acuma se făcea
În gara de la Focșani
M-a lăsat iubirea mea,
Am plâns mult și cu regret,
Inima bătea să-mi sară,
Suferința mea din piept
Mult simțeam c-o să mă doară.
Anii au trecut de-atunci
Și eu drumul mi-am luat
Să-mi găsesc altă iubire
Sau pe cine m-a lăsat,
Dar păcat, n-a fost să fie,
Și ani grei m-au așteptat,
Am colindat drumuri lungi,
Drumuri lungi și sat cu sat,
Anii au zburat de-a rândul,
Liniștea nu mi-am găsit
Și așa umblând cu drumul
Într-o gar-am nimerit.
Coborâi treaptă cu treaptă
Scara trenului venit,
Câtă lume vine, pleacă,
Sufletul mi-e necăjit,
Numai eu parcă-s străină,
Nu cunosc pe nimenea,
Dup-atâția ani de zile
Cine m-ar mai cunoaște?!
Dup-atâția ani de zile
Cine m-ar mai cunoaște,
Numai eu parcă-s străină,
Nu cunosc pe nimenea.
Un bărbat cu tâmple albe
Și cu ochii de castani
Simt că parcă m-ar cunoaște
Dintr-o gară din Focșani,
Am trecut pe lângă el,
Inima simțeam că-mi frige,
Străin el, străină eu,
Doamne, viața cum se duce,
Am zâmbit amar și trist
Și mi-am zis în gândul meu:
Viața-i ca un tren ce vine
Și se duce tot mereu.

Fulgi de Nea, Stele de Argint

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Fulgi de nea, stele de argint,
Așteptam din cer să cearnă
Pe poteca ce o știu
Troiene să se aștearnă,
Poate-așa al meu bădiță
O să-și uite cărarea
Și măcar pentru o clipă
Bate la fereastra mea.
Hai, Gheorghiță, vino-n casă
Că e cald și ți-o fi bine
Pân’ s-o desprimăvăra
Poți ca să iernezi la mine,
S-or topi troienele,
Ți-oi găsi cărările,
Dar poate nu ți-o fi greu
Să stai cu mine mereu.
Pân-atuncea, măi Gheorghiță,
Ia-mă-n brațe și mă strânge
Să privim pe geam afară
Cum din cer frumos mai ninge,
Prin nămeți să alergăm,
S-aruncăm cu bulgări grei,
Prin zăpadă înotând
În sănii cu zurgălăi.