Maria Banuş – Versuri.pro

Nimic N-Am Spus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nimic n-am spus. Și-atâta gingășie
Și-atâta frumusețe să se piardă?
Cât nu-i târziu, cât viața-o să mai ardă,
Despre iubire poate tot voi scrie.
Nu cățelușe hămăind în zgardă,
Iubirea noastră fu, nici n-o să fie,
Ci pajura măiastră ce-nvie
Mereu, ca lăstărișul de subt bardă.
Știi tot. Tot ce-i al meu, e-al tău, iubite,
Știi viața mea, știu gândurile tale,
Cu zbor înalt, prin vreme dobândite.
O, meargă anii, meargă ei devale..
Când toate păreau spuse și trăite,
O melodie nouă-și taie cale.

Primăvara-n Crâng

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu frunze negre, cu flori de soc,
Mă ține primăvara-n loc,
În crângul mic pe care-l știi
Cu dragostile fumurii.
De iarbă crudă și de lut
Mi s-a făcut dor neștiut,
Obrazul la pământ l-am pus
Să-mi amintesc de-un dor apus.
Dar altcum inima-i zvâcnea,
Pământului, sub fața mea,
Îndepărtate țări și ape
Veneau din toate, mai aproape.
Am pus urechea la pământ,
Să prind o pulbere de cânt,
Dar firul mic, ca de vioară,
Un cântec larg mi-l împresoară.
De sub culcate ierburi, iată,
Dă zvon țărâna zbuciumată,
Tovarăși mulți, în marșuri grele,
Din țări cu scrâșnet de zăbrele.
……………………
Cu fața-n iarbă, la pământ,
Mă ține crângul fremătând,
Nu crângul mic, pe care-l știi
Unde-așteptam demult să-mi vii,.
Ci crângul tot unde ne-ncape
Și dor, și pasăre, și ape,
Nu primăvara ta și-a mea,
Mai firavă ca lacrima,.
Ci cântul larg ce ne-nfășoară
Plapânda strună de vioară,
Ci hora soarelui și-a lunii
Cu toată primăvara lumii.

Veghe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mă-mpac cu frunza care cade,
Mă-mpac cu anii ce se duc,
Mă-nchin spre tinerele mlade
Și mă alin cu fraged suc.
Mă-mpac cu gândul c-o să vină
Un ceas când lunca va cânta –
Și-mbujorată de lumină
Eu n-am să fiu în preajma ta.
Mă-mpac cu tot ce nu se-ntoarce,
Alung acel străvechi fior
Ce-ntreabă: cum să se-mbarce
Spre veșnicii, atâta dor?
Mă-mpac cu unda trecătoare,
Mă-mpac cu datina țărânii,
Ce ne va duce de sub soare
Așa cum ni se duc bătrânii.
Dar cât va arde-n mine focul
Slăvitei vieți – ca-n alte dăți
Eu nu m-aplec, nu-mi frâng mijlocul
În fața vechii nedreptăți.
Eu nu mă-mpac cu cel ce minte,
Strivește semenul și-l fură,
Pe dușman nu-l cat la cuvinte,
Ci după fapt îi iau măsură.
Eu nu mă-mpac cu cel ce schimbă
Surâs și lacrimă-ntr-o marfă,
Nu-l cred pe diavol când își plimbă
Un deget îngeresc pe harfă.
Cu cel ce revărsarea vieții
O vrea întoarsă în pământuri
Și smulsă floarea tinereții
Ca frunza veștedă în vânturi.
Cu cel ce unda-nvolburată
O vrea ucisă la izvoare,
M-oi război neîmpăcată
Atât cât voi avea suflare.
Atât cât îmi e dat norocul
Să simt țărâna sub călcâie,
Slăvitei vieți păzi-voi focul,
Înalt și slobod să rămâie.

Aprilie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A vârstei melodie-şi taie cale,
Supusă, o presimt şi o aştept.
Cu anii, mai duios mă strângi la piept,
Mă-nvăluie mai blând braţele tale.
Barbara tresărire de ţambale,
A tinereţii, n-am s-o redeştept.
Din vinul vechi sorbim, mai înţelept,
Esenţe tari şi bucurii egale.
A noastră-i toamna largă, policromă,
Împărăţia frunzelor uşoare
Şi crama cu răcoare şi aromă.
Dar nu ştiu ce nelinişte, ce boare,
Vesteşte că April, un crai sălbatic,
Va-mpresura, va sparge calmul atic.

Ții Minte Focul…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ții minte focul, chinul, primăvara,
Tot viscolul aprins ce bântuise?
El ne adunase, el ne-nvrăjbise,
El ne mâna, învolburându-și para.
Dar de pe-atunci, când nu se potolise
Furtuna vârstei, cea dintâi, amara,
Când tinereții-i mai duceam povară,
Noi încă ne uneam prin alte vise.
Și dacă azi nimic nu ne desface,
Și trecem în deplina-mbrățișare,
E că-mpreună nu aflarăm pace,
Ci căutarăm focu-ncins în zare,
Și rostul lumii care se preface,
Și-al nostru, celor trecători sub soare.

Ne Vindecăm

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ne vindecăm frumos, încet, ca bradul,
Și singuri rănile ne oblojim.
Prin alte vine seva-și face vadul.
Rășină grea de chihlimbar mustim.
E dulce ca un cuib o cicatrice,
Și viața zumzăie într-însa roi.
Pe toate căile vin sucuri noi
Și se transfigurează în matrice.

Vânt de Martie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Trece un vânt peste lume,
Și nu m-a uitat.
Credeam în poame rotunde și coapte,
În ce s-a-mplinit, în ce s-a-mpăcat.
Cutremur și viață, cutremur,
Vântul lui martie bate,
Cred în puterea gândului nostru,
Și-n începutul din toate.
Strigă un vânt puternic prin lume:
Credeți în forța brațelor voastre!
Ascult și privesc printre crengile goale
Spațiile-adânci și vaste.