Magda Puşkaş – Versuri.pro

La O Cană Cu Vin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aseară te-am așteptat,
Și n-ai venit,
Poate te-ai supărat,
Poate ai adormit!

Refren: Deseară să nu mă aștepți,
Deseară n-am să vin
Pentru două vorbe,
La o cană cu vin.
Deseară să nu mă aștepți,
O, nuuu, n-am să vin
Pentru „Bună seara!”
Atât! Și-o cană cu vin.

Speram ca într-o zi
Și tu să mă iubești,
Dar din romanțe știu
Că sperând, greșești!

De-acum poți să pleci,
La alta liniștit,
Mi-am pierdut și timpul
Și tot nu m-ai iubit.

Ninsoare de Adio (Siciliana)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aseară când ne despărţeam, aseară
Tot mai era un pic de primăvară
Şi-acum aruncă ochii pe fereastră
A viscolit de despărţirea noastră,
Distanţa s-a-nmulţit cu alb de moarte
Departe s-a făcut foarte departe
Şi ninge între noi ninsoare mare
Ninsoare de sfârşit de calendare.
Refren: Şi ochii nu mai au ce să mai vadă
Doar urme de jivine prin zăpadă,
De ocna-i viscolul ce-mi arde rana
Şi-ascult de sub zăpezi siciliana.
Şi a venit ninsoarea alb-albastru
Să parafeze totul cu dezastru
Să iasa lupii, agenţii foamei sure
Din fiecare pâlcuri de padure,
Să vină prin oraşe mari dihănii
Şi caii aburind să tragă sănii
Şi poşta, în aceste vremuri stranii
Să-ntarzie cu lunile şi anii.
Şi vor veni dezastre de tot felul
Precum m-anunţă trist violoncelul
Şi harpa, şi pianul mă omoară
Reverberându-mi fulgii de afară,
Mai latră undeva de frig un câine
Dar tu ce faci în ziua fără mâine
De fapt, de ce te-ntreb, când eu din mine
Mi-am interzis să ştiu ce-i rău sau bine.
Să vezi şi tu ce strigăt tragic este
Să nu mai dai de tine nicio veste
Pe ochi am doar când ninge praf pe rană
Şi drumurile noastre se blochează,
Nici nu mai ştiu de-i noapte sau de-i ziuă
E doar ninsoarea noastră de adio.

Elegie Atlanta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Noi doi atlanți, noi doi amanți
Ne-mbrățișăm și apa vine peste noi,
Iubirea mea, iubirea mea
Nu-i nici un drum nici înainte nici ‘napoi.

Refren: Un continent, scufundându-se lent
Dar ei și-n somn își spun trufaș că nu,
Tu porți un prunc, în ocean te arunc
Salvează Atlantida măcar tu.

Iubirea mea, te rog ceva
Ca pe o pradă să mă dai acestor pești,
Pe-al meu schelet să urci încet
Și către alte continente să plutești.

Refren: Un continent, scufundându-se lent
Dar ei și-n somn își spun trufaș că nu,
Tu porți un prunc, în ocean te arunc
Salvează Atlantida măcar tu.

Eu nu mai plâng, căci în adânc
Aceste lacrimi valul cinic l-au sporit,
Și prin prăpăd abia te văd
Dar tu să știi că pan’ la moarte te-am iubit.

Refren: Un continent, scufundându-se lent
Dar ei și-n somn își spun trufaș că nu,
Tu porți un prunc, în ocean te arunc
Salvează Atlantida măcar tu.