Jose Emilio Pacheco

Jose Emilio Pacheco – Ecuația de Gradul Întâi cu O Necunoscută

de

În ultimul râual orașului, din greșealăsau incongruență fantasmagorică, am văzutbrusc un pește aproape mort. Se sufocaotrăvit de apa murdară, letalăca aerul nostru. Ce freneziea buzelor sale rotunde– un zero mișcător al gurii.Probabil nimiculsau cuvântul inexprimabil,ultimul ecoual naturii, într-o vale.Pentru el nu a existat nicio mântuire,decât să aleagă între două forme de sufocare.Iar această dublă agonie … Citește mai mult

Jose Emilio Pacheco – Liniștea

de

Noapte silențioasă. Aici, în pădure,nu disting zgomote, nu, ale niciunei specii.Omizile se preumblă.Păsările de pradă își fac treaba(cu siguranță).Dar nu aud nimic.Doar tăcerea care este înfricoșătoare. Atât de rară,atât de ciudată, atât de rarefiată a devenit în această lume,încât nimeni nu-și amintește cum sună,nimeni nu vrea săstea cu sine însuși o clipă.Mâinevom renunța din nou … Citește mai mult