John Milton – Despre Shakespeare

Shakespeare al meu să aibă nevoie de onoareCa oasele-i slăvite să stea sub pietre-n zare?Ca ale sale moaşte s-asculte linişteaPuse într-o piramidă cu vârful spre o stea?Drag fiu al Amintirii, cu al tău bun RenumeDe ce o biată piatră să poarte al tău nume?Căci din uimirea noastră şi-a noastră încântareTu ţi-ai zidit mormântul spre veşnică-nchinareŞi … Citește mai mult

John Milton – Paradis Pierdut (Fragment)

PARADIS PIERDUT (Fragment).John Milton.Cartea I.De-a Omului primă nesupunere, și fructulAcelui interzis copac al cărui gust de moarteAduse moarte în Lume, și tot necazul nostru,Cu dorul Edenului, până un Om mai înaltNe readuse, redând tronul de har,Cântă, Muză cerească, cum, pe vârful tainicAl Orebului, ori Sinai, ai inspiratAcel cioban ce primul învăță alesul grâuÎn început cum … Citește mai mult

John Milton – Paradisul Pierdut

O, Tată,Atotputernic și Nemărginit,Fără-de-moarte și Neschimbătorși Veșnic Împărat, și ZiditorulA tot ce este- și izvor LuminiiȘi Însuși nevăzut în marea slavăA strălucirii tale-n care staiPe-un tron de neatins. Chiar de-ți umbreștiDeplinul tău efluviu de lumină,Ca printr-un nor rotund în jurul tău.Asemeni unui sclipitor altar,Se-arată poala-nveșmîntării tale,Umbrită de prea multă strălucire, –O, și-atunci încă e orbit … Citește mai mult

John Milton – Lui Shakespeare

Îi vom slăvi lui Shakespeare osul sfânt,Clădindu-i vraf de pietre pe mormânt?Sau cere-se ca moaştele-i să steaSub piramida care-mpunge-n stea?Moştenitor al faimei, te îmbieAsemenea plăpândă mărturie?Mirarea şi uimirea-ne nu-s oareStatuia ta mereu dăinuitoare?În ciuda artei cea cu trudnic pasCurg stihurile tale, şi popasÎn inimi face delficul tău versDin cartea ta cu slova de neşters.Lăsându-ne de … Citește mai mult