Ion Scriba – Versuri.pro

Redobândind Copilăria Recucerim Împărăția

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nici sfânt cu suflet de văpaie
Nici gânditor n-a penetrat
În Logosul de diamant
Ce doar cu diamant se taie.
Mari conștiințe-aduc solia
Din Spirit, și prin geniul lor
De aur neputrezitor
Subînțelegem Veșnicia.
Prin magnetismul emanat
De scoarța noastră cerebrală
Pământul e înconjurat
De-o aură spirituală
Și-atuncea când în preajma mea
În loc de-un om va fi o mie
Pământul va funcționa
Ca neuron în galaxie.
Va fi momentul ideal
De-a înscrie Spiritele toate
În Marea Universitate
A Globului Spiritual.
Prin alchimii supralumești
În infinită devenire
Poate că Legile Cerești
Sunt Gânditori Ajunși Gândire.
……..
Acum în unii dintre noi
Jeratec sub cenușă zace
Căci pacea nu e nicio pace
Ci o permisie-n război.
Ce poate face Omul Fiară!
Și lor și tuturor rivali
Ultramoderni Neanderthali
lângă Măciuca Nucleară.
La umbra armelor nu-i pace!
Ce știu mai bine oamenii?
Știu cel mai bine a preface
Decoruri paradisiace
În scene pentru tragedii!
………….
Răscruci la fiecare pas,
Răscruce-n orișice secundă
Răscruce în minut și ceas
Și-n suma veacului, rotundă.
Ca lupii fascinați de lună
Privim la cer, la Univers
Și-împiedicați în propriul mers
Urlăm că lumea nu e bună.
Fiind o lume inundată
În propriu-i sexual tunel
Și cu busola deviată
De la spiritualul țel,
Căzută-n propria ei plasă
Cultura va pieri în vânt
Iar Spiritul de pe Pământ
VA CĂUTA O ALTĂ CASĂ!

Tristețe Metafizică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De ce n-am geniul exprimării
Să pot cuprinde într-un vers
Simultaneitatea stării
Unei Secunde-Univers?
Iubire, Durere, Chemare,
Uitare.. cumplit avatar..
În praful acela stelar
Văd chipuri cu frunți gânditoare.

În absolutul relativ
Printre nisipuri mișcătoare
Apar și susură izvoare
În infinita conjugare
La Primul Verb Infinitiv.
La polii cosmosului, reci,
Sub stele gata să se stingă
Văd mâini de omeniri ce-n veci
Nu vor putea să se atingă.
Da, știu că suntem foarte mulți
Și-a noastre suflete se strigă
Dar depărtările ne-obligă
Să rămânem necunoscuți.
Zadarnic vom trimite-n zări
Solie prin astronauți –
Ca niște-îndrăgostiți pierduți
Ne vom striga din depărtări.
Morganic, anonim, stingher,
Patetic și amarnic,
De pretutindeni în eter
Un S. O. S. zadarnic.
Nisipuri oarbe sorb izvoare
Cum sânge soarbe un vampir:
În Infinitul-Cimitir
Născându-se, vin Omeniri
La propria înmormântare!

Religia E-Un Cult Misteric

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Religia e-un cult misteric
Prin jurământ ținând secretul
De a păstra în întuneric
Pe cei ce nu știu alfabetul.
Politica, Religia,
Un cor afon ce te-nspăimântă,
Căci toată Omenirea cântă,
Dar fiecare, altceva.
Politica? Lătrat de javre!
Religia? Întunecime!
Progresul vrea mereu victime
Și evoluția – cadavre!.
În smog de sânge pe funesta
Istorie contemporană,
Progresului să-i fie hrană
Își fierbe pruncii veacu-acesta!

Judecata

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu știu de Tatăl și cu Fiul
Sunt Creatorii, dar e clar
Că Universul e-un cântar
Și Dumnezeu, Cântaragiul!
–
Extragalactice popoare,
Copiii Tatălui Ceresc,
Vin azi la marea sărbătoare
La Anul Nou dumnezeiesc!
Înalt, în fața-Înaltei Porți,
Judecătorul cel Divin,
Va judeca și vii și morți
Spre pilda celor care vin.
Acum, în cea din urmă zi
În jocul vostru, eu sunt zarul,
EU sunt măsura și cântarul
Cu care vă voi cântări!.
Acum e Ziua de Apoi,
Și după cum vă este fapta
Veți sta la stânga sau la dreapta
Precum sunteți: Capre sau Oi!.
Voi fi drept, aspru și direct:
Prin Lege voi zdrobi din fașă
Acea etnie ucigașă
Ce nu fusese în proiect.
Căci este scris pe fruntea ta
De ești petala sau ești spinul
Căci Eu sunt tuturor Destinul
A ce a fost și va urma!
Eu nu sunt Împăratul vostru
De Răsărit, sau de Apus –
Sunt Tatăl vostru, nu un monstru!
Să nu spuneți că nu v-am spus!
Vi l-am trimis și pe Isus
Și v-am trimis prin Dânsul, Cartea
Să-și aibă fiecare, partea:
– Să nu spuneți că nu v-am spus!
Am luat pe Petru și l-am pus
Păstor pe turmele creștine
Ca să vă strângă lângă mine:
– Să nu spuneți că nu v-am spus!
Cum am trimis odată, mană,
Vă voi trimite o cometă
Cu grindină, ca pe planetă
Să nu rămână buruiană!
O crimă, cere răzbunare!
Eu doar îmi apăr Gloria!
Dar voi, cu lacrimi, pe altare
Spăla-ve-ți sângele cu care
Mi-ați pângărit MEMORIA!
–
Din vol. COSMOPOLIS – 2019

Pământul e Un Urs Polar Rătăcitor pe o Banchiză

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cu pașii noștri urcă Timpul
Și noi urcăm cu pașii lui
Din Haos aspirând Olimpul
Din piscul Infinitului.
Prin arctice și niagare,
Pe ghețuri și nisip fierbinte
Suntem picioarele cu care
Planeta merge înainte.
Sub asprul veacurilor vânt
În care viața e o rană
Văd biata specie umană
Pe-un povârniș alunecând
Și sub efectul reciproc
Stă răzbunare și răsplată,
Norocul vieții la un loc
Cu moartea neînduplecată.
Istoria e-o Odisee
Și Dumnezeu e Polifem,
Suntem Ulisse, Om-Idee
La al Ciclopului cherem,
Ni-e dată Circe ca femeie
Iar alte opțiuni n-avem.
Ca percutorul pe o capsă
A unui glonț pentru dușman,
Istoria e un roman
Despre o ”crimă” și-o pedeapsă.
Echivalentu-i absolut
Și dac-acum ești prins ca-n clește
Adu-ți aminte de trecut –
Istoric totul se plătește.
Cu oasele gândirii, scoapte,
Nefiind în crezul tău, solid
Ți-e teamă să pășești în vid,
Ți-e teamă să pășești în Noapte.
Fără-ale Conștiinței faruri
Și fără-un Ideal ca scut
Cad zilele ca niște zaruri
Pe masa jocului pierdut.
Sub simetrii ne-îndurătoare
În care legi de fier domnesc –
Pământ al Nimănui pe care
Jivinele se hăituiesc.
Resorturi contorsionate
Sub oarbe presiuni te strâng
Și te apasă mai adânc
La Margine de Tot și Toate.
Și din Galactice Imperii
Cu silnice orânduiri
Curg gemete de Omeniri
Spărgând Timpanele Tăcerii.
Imagini de sfârșit de lume
Cu evoluții întrerupte
Și cu eroi căzuți în lupte
În sânge-amestecat cu spume.
Din galaxii
Ca dintr-un nor
Departe
Poți auzi
Cântecul lor
De Moarte.

Bastarzii de Îngeri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Bastarzii de îngeri cu paiațe
Dotați cu aripi și cu brațe,
Nu știm dacă venim din monștri
Sau dacă tată ni-e vreun zeu
Dar nu suntem deloc ai noștri –
Eu nu mă simt deloc al meu.
Gonim lunateci beduini
Din depărtări spre depărtări
Împrejurimi și-împrejurări
Pribegi și singuri și străini.
Simt că O Mână mă conduce,
Picioru-mi scapătă sub șea
Și mâna care face cruce
E parcă mâna altcuiva.
Stejarul visului ce crește
O cruce parcă e deja..
Sunt trunchi de lemn, căci simt așa
O mână care mă cioplește.
Toți orbii vor un telescop.
Muțenia uimirii, țipă,
Mi-e mersul zbor într-o aripă
Și zborul mi-e un mers de șchiop.
În Infinit, efemeridă
Țintind un imposibil țel –
Sunt o particulă fluidă
Curgând prin tuburi de oțel.
Stăm între straniu și bizar
Și toate tind să se complice
Căci Casa Noastră-i pe-o elice
Într-un ciclon interstelar.
Ne poticmin alăturea
Pe-un drum ce nu știm unde duce
Și stăm pe zile ca pe-o cruce.
Sunt crucea ta, ești crucea mea.
În Absolutul auster
Suntem rătăcitoare spectre,
Înconjurați de ziduri negre
Și dune până peste cer.
Pământul spintecă abisul
Și visul spintecă în noi,
Iar noi privim cu ochii goi
Destinul, ca pe-o cruce, scrisul.
Prinse-între Rău și tot mai rău
Se-încrucișează-n beznă astre
Și cruci fac drumurile noastre
Și cruce, drumul meu cu-al tău.
Pământul are mii de mile,
Dar Cerul N-are Nici O Milă
Și dimineața urcă-n silă
Pe crucea fiecărei zile.
Și totul crește și descrește
În jurul nostru, ne-încetat.
Mă zbat în spațiu ca un pește
Zvârlit de valuri pe uscat –
Iar Universul se rotește
Neiertător, ne-nduplecat!

Raport Final

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Tot Universul e-o estradă
Și Balul Vieții e un Truc,
Dumnezeiască mascaradă
Și un satanic balamuc.
Jivine își maschează mersul
Pitite prin stelare ierbi:
Un cuib de fiare-i Universul
Și creierul – un cuib de șerpi.
De ”sus”, Isus și Dumnezeu
Peste cenușă și nisip
Privesc la Omul-Prometeu
Ajuns Oedip!

Aici

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Aici pe ghiuleaua acestui Pământ
stăpân e omorul și focul,
iar Pasărea Păcii, Iubirea, zburând
zadarnic își caută locul.

Aici pe planeta contrariilor
stăpână-i când Crucea, când Spada,
ca păsări de noapte, instinctele-n zbor
amarnic își caută prada.

Celulele urlă. În sufletul mut
durerea iubirii e trează
și tremură stele în frig absolut
și totul vibrează.

În suflet prăpădul făcut de Mister
izbește pe coarde, pe clape.
în noapte văd zboruri uitate pe cer
și urme pe ape.

Nu Ar Putea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu ar putea nici o Balanță / Să-mpace Scorpioni cu Raci, / Căci Ziduri Chinezești ... →

Războiul Păcii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Motto:
În fruntea oștii, săltând buricu”
Haplea al nostru cu polonicu”. – (M. Dinescu)

Toată Istoria un ”OF” e
Și pot să o descriu cu-asprime
Numai cu rime despre crime
Și strofe despre catastrofe”!.
Zac legile după zăbrele
Manipulate de bastarzi.
Politica pute-a obiele
Murdare, bune să le arzi:.
Patria mea – lanț de bordele!
Popor viteaz de bodigarzi.
Hoții preced și se succed
Și tot așa or să rămână
Conform articole A.. Z
Din Pronstituția română!.
Ce bine spui cumetre Luca
Că totul e curat-murdar
Cu patrihoți de buzunar
Care au gura unde-i buca.
Un cancer macină lumina!
Ca să suprimi supremul rău
Nu e de-ajuns un fierăstrău –
E necesară ghilotina.
Popoare? Oameni? Doar o halcă
De carne pentru lupi vicleni,
Legiuitori ce legi încalcă
Și popi și politicieni.
În haita strâmb evoluată
Având ca pradă singur țel
Să fim convinși că niciodată
Nu se va face lupul miel.
Să nu mai credem în minuni!
Speranța este în zadar –
Cei tari nu-s niciodată buni
Cei buni nu-s niciodată tari.