Interpretabil – Versuri.pro

Cum Trăiesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

I
Îmi caut prieteni printre rânduri, am nevoie de ei
De cei ce nu se apleacă în fața unui teanc de lei,
Sau în fața fabulei, când fabulația mă domină
Un gram de adrenalină, și-o carabină
Fără să fiu în deplină stare de conștiință
Fără să simt sau să cer, numai pot decât să sper
Sau să disper, sperând, că va fi mult mai bine
Că se ascunde ceva bun în ziua de mâine
Că va mai rămâne, un gram de pâine,
Puțină miere de albine.. și o adiere ce vine
Să-mi simt sufletul atins, nu respins,
Sătul de lins răni, ca un câine,
Îmi doresc să fiu un oricine, sănătos
De-aia mă rog în fiecare seară,
O senzație deloc bizară, căci simt,
Și mă rog pentru ceea ce simt, și simt
Că e nevoie de o schimbare,
Oricum sănătoși să fim..

Refren :.
Cum trăiesc, nimeni nu poate, știi.
Ce îmi doresc, în eternitate, gândul mi se abate
Cum iubesc, nimeni nu poate, simți..
Cum trăiesc, sătul de privit în spate.

II
Când tovarășii te părăsesc nu privi în urmă
Nu regreta, nu dispera, nu fii o oaie în plus în turmă
Sunt mulți care te-ar vinde ca și Iuda pe Iisus
Să n-ai încredere decât în tine și în cel de sus
Când și frații te trădează pentru propriul interes
Nu te abate din drum, și părăsește-i din mers
Nu te descumpăni și urmează-ți al tău scop
Nu ai nevoie de nimeni, doar de un gram de noroc
În loc să privești în trecut, trăiește prezentul
Și dacă trebuie să lupți, luptă cu viitorul
Căci el e singurul care în cale îți poate sta
Să n-ai încredere, nici măcar în umbra ta
Nu încerca să schimbi trecutul pentru că n-are nici un rost
Nu uita că nu ai cum să schimbi ceea ce a fost
Nu ai cum să schimbi trecutul.. chiar dacă doare
Și în loc de mulțumiri mulți ți-au plătit cu picioare.

Refren :.
Cum trăiesc, nimeni nu poate, știi.
Ce îmi doresc, în eternitate, gândul mi se abate
Cum iubesc, nimeni nu poate, simți..
Cum trăiesc, sătul de privit în spate

Încotro

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O părere personală, viața-i mult prea scurtă,
Nu încerca să o lungești, că s-ar putea să se rupă și după.
Ai putea rămâne cu un gust amar, ai putea rămâne doar o t***ă pe un trotuar.
În dar, aceste rime pentru cei ce ascultă,
Interpretabil, da, din suflet pentru cei ce vor să audă,
O picătură de plăcere într-un ocean de durere,
E tot ce-mi doresc, tot ce inima-mi cere și-mi piere,
Cheful de viață, atârnă de-un fir de ață,
Dar îmi fac curaj, în fiecare dimineață,
Și merg mai departe, și trec peste toate
Și aștept în continuare ziua în care chiar se poate să zâmbesc,
Să știu și eu de ce trăiesc, vreau să văd ce-i dincolo,
Nu un tată ceresc, vorbește, toate-n viață, în jur, prea multă ceață,
Visez, o zi cu soare, mă agat de orice speranță
Și sper în continuare, și nu o să mă opresc,
Dacă există vreo șansă știu că o să o reușesc,
Și nimeni și nimic nu mă poate opri,
Am zis că nimeni și nimic nu mă poate opri.
Încotro, pe când mă-ndrept, spre nicăieri,
Când eu cu mine mă cert, căci am o mie de păreri.
Singur nu mă pot opri, poate mă poți opri tu,
Hai deschideți inima, să-mi alini sufletul.
Încotro, pe când mă-ndrept, spre nicăieri,
Când eu cu mine mă cert, căci am o mie de păreri.
Singur nu mă pot opri, poate mă poți opri tu,
Hai deschideți inima, să-mi alini sufletul.
Cu mult patos și da, poate
Cu multă ură am început să urăsc persoanele de conjunctură,
Pe de altă parte însă, am început să iubesc chipul desenat pe pânză,
Pe cât de mult iubesc, pe atât de tare mă rănesc,
Din mine nu mai curge sânge, ci doar ser sufletesc,
Te cinstesc și te taxez, precum veritabil controlorul,
Suflete perforic, încerc să te salvez, plutesc pe-un nor,
Și mă uit de departe, știi, e noapte, am trei energizante și plutesc departe,
De lucrurile stresante, agasante, să nu contrazici când știu că am dreptate,
Sunt plin de bunătate dar mii de fel, la fel, nu o să mă schimb nici de haine, nici de caracter,
Nu sufar de cartier, opiniel, nu zic ghetou, băiatul simplu de la Interpretabil, ăsta-s eu,
Nu o ard în b*****, vezi, asta-i diferența, contează vârsta, calitatea și experiența,
Contează să ai respect de sine, măcar un pic,
Iar când vine vorba să nu te intereseze, de nimeni și nimic.
Încotro, pe când mă-ndrept, spre nicăieri,
Când eu cu mine mă cert, căci am o mie de păreri.
Singur nu mă pot opri, poate mă poți opri tu,
Hai deschideți inima, să-mi alini sufletul.
Încotro, pe când mă-ndrept, spre nicăieri,
Când eu cu mine mă cert, căci am o mie de păreri.
Singur nu mă pot opri, poate mă poți opri tu,
Hai deschideți inima, să-mi alini sufletul.
Ascuns, cu chipul sfâșiat de durere, aparent o slugă,
Aparent un simplu om, un simplu caracter,
Dar are gândul ce zboară mai ceva ca un elicopter,
Te uiti la mine, aștept, trec mai departe,
Nu vreau decât liniștea ce o găsesc târziu în noapte,
Unde mă așteaptă, la șapte iar, câteva șoapte-mi spun,
Să-l iau, să fug mai departe și totuși rămân cu voi, vă întrebați de ce,
Pentru că să rămân bucuros cu voi,
Fiindcă bucuria trece și odată cu ea trece și timpul, încotro să o apuc,
Privind la soare, având drumul meu, mergând sub papuc.
Disperat, furat de peisaj, mă-ndrept spre locul unde totul e drept
Dar nu-l găsesc și aștept, orice indiciu, orice îndrumare, e de valoare,
Larg, totul în jur se usucă și moare, doare să-i pierzi pe toți,
Te cauți între cei morți, să vrei și să nu poți,
Să fii cinstit printre hoți, nu-mi e ușor să încep să zbor,
Nu dau timpul în loc de aripi, și simt că mor,
Mă dor încă rănile deschise din trecut,
Și oricât aș încerca, n-am să pot vreodată să uit,
Că mult am rătăcit pe drumuri pustii,
Și am trecut de mult de vremea când puteam să pun mâna pe trăgaciul pustii,
Am degetul pus și mă gândesc că am trăit prea mult, dar nu de-ajuns.

Mi-e Dor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mi-e dor de unele momente, unele chiar demente, unele hazlii, altele de care nu vreau să mi le aduc aminte.
Mi-e dor de vremea în care eram cuminte, când mă tăvăleam pe jos de fiecare dată când îmi cădea un dinte.
Mi-e dor de spusele mamei, atunci când ieșeam afară: să fii cuminte, puiuț, să nu te îndepărtezi de scară.
Mi-e dor de inocența ce caracteriza orice copil, când făceam o prostie, scăpam întotdeauna subtil.
Mi-e dor de prima fată pe care am sărutat-o, îmi aduc aminte cu plăcere, nicidecum nu am uitat-o.
Nu trăiesc în amintiri, nu vă lăsați înșelați de aparențe, totuși îmi amintesc cu plăcere, prefer trecutul
În ciuda prezentului rece, care m-a făcut să mă simt cu adevărat un rece, care m-a făcut să cred că există un Dumnezeu,
să cred în El și în mine, căci așa am crescut eu.
Mi-e dor de vremurile în care speram să-mi fie dor, atunci când adormeam cu un singur gând în dormitor.
Mi-e dor de vechiul eu, așa cum eram eu mereu.
Mi-e dor de vremurile în care să mă înfrângi era greu.
Mi-e dor de vremurile în care speram să-mi fie dor, atunci când adormeam cu un singur gând în dormitor.
Mi-e dor de vechiul eu, așa cum eram eu mereu.
Mi-e dor de vremurile în care să mă înfrângi era greu.
Mi-e dor de mine însumi, căci nu mă regăsesc, că parcă timpul se hrănește și nu pot să-l opresc.
Mi-e dor de ce eram odată, când eram puștan.
Mi-e dor de locurile în care la joacă mă duceam.
Mi-e dor să urc cu liftul până la etajul 3.
Mi-e dor de serile în care mă căutau ai mei.
Mi-e dor să stau la masă cu mama și cu tata, căci am uitat cum e să ai lucrurile de-a gata.
Mi-e dor să înjur golanii și ei să mă bată.
Mi-e dor să râd din suflet, așa cum o făceam odată.
Mi-e dor de amintiri ce le-am trăit și le-am uitat.
Mi-e dor de vremea din care încă îmi doream să fiu bărbat.
Mi-e dor de prima atingere, de primul sărut, de prima dată când i-am spus cât o iubesc de mult.
Mi-e dor de visele mele ce au devenit reale și mai ales de cele ce au rămas la stadiul de visare.
Mi-e dor de vremurile în care speram să-mi fie dor, atunci când adormeam cu un singur gând în dormitor.
Mi-e dor de vechiul eu, așa cum eram eu mereu.
Mi-e dor de vremurile în care să mă înfrângi era greu.
Mi-e dor de vremurile în care speram să-mi fie dor, atunci când adormeam cu un singur gând în dormitor.
Mi-e dor de vechiul eu, așa cum eram eu mereu.
Mi-e dor de vremurile în care să mă înfrângi era greu.
Mi-e dor de vremurile pierdute-n zare, în care stateam în fața blocului fără nicio supărare.
Mi-e dor de anumiți oameni ce au însemnat mult, ce au fost lângă mine atunci când altă șansă nu am avut.
Mi-e dor de ei și dacă aș putea să le mai zic odată: vă iubesc pe toți cum v-am iubit de prima dată,
pentru mine ați fost pe viață o pată marcantă, nu cred că vă voi putea uita vreodată.
Mi-e dor de cei ce au fost acolo când am avut nevoie și astăzi i-am lăsat în urma mea pe toți fără voie.
Mi-e dor de lumea pe care o aveam în jurul meu, astăzi sunt toți la alt nivel, așa cum sunt și eu.
Timpul trece și face, timpul trece și tace, timpul trece și legături din trecut desface.
Ramai cu sentimente amare și amintiri ce dor, dar tot ce poți să spui acum e un: Mi-e dor.
Mi-e dor de vremurile în care speram să-mi fie dor, atunci când adormeam cu un singur gând în dormitor.
Mi-e dor de vechiul eu, așa cum eram eu mereu.
Mi-e dor de vremurile în care să mă înfrângi era greu.
Mi-e dor de vremurile în care speram să-mi fie dor, atunci când adormeam cu un singur gând în dormitor.
Mi-e dor de vechiul eu, așa cum eram eu mereu.
Mi-e dor de vremurile în care să mă înfrângi era greu.
Mi-e dor de vremurile în care speram să-mi fie dor, atunci când adormeam cu un singur gând în dormitor.
Mi-e dor de vechiul eu, așa cum eram eu mereu.
Mi-e dor de vremurile în care să mă înfrângi era greu.

Tot Ce Vreau (feat. Flavia)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sănătatea, am mai zis-o de atâtea ori,
Vreau sănătate, nu vreau altceva; mă trec fiori
Când îmi ascult creațiile proprii, înțeleg ceva
Când nu sunt singur, știi, am aproape muzica.
Am aproape, da’, poate că nu m-am gândit
La ce-mi șoptea mama la ureche când eram mic:
„Roagă-te la Doamne-Doamne, nu te speria
Ai un îngeraș mereu aproape ce veghează asupra ta”
Trag o linie, vă rog, fără prostii,
O linie imaginară, gen orizont pentru copii.
Mă prostesc în sinea mea, simt și trăiesc
În sine mă stăpânesc, fără să rabufnesc;
Cu ochii umeziți de ploaie? Nu!
Sunt doar lacrimi, nu de durere
Ce simt eu e lipsit de putere; lipsit de sentimente; stai!
Te-am pupat, știi! Mă retrag în propriul Rai!.
Ți-am cântat de-atâtea ori
M-ascultai, iubeam, visam în doi.
Același vis de șapte ori
Un cântec pentru tine
Atât a rămas din noi.
O coală de hârtie e plină de sentimente
Căci am pus acolo vise, amintiri, dar și regrete
Câteva versuri și acum când să-ți îmbete simțurile
Care acum sunt mai încete, te provoc:
Ascultă cu inima dacă poți,
Încearcă să simți ce simt când scriu
Nu-ți zic ca toți: „Nu asculta superficial! „
Trăiește piesa și momentul alături de mine!
Sunt doar un tip care, pan’ la ultima suflare cântă
Și asta-i tot ce-l ține în picioare
Tot ce am mai doare sau
Tot ce mă bucură, în versuri regăsești.
Asta-i un fel de jurnal, n-ai să găsești povești!.
Ți-am cântat de-atâtea ori
M-ascultai, iubeam, visam în doi.
Același vis de șapte ori.
Un cântec pentru tine;
Atât a rămas din noi.
Ți-am cântat de-atâtea ori
M-ascultai, iubeam, visam în doi.
Același vis de șapte ori
Un cântec pentru tine
Atât a rămas din noi.

Vineri Seara (2008)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

KLIBRU:
I
Era vineri seara, și ce seară,
Când speram să vină weekendul, să scap de școală.
Am scăpat de ea, dar ce să vezi
Când te vezi la ușa mea plin de sânge, și ochii verzi
Ce nu mint, plini de lacrimi spuneai, gata s-a terminat.
Ai fost calul troian ce prea multe a îndurerat,
Ai tras la plug, atâția ani știu, că ți-a fost greu
Neînțeles, uitat, blamat, scuipat, ca un evreu.
Ți-ai luat lucrurile a 2-a zi,
Ți-ai luat inima-n dinți, și te-ai mutat știi..
Ți-ai luat la revedere,
Ți-ai luat porția de durere,
Ți-ai luat strângerea de mână meritată, cavaler,
Un suflet de doar 4 ani, îți făcea cu mâna, când vâna
Sentimente și iubire, fiind dezamăgit într-una
SCHMIDT:
I
E vineri seara și el a venit din nou băut
Și ai încercat să îl suporți încă o dată, n-ai mai putut
Căci fiecare picătură ce a căzut în pahar, a lăsat un gust amar
Și te-nchizi la tine în cameră doar doar o să înceteze
Să te maltrateze fizic și psihic, nervii încep să cedeze
Ura începe și ea să refuleze și ceea ce e-n jur pare să nu mai conteze
Și pentru prima oară începi să îl lovești,
Ca o fiară ce a dat de gustul sângelui nu poți să te oprești
Și te privești, de undeva din exterior, ești îngrozit de tine
Dar totuși nu te-ai simțit nicicând mai bine, ciudat nu?
Un sentiment pe care nu l-ai trăit până acum
De acum va trebuii lași totul în urmă,
Să nu privești înapoi, și să ștergi orice urmă

În Contrasens

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

KliBru :
Eu sunt un element distins, într-o lume ce s-a-ncins
De focul iadului aprins, ce pe toți a cuprins
Am atins un punct, în care parcă nimic nu e cum era
A trecut demult era, în care ne speriam când fulgera
Acum ai la dispoziție bani, deci ai putere
Ai apreciere, păcat că-i dai pe toți la audiere
Eu-s nu ca voi, prefer să trăiesc ziua de azi ca apoi
Să pot să mă uit cu mândrie-napoi,
Parcă nu-mi vine să cred, e un sentiment imens
De ură, trăit intens, mă face să o iau ușor, ușor… pe contrasens
Sunt amorțit, căci am servit cu un cuțit ascuțit
Mi-am amintit că sunt singur în asfințit
Amăgit rămân, ferit de oameni ca voi
Căci parcă doar eu merg în față, iar ceilalți-napoi.

REFREN:
Caut un drum spre infinit, nu e aici bineînțeles
Dar ca să pot să îl găsesc, trebuie să merg în contrasens
Probabil toți mă urâți, nu mă interesează
Nu vreau nimic decât să știu că cineva mă urmează.

Ierbaru :
Suntem stele căzătoare într-o lume care
Nu ne oferă nicio șansă de scăpare
Cu stupoare privesc în viitor, da’ ce folos?
Când vrei să mergi în sus, dar lumea te trage-n jos
Devine periculos să visezi, e în zadar
Căci visele împlinite se transformă în coșmar
Într-un mod brutal, din vis revii la realitate
Imaginația merge departe, dar e zero fără fapte
Ziua de azi e doar un drum spre mâine
Pavat cu piedici și alegeri între rău și bine
În contrasens, lipsit de sens, merg fără înțeles
Ca să nu ajung ca voi, mai bine merg în sens invers

Taverna Viselor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cea mai mare dorință, ai un vis de împlinit
Să bei din cana de vin, și să nu aibă sfârșit
Să retrăiești momentele în care, fără supărare
Gustai din anii tinereții, bucurându-te de soare
Anii nu iartă, și timpul trece
Dar parcă se grăbește prea tare, și ai vrea să te inteleagă
Îți vrei puterea înapoi, vrei să revii printre noi
Dar ai ales sticla de vin, în locul…
Multe vise spuse din sute de sticle, acum au rămas în urmă și paharele-s ciobite.
Știrbite rămân amintirile plăcute, și revin în minte ca niște flash-uri scurte..

Refren:
…
….
…..

Un gram de nostalgie, acum tu tragi fum după fum
Alegând răul din tine, îmi dau un… și nu-i bun
Ești ploat, dar mai ploat ai sufletul
Căci parcă plouă cu săbii în teaca destinului
Orbit de multe vise eșuate, obsedat de-un gând
Când te privești în oglindă și te imaginezi râzând
Nu-ți vine a crede, nimeni nu te crede
Ai speranța că cel de sus vede, și vede..
Și vede, și vrei să bagi la venă, nu vrei
Același lucru l-ai spus când ai zis n-o să mai vrei și totuși mai bei și acum
Șat, barman, doar unu ca să uiți de probleme, dispare fumul
Dispare ceața ascunsă din ochii tăi când te trezești
Aceeași TAVERNĂ A VISELOR ascunsă sub un cireș
Ai gândurile răsfirate, simțurile-s la locul lor
Parăsești cu greu taverna, da, TAVERNA VISELOR.

Refren:
..
..
…

Multumim CNA

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

IERBARU:.
CNA-ul obstrucționează arta, ne leagă la gură
Ne înrăiește împotriva sistemului, prin cenzură
Știe și acceptă că provoacă ură,
Cu alte cuvinte își bate joc de cultură
O mare instituție formată din pudici
Dacă ar fi după ei pe TV ar fi doar purici
Ce-ar fi România fără CNA?
KLIBRU: Ba tu ești nebun, chiar ne-am putea exprima.
Artistu’ crează, CNA-ul cenzurează
Artistu’ vorbește, CNA-u-l amuțește
Noi deschidem minți, voi ne-nchideți gura
Dar sufletul și mintea nu le puteți cenzura
D-aia noi strigăm: desființați CNA!
Prin ceea ce faceți promovați comunismul
Lăsați-mă să spun ce vreau.. îmi asum riscul
De a fi pus la perete, de cei pe care-i deranjez
De a fi închis trei ani doar pentru că fumez
De a fi urmărit penal doar pentru că stresez
Sau pentru că în loc de flori pe balcon, iarba plantez
Din Under până-n Comercial toți vă înjură
Toți vă scuipă.. toți vă bagă p***-n gură
(Și totuși) În loc de înjurii noi vă spunem altceva:
Cu părere de rău. Mulțumim CNA.
KLIBRU:.
În România din zilele noastre,
Sunt promovate pe scenă, numai finite sihastre
Un organ abilitat, împotriva plăcerilor voastre
Provoacă isterie, prin decizii cât mai proaste
luate de domnul.. defapt hai să nu dăm nume
Că poate mă trezesc cu un glonț în mine, astăzi sau mâine
El este bossul, de la vârf, cel ce deține toate
Dar în spatele său stă o întreagă armată, ce poate
Da sancțiuni, când vrea ea, după bunul plac
Munca depusă de noi, e foarte ușor de aruncat
Dar ei nu știu să aprecieze, talentul adevărat
Cerem : Liber să fie sufletul, liber nu cenzurat
Dar totuși, e mai greu decât ne-am imaginat
Atunci când spui ce vrei, devii fără să vrei marginalizat, de-aia
Noi nu ne agităm, căci nu avem ce să schimbăm
Așa a fost și va rămâne, indiferent cât încercăm
Prin diferite melodii, sau prin ce gen ascultăm
CNA-ul n-o să reușim vreodată să-l schimbăm
Așa că, pe final de melodie,
Dacă așa doriți să fie, atunci așa fie
Strigăm toți de bucurie, toți odată., iauzi-ia
Cu părere de rău, Mulțumim CNA

Paradis Artificial

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

IERBARU:
Privind în stradă soldații mor pe capete
Acolo ai noștri se zbat între viață și moarte
Tovarășii mor din vina lor, din vina bilelor
Din vina pastilelor găsite în orice colțișor
Ei vor doar să atingă un nor, dar trec de el și ajung în rai
Căci dilerii vând orice pentru câțiva parai
Căci dacă n-ai, ai face orice doar ca să ai
Nu e timp de pierdut, pe loc nu poți să stai
Așa că hai să facem ceva să schimbăm în bine
Nu pot să stau să privesc cum moartea vine spre mine
Sunt înconjurat de ură și de dispreț
Vă urăsc și eu pe toți, coșmaruri ce sunteți
Nu vă gândiți că luați vieți, vă e indiferent
Când ziua de azi reprezintă un coșmar permanent
Viitorul e aproape inexistent
Căci doza băgată-n venă te ucide încet, încet.

Refren:
Visezi că trăiești un vis, pare ușor ireal
Te trezești, te privești, ești de fapt un coșmar
Îți dorești să ajungi în rai, dar te trezești la spital
Ce-ai trăit nu e vis, e un paradis artificial
–––––––BIS––––––––––
KLIBRU:
E ca un cod nedescifrat, e ca un demon împăcat
Imun la orice sentiment, fie el și imprimat
Pe sufletul tău, sadic rămâi, te vezi șocat
După 3 luni de băgat, rămâi șocat de rezultat
Ascultă sfatul nostru, ești un pasager artizanal
Pe melodia asta plutești sus: paradis artificial
Tu ai crede aparent, că totul e evident
Dar sunt multe dedesubturi de care nu ești conștient
Acuma râzi, lumea îți dă bani, cu împrumut
Încă o melodie dedicată ridicării unui scut
Ramâi mut în fața vieții neștiind încotro
De-abia acum ți-ai îndreptat privirea la ce zic io
Credeai că-i la mișto… dar mișto-ul ai fost chiar tu
Unde ți-e acum zâmbetul? Noroc că ai un atu
Ești încă tânăr, ai un viitor mare în față
Învață să ai încredere, nu totul e trist în viață
Așa că lasă totul, încet, în urma ta
Rămân cu speranța că, ai înțeles ceva…

Povestea Noastră (feat. Dj West)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ierbaru :.
Frate, îți mai aduci aminte cum am început?
Să începem cu sfârșitu’ sau să o luăm de la început?
Din caterincă-n caterincă am început chiar să cântăm
Cel mai important e, însă, să nu uităm
De unde am plecat, cum singuri ne-am ridicat
Când am fost în genunchi, dar n-am lăsat capul plecat
Cum dădeam pe negative de la Freaka furate
Că nu eram în stare să le facem noi pe toate

KliBru :.
Știu, frate, mi-aduc aminte de parcă ar fi fost ieri
De melodii cu versuri făcute parcă după 20 de beri
Dar fii sincer și spune cum am început noi
De primul contact cu muzica, Ejayu de la scara 2
Dacă aș putea, aș reda acum acele versuri
Dar totul e-ncetoșat, n-au mai rămas decât frânturi
Decât imagini cu întrerupătoare și 4 ochi tulburi
Privind în trecut constat, erau alte vremuri.

Ierbaru :.
Mulți nu înțeleg ceea ce ai spus tu acum
Căci eram începători, eram la început de drum
Dar și acum mă regăsesc în același punct de plecare
Am la bord 20 de beri, dar încă stau în picioare
Cât despre întrerupătoare, îți spun, mi-e chiar rușine
Că piesa noastră n-avea sens, n-avea nici măcar rime
Din nou lumea nu înțelege, dar asta nu contează
Eram și încă suntem doi puști care visează.

KliBru :.
Visăm, dar visele astea, într-un fel ne alimentează
Ne umplu viața de speranță, chiar și intenția contează
Din start îți spun că vârsta ne dezavantajează
Lumea nu ne ia în serios, dar asta ne distrează
Speranțe are oricine, de la viață vrea mai mult
Eu nu-mi imaginam că voi ajunge chiar să cânt
Așa că arunc vorbe-n vânt, despre vremuri de demult
În care 2 copii descoperă muzica, vrând-nevrând.