Inno – Versuri.pro

Bun Rămas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Încep scrisoarea asta într-un târziu, simt că nu mai am timp, simt creierul cum cedează, și inima, ce tare vibrează.
Aș vrea să cred că visează, că se simte bine dar sincer nu știu dacă mai apucă ziua de mâine, prea multe vise ce par rupte din realitate, prea multe chestii ciudate, speranțe de prea mult timp abandonate, prea multe promisiuni uitate, și calea cea bună, e una din toate.
Sunt prea multe persoane amintite în textele mele chiar nu știu de ce fac asta când știu că nu exist pentru ele, simt cum rămân fără putere, simt cum spatele mă lasă. Abea pot să mă ridic din pat, să stau pe scaun la masă, și ăștia se întreabă, de ce n-am ieșit atâta timp din casă, de ce sunt tot mai slab și mai palid la față, da ăștia nu știu că boala asta mă seacă de viață..
Și am căutat într-un timp remediu, credeam că îl voi găsi, am căutat ce am căutat, da am renunțat a doua zi.
Se spune că speranța moare ultima, doar dacă crezi, și dacă te joci cu dragostea de fiecare dată, pierzi.
Tactu spune că n-ai voie cu aia că ești mic și poți să ai totul dar cu tine jos când pleci nu iei nimic.
Sunt conștient că dacă ar fi să mor nu o să-mi ducă nimeni nici un dor. Chiar se vor bucura câțiva că am ieșit cumva din viața lor unii dintre ei m-au șters chiar și din amintiri și am trăit destule, deci mă mulțumesc doar cu dezamăgiri.
Și-mi aduc și acum aminte cum am început, cu banalități puse pe foaie, și cu texte de început.
Părea că m-am pierdut în gânduri deșarte, plin de speranțe moarte și de vise spulberate.
De persoanele uitate ce le rostesc și acum numele în șoapte, și am avut mai multe nopți nedormite nu doar o noapte, și speram că într-o zi o să mi se îndeplinească dorințele toate.
M-am jucat involuntar cu dragostea și acum nu-mi pare rău că dimineața se trezește alta-n patul meu
Optimist am fost mereu, am mers mereu pe drumul meu, chiar dacă uneori mi-a fost groaznic de greu.
Și atunci când o să mă vedeți zâmbind o să vă pară rău
Că am început să uit persoane importante, ce și-au jucat de mult rolul în filmul meu (Acțiune) am uitat și de vagabonzii mei de pe stradă, știu și ei unde stau dacă vor să mă vadă chiar și persoanele dragi au devenit între timp, străini,
Nu pot să mă bazez pe ei, mai multă încredere am în vecini. Mi-am făcut un milion de prieteni pe net, și pe cei adevărați i-am uitat într-o bere la pet, că mi-a fost bine uneori dar niciodată îndeajuns și am iubit câteva fete pe ascuns, dar niciodată nu le-am spus.

Ieri, Azi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Refren:
Mai bine plec acum, fără să-mi pese de ce las în spate, scrum
Și un album de vise vechi, din amintiri vii
Imortalizând dragostea în fotografii
Și mă văd abandonând,
Cutreierând metri la pas ca fiecare om de rând
Tot mai prudent cu fiecare pas, că-n vals
Secundele, pe ceas prind glas.

Strofa 1:
Acum nu mai alerg în cerc, sunt sătul de obstacole
Am învățat să aștept, țin mai aproape, aproapele
Și-s recunoscător că n-am primit tot ce am vrut
Că pe de altă parte, INNO, n-ar fi absolut
Un ideal pentru mine, un model greu de urmat
Sunt o persoană diferită, la probleme alarmat
Mă panichez de fiecare dată când n-am bani
Și așa a fost și ieri, și-așa trec ani
Unii spun că-s pesimist, mai mereu nesigur
Alții spun că sunt un singuratic și-o să sfârșesc singur
Femeia îmi futea mersul zilnic ce căcat
Mi-a spus că nu mai face față stresului și-a plecat
Acum sunt ok, trecutul nu mă mai rănește
Că zâmbesc mereu, lucru ce mă liniștește
Uneori îmi doresc să plec pe altă planetă
Dar n-am făcut curs de astronaut și nu am nici rachetă.

Refren:

Strofa 2:
Am crezut că dacă fac bine, primesc înapoi
Când lăsam eu de la mine, eram de vină amândoi
Acum plângi în pumn, taci, te rog, din gură
Eu eram tot timpul high când tu o luai pe arătură
Și poate sunt un bou cum zici sau poate nu-s
Poate nu mi-am luat pastilele și sunt eu dus
Că dus cu presul am fost sau dus de nas am fost
Acum din tot mă mai mulțumesc cu titlul de fost
Așa pățesc mereu când pun suflet și iar pierd
Și iar intru în depresii nasoale și mă tot pierd
Cred că am un noroc chior să dau doar de specimene
Că 7 din foste zic toate erau Diene
Las să fiu eu sănătos, berea să curgă pe gât
Problemele ce vin treptat, vor pleca curgând
Că ce nu-nțeleg eu nu înțeleg nici alții
Sunt fericit că la final am lângă mine frații, știi?

O Amintire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

A trecut mult timp, mă simt ca dracu’
C-am plecat și nimic nu mai aflu.
Nu știu dacă i-a fost bine, nu știu dacă i-a fost rău,
Dar sper ca Doamne îi va trimite îngerul meu.
Îl va trimite și… știu că o va păzi,
O iubesc prea mult să i se întâmple ceva, știi?
Am întâlnit-o-ntâmplător și toate s-au legat,
Mi-am dat seama că-i persoana mea, de fapt.
Într-o seară ne-am cunoscut, într-o lună ne-am împrietenit,
Și parcă totul a luat-o razna, că într-o zi ne-am despărțit…
Acum au rămas poze și sute de amintiri,
Acum a rămas doar ea și prea multe trăiri.
Păcat că nu mai e ce-a fost odată,
Păcat că m-a uitat, a fost singura fată.
Da’ nu-i păcat că am vorbit mult timp cu tine,
Am înțeles cum e să ai pe cineva să-ți fie
Atât la bine, cât și la rău aproape,
Să nu te lase când treci prin cele mai proaste faze…
Mi-a plăcut la tine absolut tot,
Pentru mine tu ai fost singurul antidot.
Ai fost, ești și vei rămâne
Aceeași little princess pentru mine.
Ce vremuri bune au fost pe atunci,
Acum sunt mai grele, dar important e că exiști.
Important e că acum ești bine,
Și important e că pentru mine aceeași vei rămâne.
Ține minte că nu te vei schimba,
Din punctu’ meu de vedere vei fi aceeași ea.
Vei fi aceea, singura pentru care am plâns eu,
Vei fi aceea, singura din sufletul meu.
Vei fi aceea pentru care am fost pregătit
Să dau totul, să lupt până la sfârșit!!!
În fiecare zi e o nouă provocare,
Trebuie să trăiești, să te bucuri de viață, frățioare!
Chiar dacă nu e roz așa cum o văd toți,
Important e că nu renunți, că lupți și că poți.
Că poți trece peste orice,
Că-n urma unor probleme tu nu te dai în spate.
Ai trecut prin multe ca să renunți acum,
Amintiri pierdute, făcute scrum.
Trebuie să rămâi viu, să nu renunți,
Toate problemele ce vin, să le înfrunți.
Cam atât pentru-n moment,
Continuă să lupți… by InNo~cent.

Culoarea Orașului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Știu că nu am fost niciodată atent, mereu impertinent
Nu m-a interesat niciodată,
Că e viitor, trecut sau prezent
În inimile lor, mereu prezent
Dar ea, nu m-a iubit niciodată, de-aia sunt absent.
Prefer să mor odată cu timpul, decât să trăiesc în prezent
Totuși sunt atent, la omul inteligent
Că am renunțat de mult la școală, și m-au lăsat repetent
Am trecut prin multe, multe dintre ele lucruri mărunte
Care au lăsat în spate numai capete cărunte.
Am făcut lucruri, vrute și nevrute
Care se dădeau virgine, crede-mă pe cuvânt că erau de mult f***te
Trebuie să o iau de la cap, cât treaba nu se impute
Am fost primul cu tupeu, până mi-am luat primul neveu
Am renunțat, în 2008 nu mai eram derbedeu
Când am aflat că Iuda m-a trădat pentru un pachet de țigări și un leu.
Am fost mereu doar eu, uneori era și ea
Până a renunțat, că nu a putut să spună ce o deranja
Am spus că renunț și eu, la fel ca ea,
Dar nu la ea, ci la viață
Am rămas acolo abandonat, singur, fără speranță
Până am pus mâna pe lamă și am făcut numai sânge pe gresie și pe faianță.
M-am recuperat în timp, am vrut distanță
Am vrut să încerc din nou, dar ardeam de curiozitate să văd ce mă așteaptă în față
Am așteptat, mi s-au vindecat și rănile de pe față
Pot spune că și-au făcut bine ăștia treaba, de la decorațiuni interioare
Îmi place cum au pictat tot, atât de colorat și totuși fără pic de culoare.
Anii trec, orașul rămâne în paragină cu fiecare ninsoare
Dai Doamne zile cu soare, să simtă căldura și cei din penitenciare
Și dă-le voință și sănătate, să rămână în picioare
De mic copil am vrut să ajung ceva când o să cresc mare
Acum sunt mare, dar sunt așa de pierdut în larg ca un naufragiat pe mare
Cred că mă îndrept spre țărm, dar distanța e mare
Trag tare nu vreau să fiu mâncare de pești, în secunda următoare.
Căci sunt unii dintre ai mei, care au colți și gheare
Cred că în scurt timp, o să pun mâna pe trancane și o să pornesc la vânătoare
Am văzut unele chestii atât de înfiorătoare, încât nu am mers trei zile la culcare
Și mă întreb de ce nu diavolul, și nu omul e o bestie devoratoare.
În 2008 făceam și muzică, indiferent de cât mă costa
Și acum ăștia pe youtube ascultă, nu Inno, ci Zeno fosta
Am fost mai mereu deștept cu două secunde, și mă găseam prin șanțuri muncind pe rupte
Viața mereu zgârcită, nu a vrut să mă împrumute.
Pe atunci când băgam alcool, și berile erau multe
Am încercat să mă aranjez printre priviri tăcute,
Am regretat tot, până și relele făcute
În 2009 în prag am crezut că pot să mut un munte,
Până m-au găsit ai mei mortis și suspinând pe rupte
Am fost mereu corect, preocupat de ce am în spate
Și când iei cinci ani pentru omor, unde p**a mea mai e dreptate.
Mereu peste ei, aveam puterea să trec mereu peste toate
Chiar de ăștia nu știau ce fac eu zi și noapte
Până la un moment dat când mi-am băgat în cap, să plec departe

Inno - Gânduri în Noapte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Te-ai trezit de dimineață cu lacrimi pe față
Te-ai întrebat de ce nu ai poftă de viață
Ți-ai dat seama că ai fost trădat de toți
Și ai realizat c-au fost doar mincinoși și hoți.
Te-au folosit mereu, că te-au băgat săgeata
Iar când ai avut probleme, nu au vrut să te vadă
Le-ai cerut ajutorul, dar nu te-au luat în seamă
De-atunci ai observat (Ce!?) că îți este teamă
Ai văzut că nu ai decât un prieten adevărat
Iar când trebuia să te ajute, și el te-a lăsat
Deschide ochii bine și observă realitatea
Când pierzi pe cineva, îți vei schimba mentalitatea.
De astăzi m-am schimbat, nu mai pun suflet în nimic
Că atunci când am fost bun, am pierdut și-am fost mințit
Am aflat destule cât să le trec pe-un beat.
Am aflat destule, nu mai vreau s-aflu nimic..
Te-am crezut ca un prost, când îmi spuneai că mă iubești
Și după mai multe fapte am aflat defapt cum ești.
Ești o persoană care nu mai înseamnă nimic
Ești o persoană mai nașpa decât supa la plic.
Băieții mari nu plâng, eu nu am plâns de mic
Am fost învățat să lupt, cum să-ți explic?
Am luptat mereu pentru ce mi-am dorit
Și nu m-am dat în spate pentru nimic.
Bravo, ai adus lângă tine persoane tari
Da’ e mare păcat că nu mai ai prietenari.
N-ai în cine să mai crezi
Te uiti în jur și nimic nu vezi.
Da-ți glonț, din partea mea.
Sincer, îți meriți soarta!!!
Fac parte din cei care merg mai mult pe jos
Aia care se duc la școală și nu vorbesc frumos.
Fac parte din ai mei, cu care-o ardem zilnic
Nu știi despre ce-i vorba, deci nu știi ce-ți zic.
Te-ai trezit de dimineață cu lacrimi pe față
Te-ai întrebat de ce nu ai poftă de viață
Ți-ai dat seama că ai fost trădat de toți
Și ai realizat c-au fost doar mincinoși și hoți.
Te-au folosit mereu, că te-au băgat săgeata
Iar când ai avut probleme, nu au vrut să te vadă
Le-ai cerut ajutorul, dar nu te-au luat în seamă
De-atunci ai observat (Ce!?) că îți este teamă
Ai văzut că nu ai decât un prieten adevărat
Iar când trebuia să te ajute, și el te-a lăsat
Deschide ochii bine și observă realitatea
Când pierzi pe cineva, îți vei schimba mentalitatea.

Tumult

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dansez pe aripi de vânt, iar dacă cred m-afund
În sentiment profund c-am putut să-l ascund de
Porţi închise, răni deschise
Că tot ce am trăit pe pielea mea am dat pe vise
Când închid ochii la răsărit apar stele şi-s
Aşa departe ca strigătele mele din vis
Găsesc refugiu când siluete surde tac
Şi-aş da orice să mă asculte când trag
Şi bag tutun să scap de crize
Când bag alcool şi împachetez valize, plec
Departe de mine, departe de toţi, de voi
Mulţumit că la sfârşit am sentimentele pe foi
Nu mi s-a oferit nimic şi-am dat totul
Şi mi-am ucis speranţele crezând că nu-i destul
Am pus totul pe o carte câştigând apoi potul
Şi m-am închis în mine, abandonându-mi sufletul
Rătăcesc uneori căutându-mi calea
Sunt în vârful muntelui nu găsesc valea
Un covor de trandafiri vechi, morţi
Îmi amintesc de mine când băteam la porţi
Iar de cealaltă parte nu îmi răspundea nici unul
Îi vedeam cum stăteau la cald, prin geam, era Crăciunul
Am zis să nu insist, mai bine plec
Mai aprind o ţigară, trag adânc în piept
Sunt la ei în faţă uşii, mi-e atât de frig
E sfârşit de Decembrie, e un ger aprig
Sunt aşa slăbit, Doamne, dă-mi forţă
Sunt cuprins de întuneric, Doamne, dă-mi torţă
Am înţeles, ştiu, adevăru-i minciună
De asta nu mai simt nici dragoste, nici ură
21. 11. 09 când îngeri plângeau
16. 01 pierdeau ce iubeau
Iau inima şi-o pun în vers, ireal
Până la sfârşitul vieţii, moarte ideal,
Iar iau inima şi-o pun în vers, e banal
Până mă voi trezi degerat pe-un pat de spital
Îţi spun adio acum, nicidecum un bun rămas
Că simt goluri în piept ce mă lasă fără de glas
Am ochii împăienjeniţi şi trupul rece
C-am ales să fiu nebun când puteam fi şi rege
Iau inima şi-o pun în vers, e real
Părăsesc trupul neînsufleţit pe patul de spital

Împreună Cu Ei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O să-mi aduc aminte cu drag de ei
Nu o să conteze bani
Că de când ne știm erau mărci, nu existau dolari
Nu o să conteze nici prostiile ce le-am făcut cu anii
Că totul a fost între noi, golani.
De-a fi să plângă, o să plâng și eu cu ei
Că lacrimi au fost mereu, și printre derbedei
De-or fi probleme și mai grave, o să fiu în primul rând cu ei
O să fiu acolo, și o să plâng când o să plece unul dintre ei.
Și de-o fi să plec înaintea lor,
O să am grijă de ei, de ei de sus
Cu toate că o să-mi fie dor de ei nespus
O să-i dau mită lui Iisus, să îi aducă și pe ei aici lângă mine sus.
O să-i privesc, cum își cresc copii
Cum își întrețin familia
Chelule te așteptăm acasă, mai lasă Belgia
Tătule, hai și tu acasă, uită Norvegia.
O să am nevoie de ei, cine o să-mi care crucea
Respectele mele, pentru Dragoș, tovarășu meu de la Tulcea
Florin, Bănică, Marcel, Marius, George,
Bebe băiatul meu din Vâlcea.
Am învățat prea multe de la ei, nu știam să-mi trăiesc viața
Pe atunci, mai e și Iulian, care acum e doctor la Județean
Dorin, care ura gaborii la culme, acum e Milițian
Gotai, a ajuns să împartă ziare prin autobuze
Dar dacă comentezi, o să-ți simți gustul propriului sânge pe buze.
Petrică, „Care Petrică?”
Care mi-a pus prima dată, când eram răcit, ventuze
Și dacă am omis pe cineva, îl rog să mă scuze
Ar mai fi și Viorel, am trecut prin atâtea probleme cu el
Și să nu uit de Piciu, care a fost lângă mine
Indiferent de sacrificiu.

Testament

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Devii tot mai rece, în fața valului ce trece,
Extenuat, nemulțumit, de tot ce se petrece,
Deși ești grav bolnav, când el vrea să te-ncearce,
Și te minți pe zi ce trece, cu aceleași vorbe:
Lasă că trece.
Ai ales să fii nebun, când puteai să fii și rege,
Și nebunia îți împarte sufletul în zece,
Inima ți-o ții ascunsă, bătută-n cuie,
Și-nchisă, nu-i permiți nimănui să bage o fișă.
Că te rogi mereu în dormitor, cu lumina stinsă,
Dar el nu te aude, când, de fapt, nu poate,
Te-a părăsit de mult, confuz că l-ai dat la spate,
De-acolo, durerea de spate și coșmarurile-n fiecare noapte.
Chiar și ea te-a părăsit, nu ai crezut că poate,
O credeai când spunea mereu, „Te iubesc” în șoapte,
Dar sentimentele, niciodată nu vor fi scrise și împărțite pe citate.
Vreau să vorbim de viață, de cine și de ce îți dă viață,
Atâta timp cât vreau să știi, că trebuie să-ți pui baze într-o speranță,
Dacă o s-o neglijezi se va topi în toiul verii, ca un cub de gheață,
Vreau să mă citești, ca pe o prefață,
Și-ți voi împărtăși secrete, pe care nici ai tăi, nici tu nu le știi.
Faptele bune, se simt, după ce faci sacrificii,
Lasă-te de vicii și-ți va fi mai bine,
Știu că vrei să plângi, nu înțeleg ce te reține,
Știu că ești nedumerit, dar răspunsul se află la tine,
Nu uita că aștepți, cum așteptam și eu, zile mai senine,
Și timpul ce-a trecut, niciodată nu mai vine.
Exact ca mine, că-ți scriu de departe,
Aflat parțial paralizat, pe patul de moarte,
Încerc să scriu de pusti, o carte,
Care, la rândul tău, îmi plac de moarte,
S-o lași moștenire și fiului tău.
Nu vreau să trăiești, cum am trăit eu,
Vreau să-ți iubești apropiații, cum i-am iubit și eu,
Și nu vreau să te-ncrezi în prieteni, care te lasă la greu,
Ține-te de școală, să nu ajungi un derbedeu.
Aș fi vrut să fiu lângă tine, să te văd cum crești,
Aș fi vrut să-ți fiu aproape, să adormi cu povești,
Dar când vine să te ia, nu poți să te târguiești,
Nu uita să împarți iubire, celor ce-ți vor rău,
Și nu vreau să te bagi în belele, mergi mereu pe drumul tău.
Vor veni și zile bune, trebuie doar să aștepți,
Iar de ai probleme, ajutorul vine de unde nu te aștepți,
Îți las ție toată averea mea, cartea cu poezii,
Texte scrise nopțile târzii,
Pe care nu trebuie să le-nveți, trebuie să le reții,
Trebuie să lupți, pentru cei la care ții,
Și deși nu mă cunoști, prin asta vreau în suflet să mă ții.

Ciulini

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mi-ai dat speranțe, ți-am dat iubire contra cost
Dar când luna pierdea stele, eu deveneam fost
Doar o clipă aș fi vrut să te mai simt, apoi plecând
Luând amintiri cu tine, idealuri ucigând
Când orologiul 12 jumate bătând
Alura ta divină, în noapte dispare alergând
Un sunet asurzitor, ale inimii bătăi
Nu mai pot să le controlez de mă gândesc la pașii tăi
Când te-ai întors și ai plecat, da’ de-acum plecată ești
Că dragostea mea pentru tine părea scoasă din povești
Și te petrec, lacrimi pe obraji, minute trec
Când ore trec, rămân stană de piatră, să mă mișc nici nu încerc
Că te-am iubit atât de mult de la pământ pan’ la cer
De te vei întoarce oare, îmi rămâne numai să sper
Și-ți aduc flori…
Dă-mi soare cald, îneacă-mă de vrei când cad
Cu ura ce mi-o porți, de asta am blocat a inimii porți
Când era toamnă, și soarele-și trimitea raze vii
Cu un buchet de crini în mână, fericit, te așteptam să vii
La locul stabilit, locul unde te-am întâlnit
Întâia oară, în acea zi ploioasă de primăvară
Unde ți-am furat săruturi, născând amintiri, pe cer cu vulturi
Mimând dansul ploii.
Îmi amintesc perfect totul, de parcă ar fi fost ieri
Dar mi-aș da la schimb și inima, să nu mai simt dureri
Că nu pot să te uit, refuz să te pierd, și știi
Acum nu-i loc de joacă, noi nu mai suntem copii
Și poa’ să treacă timpul, am să număr zilele
Până ce clipele vor înlocui speranțele
Pe când distanțele, ne vor pune iar pe drumuri
Când cerul va crăpa, că și străini ne vom reîntâlni
Lipsiți de dragoste, lipsiți de sentiment, lipsiți de ură
Dar neînfricați, inima devenind dură
Mă vei recunoaște oare, atunci când trupul arzând
Având ca ultimă dorință să te văd râzând

Pierdut În Alb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Alb ca varul, construiesc palate de zăpadă
Ud până la genunchi, îmi fac loc prin omătul de pe stradă
Cu pași mărunți, alerți,
Mă îndrept spre încăperile cu oameni beți, că doar ei mă înțeleg.
Nu am avut, niciodată șansa să aleg
Iar când se învârtea camera, am învățat cum să alerg
Că nimic nu e drept, și trebuie să spun
Că după zilele senine totul se transformă în scrum.
Parcă nimic nu e bun, și totul le aparține
Când zilele senine, au devenit cele mai întunecate zile
Și piesa asta, e pentru toți ai mei
Dar și pentru mine, debusolat ca și omul de zăpadă.
Când primăvara vine, vreau să fiu mai sigur pe mine
Să cred că nu greșesc,
Și vreau să o am pe ea lângă mine până să ajung să înnebunesc.
Și uite-mă la geam, singur cum stau și privesc
La fulgi de nea, care ating sticla
Să îi vezi cum se topesc
Unul singur, mai ambițios, nu se topește
Stă acolo nemișcat, de parcă mă privește.
Și priveliștea e nasoală, când de cealaltă parte
Se zărește un chip bătrân și bland, ce ține în mână o carte
Ca încercând să arate adevărul
În cea mai albă și cruntă noapte.
Încă scriu dar nimeni nu vede, parcă nimeni nu mă crede
Cum nu am crezut nici eu la scor că pierde
Și poate, o să înțeleagă
Că de azi nu mă mai pierde
Cum am înțeles și eu din prima zi că vede.
Și se pierde, în detalii inutile
Am încercat să mă găsesc, până te-am pierdut pe tine
Iar drumul de care îți spuneam în trecut,
Era goana după fericire.
Vizavi de vise, pe atunci când desenam felinarele aprinse
Defapt era vorba, de sentimentele ce mă cuprinse
Atunci când boala mă cuprinse
Și acțiunile mele, au fost compromise.
Am încercat să colorez totul
Dar în paleta de culori, era doar albul pur
Defapt, totul era alb
Peste tot, ce puteam să văd în jur.
Și uite-mă la geam, singur cum stau și privesc
La fulgi de nea, care ating sticla
Să îi vezi cum se topesc
Unul singur, mai ambițios, nu se topește
Stă acolo nemișcat, de parcă mă privește.
Și priveliştea e nasoală, când de cealaltă parte
Se zărește un chip bătrân și bland, ce ține în mână o carte
Ca încercând să arate adevărul
În cea mai albă și cruntă noapte