Horace – Versuri.pro

Regenerația

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu știu cum se face, dar din ’95-ncoace
Cică suntem toți defecți și nu prea le mai place
Să punem întrebări, să schimbăm totul
Era mai bine când lumea punea botul
Alții ne cenzurează, vor să vorbească ei
Au înțeles că țelul nostru nu stă în lei
Țintim spre tot, avem și ceva idei
Care ar schimba și răutatea din ei
Avem nevoie de încredere și răbdare
Ca să apară din nou zâmbete sub soare
Suntem generația care se simte în stare
Să aducă în lumea asta puțină culoare
O să mai treacă destule veri
Până ne vom da seama ce n-a fost bine ieri
O să mai treacă destule veri
Până vom primi încredere și de la ei
Asta-i regenerația care nu acceptă situația
Să se păteze al nostru tricolor
Să fie cenzurată generația din viitor [x2]

Hei, da, e și-n mine, e și-n tine
Flacăra ce desparte tot răul de bine
Și vezi că ține doar de tine
Ce alegi să lași în urma ta ca amintire
E timpul care a pierdut toți anii
Care nu costă nimic, da-ți mănâncă banii
E timpul și nu este deloc funny
Că atunci când ți-a trecut vremea te trimite la nani
Zic money, money, cash, ăștia-ți aduc stres
Dar dacă nu-i ai, cel mai probabil dai greș
Așa e societatea, soră cu nedreptatea
Și știi că fiecare își apară partea
O să mai treacă destule veri
Până ne vom da seama ce n-a fost bine ieri
O să mai treacă destule veri
Până vom primi încredere și de la ei
Asta-i regenerația care nu acceptă situația
Să se păteze al nostru tricolor
Să fie cenzurată generația din viitor [x2]

Ecou

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nimic nu e cum trebuia să fie
Eram una mie, una ție
Împărțeam totul la doi, și plăceri dar și nevoi
Pe o coală de hârtie
Am pus și gânduri și povești, în care acum tu nu mai ești
Și nu că nu te potrivești, ci pentru că te împotrivești
Am încercat tot în zadar, tu nici n-ai înțeles măcar
Că dacă nu-s sentimental, nu înseamnă că eu n-am habar
Dacă te întorci împotriva mea, e treaba ta
Dacă îți dorești pe altcineva, e treaba ta
Dacă eram eu acel cineva, târziu deja
Dacă ai decis că vei pleca din gândul și inima mea.
Și când te strig, aud doar un ecou, vine înapoi
Iar tu spui că ai uitat de amândoi
Dar caut să mă conving x2
E o pierdere de timp dar tot te strig.
Ești de nerecunoscut, nu a rămas nimic bun
Cred că s-au pierdut pe drum
Nopțile, clipele, vorbele, uită-le
Faptele au contrazis, absolut tot ce-ai promis
De ce te minți? De ce te tot ascunzi?
Dacă le știi pe toate spune-mi ce mai vrei să auzi
Acum ești prea departe, nu am cum să ajung
Am un feeling aparte, nu am cum să îl alung
Pe restu’ îi mint că nu mă consum
Mă întreb de fapt eu cine sunt
M-ai transformat în genul ce păstrează persoanele în gând
Umbra ta e peste tot, vocea ta din cap nu o scot
Parcă aud non stop, că trebuie să mă întorc

Decepții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cine ești, de fapt? Eu nu te recunosc
Și am impresia că vorbele-s de prisos
Mi-ai promis încă de când eram mai jos
Că o să mă duci pe culmi pe care nu am mai fost
Și am crezut în tine, am sperat în tine
Ai fost scăparea mea când mă credeam un nimeni
Mi-ai vândut iluzii fără notă de plată
Și cum vorbeam despre tine n-am mai vorbit vreodată
Dar ți-am văzut latura rea
Chiar dacă nu credeam că ai și așa ceva
Ai băgat prea multe persoane în viața mea
Și am văzut cum arată falsitatea
Pretexte, motive, toate preventive
Că banul vorbește când e vorba de reușite
Și la tine tot timpul a contat succesul
Pentru unii nici atunci când l-ai oferit n-a fost destul.
Dar eu nu vreau să te las
Să ademenești suflete și să le arzi
Știu că timpul e limitat
M-ai purtat prin atâtea locuri și tot n-am renunțat x2.
Dar mi-am dat seama prea târziu
Că marele meu vis se colorează în cenușiu
Era ceva pe termen lung
Și la momentul respectiv nu-mi doream să îmi asum
De ce să îți ofer tot și să mă iei de prost?
Să mă transformi în marionetă cu impresii de actor
Să îmi dai un reflector, o scenă a mea și un microfon
Să cred că sunt de capul meu când deasupra am un patron
Eu n-am buton, sau panou de control și nici nu vreau
Păstrează tu faima că banii oricum pleacă și eu îți spun ceau
Totuși încă mă atragi chiar dacă vreau să mă retrag
Și câteodată cea mai mare dorință e să dispari

Nu Știu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eu chiar nu știu ce vrei tu,
Că ai cerut prea mult
Și câteodată n-ai avut poate
Ai fi vrut unu cu teancuri mai mari
Da stai chill că muzica asta
Nu se aruncă ca la lăutari
Tu încă aștepți teancuri de dolari,
Eu sunt cu gânduri la concerte
Tot mai mari
Vreau să văd stadioane
pline și brațele sus,
Tu vrei să vezi
Cum profitul și anii se duc
Și totuși pentru vârsta ta
Ești puțin cam profitoare
Că alții nu știau nici de Nike-uri
Tu aveai Gabbane
Că tu primești doar dragoste din părți,
Dar de unde venea dragostea
Trebuiau și ceva mărci,
Și astea sunt doar niște cărți
Date pe față,
Dar pentru tine
Sunt adevărate palme-n viață,
Știu cum te simți
Când tu credeai că eu sunt prostu,
Dar în jurul banilor
Sincer, eu nu-ți văd rostul.

Ref : Nu Știu, chiar nu știu ce vrei tu
De fiecare dată când apari
Îmi distrugi univerul,
Îmi schimbi sensul, mersul și vorbele
Și eu credeam că am trecut
De toate probele X2.

Azi vrei aici, mâine mai departe
Tu vrei o viață liberă
Nu muncă și carte
Vrei un iubit cu conturi mai mari
Să aibă zerouri de aici
Și până la bulgari
Poate și un Bvlgari sau Versace
Mai bine ia-le pe ambele
Ca să vezi care îți place
Și ăștia n-au ce-ți face
Că-s în limbă după tine
Nu știu ce căutam
Și cum de te-am găsit pe tine
Și nu știu dacă vroiam
Fițe de București
Dar de fiecare dată
Când te văd îmi zâmbești
Și nu știu dacă vroiam
Arfe de Timișoara,
Dar fără doar și poate
Tu ești domnișoara!

Ref : Nu Știu, chiar nu știu ce vrei tu
De fiecare dată când apari
Îmi distrugi univerul,
Îmi schimbi sensul, mersul și vorbele
Și eu credeam că am trecut
De toate probele X2