Oda Sticlei de Stalinskaya

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Amanta mea cu ochi sticloși,
Cu gust dulceag, puțin acidă,
Ești incoloră, inodoră
Și pot să spun, chiar insipidă.
De-s obosit, îmi dai puteri,
De-s morcovit, mă scoli la viață,
Și nu faci mofturi niciodată,
Te dai și seacă și cu gheață.
De stai în rafturi prăfuită,
Sau baruri scumpe cu ferestre,
Tu să nu uiți că ești iubită,
Și când mi-e frig, tu mă-ncălzești.
Când îs bolnav, tu îmi ești leacul,
Când nu am somn, îmi ții isonul,
De-i cald afară, ori e iarnă,
Tu ești cu mine-n tot sezonul.
Când te sărut, îmi sclipesc ochii,
Când nu te am, îți simt absența,
De stai prea mult cu mine-n schimb,
Simt că mă paște abstinența.
Ma faci să plâng, mă faci să râd,
Și-mi legi șiretele la ghete,
Ma faci să cad, dar mă ridic,
Te iau în brațe că mi-e sete.
Ma faci să merg pe trei cărări,
Să sprijin gardul de la școală…
Îți spun acum să știe toți:
-Tu, ești urâtă, când ești goală.
Amanta mea, iubita mea,
E sticla de Stalinskaya.

Balada Proletarului Postdecembrist

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cu pașii mici și rari mă-ntorc spre casă
dar buzunaru-i gol ca și aseară…
mă tot gândesc ce o să pun pe masă
sunt obosit de muncă și de viață.
Pe lângă magazine luminate
cu galantare pline de tot felul
Eu trec privind chiorâș în altă parte,
căci știu că nu m-ajută portofelul.
La muncă treaba mi-am făcut cu zel
patronul mare, mi-a zâmbit discret,
dar am în buzunar un portofel
pe care mi-e rușine să-l arăt.
Că mi-a rămas în el un buletin,
o poză cu copii și nevasta,
că o fi fost și el odată plin,
dar s-a golit rapid pe criza asta.
Și pâinea-i tot mai mică și mai scumpă,
congelatoru-i scos demult din priză.
bogații iar mașinile își schimbă
iar amărâții nu mai ies din criză.

Greavu Stelian – Versuri.pro

Oda Sticlei de Stalinskaya

Balada Proletarului Postdecembrist