George Călinescu – Versuri.pro

Nu Mă Mustra

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu mă mustra prea tare,
Ce-acum am să rostesc
Sunt vorbe milenare:
Rozina, te iubesc.
Ştiu, astfel de cuvinte,
Tocite de vechime,
Le-alungă un om cuminte,
Dar mie-mi par sublime.
Simţindu-mă erou,
Eu mor şi înviez,
Uimit de-al lor ecou,
Un nou Orfeu mă crez.
Plutesc ca-ntr-o poveste
Cu-ndrăgostitul soare,
Formula asta este
Mereu fermecătoare.
Spunând-o vom păşi
În Câmpii Elizei,
Vom fi iluştri şi
Asemeni unor zei.
Cu capul tău pe umăr
În viitor eu cresc,
Rămân de-a pururi tânăr,
Rozina, te iubesc.

Interdicție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nici n-ai ieșit pe ușa cea de perete dată,
Și-ncep să număr ziua când vei veni din nou,
Mă învelești cu părul și mă săruți o dată,
Și pieri din fața mea cântând ca un ecou.
Iubirea mea-i făcută din grijă și-așteptare,
Să merg cu tine-alături îmi este interzis.
Stai într-un turn de aur sclipind în depărtare,
Și ca s-ajungi la mine tu zbori peste-un abis.
La ora fermecată te-aștept cu îndoială,
De-ntârzii simt o spaimă, de vii, melancolie,
Mi-e teamă de-aceea zi în veci catastrofală
Când nu te va mișca a mea thaumaturgie.
Din mine trupul tău nu se va face rodnic,
Puțin te strâng în brațe, mai mult te văd în vis,
Nu-ți voi fi mire sacru, ci pururi un logodnic,
Să merg cu tine-alături îmi este interzis.

O, Tu, Cu Ochi Albaștri…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O, tu, cu ochi albaștri, cât de frumoasă ești!
Așa desigur sunt făpturile cerești,
Pe care le vedeam, copil, întraripate,
Cu câte-un crin în mână și pletele pe spate.
Când te cuprind de mijloc îmi pare că e vis,
Că mi-a picat un înger de sus, din paradis.
Cu mare sficiune pe-obrazul tău pun gura,
Gustându-i amețit aroma și căldura.
De mă pecetluiești buza-ți trandafirie,
Mă simt înviorat ca de-o eucaristie,
Mă-ntreb de-i cu putință ca tu să mă iubești.
O, tu, cu ochi albaștri, cât de frumoasă ești!
Mângâie-mă cu mâna ta cea copilărească,
Îneacă-mă cu coama ta supraomenească,
Ce cade ca o creangă pletoasă și divină,
Cu miros de cinam și frunze de lumină.
Fă-mi cerc de după gât cu brațul tău subțire,
Așa cum se cuvine smeritului tău mire,
Și lasă-te ușoară când cu un salt vânjos
Te duc în patul biblic de cedru și-abanos,
Neprihănită, goală, zvâcnind fără veșmânt
Să dormi cu mine noaptea în sfânt așezământ.
În raiul tău suav mă-mbii și mă sfințești,
O, tu, cu ochi albaștri, cât de frumoasă ești!

Consult Toți Filozofii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ce este această lume,
Otilio, să-mi spui!
Neantul face glume
Fiind un demon haihui.
Ce este această lume?.
Te-ntreb unde e anul
Când prin salon jucai
Sau răscoleai brusc pianul
Ca pe un stol de cai?
Te-ntreb unde e anul!.
Am în acest album
Un fir de-aur curat,
Din părul tău – un fum
De mult evaporat –
Am în acest album.
Consult toți filozofii,
Pe Platon şi Socrate,
Să ştiu dacă pantofii
Sunt semn c-ai existat.
Consult toți filozofii.
În scrin am o batistă
C-un monogram rotund.
La teza agnosticistă
Cu ea-ncerc să răspund.
În scrin am o batistă.
Când totul se usucă,
Şi ochii amăgesc,
Că n-ai fost o nălucă
Nu pot să dovedesc.
Când totul se usucă..

Nova Mihi Apparuit Beatrix

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cum ea păși tăcută pe drumurile serii,
țipând fâlfâitoare spre alba arătare,
se ridicară pasări din patru părți de zare,
într-un vârtej de slavă, ca frunzele puzderii.

Și chiparoșii negri și frasinii eterici,
și ulmii nestatornici vuind pe-a orgii gamă,
se-aprinseră în creştet ca solzii de aramă,
când plouă cu lumini pe turle de biserici.

Ca un arhanghel falnic strălucitor la față,
ce pâlpâe-ntre noapte și între dimineață,
înveșmântat în aripi de fulgere și pară,

oprindu-se la mine surâse fără vină:
ci grei de dulce spaimă genunchi-mi se plecară,
iar pleoapele-mi căzură uimite de lumină.

Steaua

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Smerit pe boltă am privit
O stea ce-aseară s-a ivit
Printre atâtea feluri
Ce sclipesc pe ceruri.
Ce poate să însemne ea,
Nefiind eu noul Messia,
Nici Alexandru Machedon,
Nici cap de oşti cu groaznic zvon,
Nici sfânt din cei ce merg la rai,
Ori peste mari noroade crai,
Neavând eu falnic nume
Pe această lume?
Când colo, totuşi, când aici,
În zboruri ca un licurici,
Ea scoate flăcărele
Deasupra casei mele,
Şi câte-o rază-aşa-i de lungă,
Că parcă vrea să mă ajungă.
O suliţă care-ar urma
Să-mi străbată inima.
Nicicând asemenea stea
Pe cer nu a putut să stea
Decât cu vreo menire
Cu totul peste fire.
La piept pun braţele mănunchi,
La maica Lună îngenunchi
Cu teama de-a fi uns
Spre-un ţel de nepătruns.

Cosmogonie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La început a fost Avântul,
Adiind peste goluri ca vântul,
Miscat de la sine, mereu nemişcat,
Tremurând pe loc, în cercuri iscat,
Asemeni cu apa din lac valurită,
Alergând de nimeni lovită.
Cât a durat acest somn de cărbune?
Aritmetica n-are aşa cifre nebune,
Clătitu-s-a-n beznă al mărilor pat
Şi-n colţurile lumii trezit am ţipat
Şi-am picat în spume ca negrele vrăbii
Rătăcite pe grinzile unei corăbii,
În ţara cu pădurile sumbre
Populată de fum şi de umbre,
Unde cedrii se nasc ca un cânt
Şi eu însumi nu ştiu cine sunt.
Însă ştiu că tot ce se face
C-un safir de apă pe loc se va desface;
Nimic niciodată nu va fi după mine,
Decât nepătrunsul, grozavul, Cuvântul
Adiind în aeternum ca vântul,
Mişcat de la sine, mereu nemişcat,
Tremurând pe loc, în cercuri iscat,
Asemeni cu apa din lac valurită,
Alergând de nimeni lovită.

Eram Bărbatul Care…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eram bărbatul care-n singurătăți petrece,
Ca vulturul pleșuv pitit în stânca rece.
Nesuferind câmpia fugeam de cei de jos,
Băteam din aripi iute spre muntele sticlos,
Și peste creste ninse făcând ocoluri rare
Granitul mohorât îl apucam în gheare;
Să scriu pe cer elipse eu mă credeam ales,
Pe sus scoteam un țipăt de nimeni înțeles.
Când coama-mi străluci la tâmple sideral,
Mă coborâi în vale ca un Virgil pe cal
Cu lira într-o mână, cu hățurile-ntr-alta,
Unde foșnește grâul sau așchii scoate dalta,
Strânsei în spume frâul, făcui la oameni semn
Cum să arunce coasa, cum să cioplească-n lemn.
Cântam. Dar prea departe de ei ședeam în șa,
Din gura mea un murmur nedeslușit ieșea.
Descălecai. Le-am zis: – În obște mă prenumăr,
Lăsați-mi bușteanul să-l țin și eu pe umăr,
Din moară să scot sacii, albit tot de făină,
Să trag cu voi din baltă de pește plasa plină.
Veghea-voi turma noastră-n ocolul de nuiele,
Cu plumb și cu mistrie urca-mă-voi pe schele.
Frățește mi-au strâns mâna: – Tovarăș fii cu noi,
Un fluier simplu taie-ți și fă-ne cânturi noi.

Frunza

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Din frunzele ce-n geam
Azi s-au lovit într-una,
Căzând sub pom morman,
Ți-am pus în carte una.
Bătând în roșiatic,
Ca un țesut domnesc,
Cu fire de jăratic
Ce încă mai sclipesc.
E moale ca atlazul,
Și ca o gură mută
Ce străbătând obrazul
Pe pleoape te sărută.
Precum într-un ghioc
Asculți al mării hohot,
În foaia mea de foc
Cad frunzele cu șoșot.
Auzi foșnirea lină,
Suspinul lor ușor,
Atunci când prin grădină
Le-mpinge un picior.
Sau când le-alungă vântul
Pe drumuri și-n orașe,
Cântând pe tot pământul
Preludii uriașe.
O, Til, ți-am pus în carte
O frunză de atlaz,
Prin care de departe
Te mângâi pe obraz.

Păpădia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Visez că soarele-i o păpădie
A cărei floare-ascunsă neîntrerupt
Aruncă peste-acoperișul rupt
Al cerului, în aerul ce-adie.
Imense fulgurațiuni de fire
C-o-ncetineală leneșă, spectrală,
C-o liniște de pauză corală
De-o insonoritate peste fire.
Ninsoare e, invazie de fluturi?
După incalculabile gestații
Impetuoase flori răsar din luturi.
Păduri de spume, albe vegetații
Sau, Moarte, tu, cortina-ți albă fluturi?
În somnul meu sunt multe generații.