George Bacovia – Reflecții
Azi am gânditArtă,PreocupatA compuneUn interesant roman.Dar ceasul era greu..Pe urmăToate sunt tăceri.GândeamArtăUn roman..-Oamenii vorbescDe-acel erou.
Versuri corectate și adnotate
Azi am gânditArtă,PreocupatA compuneUn interesant roman.Dar ceasul era greu..Pe urmăToate sunt tăceri.GândeamArtăUn roman..-Oamenii vorbescDe-acel erou.
Dormeau adânc sicriele de plumb,Și flori de plumb și funerar veștmânt –Stam singur în cavou… și era vânt…Și scârțâiau coroanele de plumb. Dormea întors amorul meu de plumbPe flori de plumb, și-am început să-l strig –Stam singur lângă mort… și era frig…Și-i atârnau aripile de plumb.
În grădina moartăAm sărit aseară, peste zidul mort –Pasul meu, încet, se oprea în loc, –Conștient de soartă, de durere orb,În grădina moartăA sosit un mort.Se uita-n gradină moartăLuna albă, moartă –Plumb, – corpul meu căzuPe banca de piatră.Se-auzea de-afarăViața proletară –Numai umbra mea după zidul mort,– Pentru totdeauna, mai plângea în noapte..În grădina moartăA … Citește mai mult
Un gând mă biruiaLa nesfârșit, –O trâmbă muzicalăL-a destituit.Și trâmba muzicalăPlecă în infinit, –Găsește mai aproapeUn gând obișnuit.
Ce tristă operă cântăFanfara militarăTârziu, în noapte, la gradinăȘi tot orașul întristaFanfara militară.Plângeam, și rătăceam pe stradăÎn noaptea vastă și senină;Și-atât de goală era strada-De-amanți gradina era plină.Orașul luminat electricDa fiori de nebunie-Era o noapte de septembrie,Atât de rece și pustie!.Și tot orașul întristaFanfara militarăTârziu, în noapte, la gradină,Ce tristă operă cântăFanfara militară.
Coboară pe noapteTăceri de mormânt,Și jalnice șoapteZboară pe vânt.Pustiu și de veacuriNu ești și nu sunt.Și doarme cetatea..Nici alții nu sunt.
Nu trebuieSă-ți spui gândurileDacă regrețiTrecutele scrisele rânduri.Șadă mintea-n NeantDin câte veacuri zvonesc,Nimic a nu mai rețineDin multele ce se vorbesc.Nu este, și nici n-a fost;Trec zile șirag.Orizont suspect,Și metafizic prag.