Furnici Coapte – Versuri.pro

Cocon

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Regret acum că n-am cap de drum în față,
schimbarea noastră, adunată în cocoon e gata să izbucnească.
Ani adunați în lanț, am luat veriga lipsă și-am pus-o pe deget.
Crede-mă, cred în defect în lanțul trofic.
L-am întrebat pe Alexandru cel Mare pe unde-i drumul
printre vrăjitoare cu inimă pură și dorință de mamă acoperă-ți scutul,
magie-n mâini cu lamă ascuțită, scăldată în cupa mâniei.
Apoi la Venus i-am dat mâinile mele în semn de regret.
Zeus, apără-mă de orice defect la porțile Colosului.
Apoi labirintul omului, culoarea ochiului,
În colțul rombului, văd națiuni distruse cu Mussolini,
torța firii, stinsă de sucul iubirii,
poiana de vicii, fără muză, doar cu indicii
din brațele fricii, fără scuză, doar cu ucenicii.
Apoi l-am întâlnit pe Gingis Han în război cu propria nație.
Drumul tău e scurt așa că fă senzație.
Culege cu grație lacrimile, asta am învățat.
Lupta nu-i pierdută chiar dacă te-ai predat.
Un prădător nou împart, dar caut pata în pantă.
Scăldat în abis cu Hades, o iau spre altă haltă,
dar atunci am văzut ceva senin,
la fel cum spunea și Lenin
caut oracolul la început de drum, bine.
Lumina separă orice nor sau fum.
L-am întrebat: „Structura ta de metal te face mecanism, ai înțeles?” „Da!”
Cunoaște fiecare persoană, dar înainte pe a ta.
În Tibet cu Malcolm X 3 ani noi savanți salvați de sarcini,
cu 3 Kappa în buzunar așteptând pe alții.
N-am stat mult, i-am ghicit sufletul absurd
și-am plecat, cu capul plecat,
vânt divin prin Nazaret
a început să îmi dea să beau din sângele lui ca să cred.
Îl chema Iisus, i-am pupat picioarele dar i-am spus:
„N-ai miros, doar harul!”
Am plecat dimineața fără să-mi golesc paharul.
De atunci umblu desculț cu un cuțit în colț la gură,
iar fiecare cuvânt prost rostit taie-n carne crudă.
Pan-am întâlnit??
în vârful piramidelor până vin și eu.
Ea mi-a spus: „Vin din Eden,
am aur în ochi și viața-n față
semne pe degete și planetele în balanță.
Vrei să mă săruți, crede,
citește această carte chiar dacă ea te vede.”
N-am mai spus nimic.
A deschis triunghiul un pic și-a așteptat
Pașii mei minusculi înspre ea s-au îndreptat.
Omoară sunetul, tunetul din timpan.
O viață am, dar timp n-am, așa că accelerează
sentimente domestice accesibile în orice ipostază.
Am văzut cum zâmbește așa c-am ignorat-o,
incognito, tatuat pe braț la a 5-a înviere.
Umbra ta e o mare avere de care n-am cum să scap.
Ne-am contopit în cap și-n gesturi.
Am vorbit despre război și resturi,
despre elfi și tot ce vezi tu.
Ea a spus:
„Trebuie să îți iau sufletul și membrele să le duc spre apus.
Nu te las orice ar fi dar trebuie să plec.
Vasul meu de sclavi e plin iar tu nu ai bilet.
Un ou pus la frunte țin pe buză,
chiar dacă crapă găsim noi o scuză.
Iar de fiecare dată o să te resimt un pic,
ca un nou tic care se repetă la infinit.
Te rog să nu plângi dar nici să zâmbești,
căci pe unde mă duce drumul tu n-ai cum să mă zărești.
Și-am să cunosc oameni am să le spun de tine,
dar în același timp am să construiesc ceva și pentru mine.”
Eu am spus: „Am un lac de lacrimi,
am un pat de patimi,
am un dor dator și un foc cel aprind,
foc stelar în păr și laturi,
țesuturi, magmă, oxigen, fier combinat cu lutul din care-s construit.”
N-a mai întrebat nimic..
S-a întors, a pornit spre Babilon,
Plutea deasupra pământului feelingos și a zâmbit:
„Îți spun la revedere,
dar mă întorc înapoi c-o mare avere.
Ne vedem la repere ne auzim în ceafă.”
Se termină tot brusc, dar din păcate cu o ceartă.
Iar de atunci încerc să-i simt mirosu-n zori,
petale de trandafiri care-mi intră-n pori.
„Te aștept aici chiar dacă am să fiu altul,
am să rătăcesc prin lume până-mi vine ceasul.
Și iar ne întâlnim la porțile Olimpului.
Da-mi înapoi al meu dulce venin.
Scufundă vase și ai încredere.
Inundă mase, dar ai răbdare cu ele, căci timpul trece.”
Ridurile vieții adunate pe fruntea tinereții.
Anii trec, ochii mei lipiți de geam
nimic nu mai îmi povestesc,
așa c-am început să construiesc.
L-am întâlnit pe J. F. K. în drum cu glonțul,
pe Churchill pictând în ulei „Hoțul”.
Încet încep în ce să cred.
Bucăți din sfera mea formează un complect,
o lume nouă, un nou ou, gata să fie umplut.
M-am desprins de scut tăcut.
Combin sunet cu vibrații, sânge mult
???, carne și marmură
sânge de mamă, linii, complet și-o latură.
Am spus „timpul s-a scurs din clepsidră”
Cu aceiași pași mărunți mă îndrept iar spre piramidă,
unde am așteptat și încă aștept
milioane de întrebări care formează un secret
și abia aștept să-l spun.
Eu te rog găsește drumul înapoi acasă.
Eu te aștept în vârful lumii curat și de mână cu fiica noastră.

3 MC (feat. Flavyo)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

ADN:
Deschide vârtejul gheenei sub porți de titan, ia
moartea-n carne vie, nu suporți entitatea.
Etatea mi-a crestat cicatrici ca lama pe față,
topesc cruci de metal și-mi dau arama pe față.
Pișama-aș pe viață, io-s rupt de cotidian,
cu-n brici linsând inși cu trup de ofidian.
Nu-s superficial, ci tot mai atent la detalii,
am tente letale de-a ataca tâmple mitrale,
lăsând amprentele tale ca motiv de șantaj
și-mi apăr interesu’ ca succesorii la partaj.
Mumia fără bandaj ce stă ca blazna-n beznă,
te bag în caznă, reza, și-ți zbor plasma-n freză.
Vechi de când timpu’, mi-am încuiat vârsta-n criptă,
cobor cohorta pe Golgota și scuip în sanscrită,
spre lumea apocrifă prin roci cu voci de mongol,
mastodontul ce lasă-ntregu’ mapamond
gol, că am spectru, sceptru și-ți iau coroana sonoră,
MC-i cu filme-n cap vă fracturez coloana sonoră!
FLAVYO:
Dacă te mai bagi în seamă, ia seama că te iau în lamă,
ți-e teamă, ai nevoie disperată de-ajutor;
ca tine am fumat mulți de când sunt fumător;
mă joc cu mintea ta și-ți dau mat ca un jucător de șah liric;
sunt un conducător, o dau pe-nțelesu’ tuturor
suporterilor, sunt un comentator dement ce-ar trebui
concediat urgent, ulterior; reangajat și
avansat în funcție imediat, caut sponsor cu scor
record să am spor când dau record; dobor orice
record cu-n Opel, fac raliuri lirice; sunt un vitezoman
al șoselelor tale psihice; cu stofă
de MC-n această strofă; lăsând stafii vii
lângă graffiti-uri însângerate; și minți deteriorate
mai rău ca la Cernobîl după catastrofă, frate,
când pun mâna pe sabie sunt mai macho ca Zorro;
te scot din decor ca pe figuranți în filme horror,
am loc în topul criminalilor de la Guantanamo Bay;
nu mă lua cu bla bla că eu te iau cu bleaw bleaw
și te las cu sechele ca trilogia Saw; sunt mai
puțin cunoscut ca la Hollywood Marcel Iureș; da’ sunt
celebru că fac MC-ii ca tine să se arunce-n Mureș,
las leș după leș și slash any MC who’s fresher
than me, Flavyo and Furnici Coapte we’re in the session
f***k fashion we rock this AKG with thug passion!
SUBSAPTE:
Cel ce nu se-mpacă îți împachetează
banda cu pumnu’ iar barba cu barda, nu bate
palma, îți bagă talpa-n față, f**e fața,
gata, gata frate, am șapte capete ce trec
prin tapete cu tacticile verificate toate;
te întinde-n tandem, eu demn din temple
îndemn pe TV, nu ne vedem dar cu fieru’ de cap ca ilicitu’
dăm; box pe beat ca-n Bronx, îți rup capu’
ca la bong bro, bolnavu’ cu bombe-n bordero
las bosumflați boscheți cu buze sparte, întinde
bolta, respinge flota, linia-ntâi tripan
ca Jin Jan Il când sparg norma; Mafioso
Rap din vene scuip venin pe fețe cu fente
mai trist ca Deceneu când se uită la cele 4
elemente, duc potop în top FC, rămân dopați
cu Molotov, loc n-ai, cum dau slam ca Jordan dar totul
singur zilnic ca-n Sin City, de mic singur
cu zimți ascuțiți în loc de dinți; seisme din
simț pentru minți bolnave, asta-i pentru fanii
adeva; cu fanion; FC pe spate!
Outro: 2x
Pace! De la 3 MC la 4 ași
AND Sub 7; din brigada Furnici Coapte
Flavyo; mai dement ca un nebun cu acte de
fapt f**k rap! pentru voi trec direct la fapte!

Șapte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

M-am trezit în haos fugind prin lumina difuză din AOS
Morți ies din podea – cer paos, cere paos antirii veșnice
Fiul omului între șapte sfeșnice cu șapte stele în mână.
Șoapte vrednice să crape prin țărână
Oamenii fug haotic, îi văd prin obloane, clone de tonuri
Devin tonuri de toane dezechilibrând tonusul din tendoane
Și-ncet cad la zid
Speranțe secvențial se succed rapid sub acest cer „ait”
Suntem toți străini
După coroane de spini diavoli cu chip de serafini
Se mișcă neobservați prin valurile maselor turbate.
Cetățile asediate sunt doar gândiri setate, ce date „paraliziei” de fapte
Legile lui Moise sunt doar șoapte, șapte omucideri
Șapte suflete furate din rai în sfânta vineri.
Vad tineri în orgie trăind prezentul ca pe o vecie
Sămânța de urgie sacrificată pe altar
În închisoarea cărui oscilația mișcării Sistemului Solar
E totul scris, cel ce ucide sfinții
A creat un agregat agreat de orice regat al minții
Căci Satan e demagog
Amăgește sămânța lui GOG și Magog intrând în Sinagogă
Sângele e drog și vina dogmă
.. cade prima bombă peste EFES și Smirna
omul a despicat atomul, a uitat pașca și smirna
rasa și sigma prins între transe
viscole în case epistole arse, am ochii lipiți de geam
Atacul nimicește creștinii din Pergam
Pergamente ard în Tiatira și Sardes, puși în fața abisului oamenii sar des
Focul lui Hades cuprinde Filadelfia și Laodicea
Seacă e Geea „Iabulon” termină epopeea, teama e dorul lui
Visul mântuirii spintecat de lama toporului concentrată într-un neon, ultima baricadă a poporului
Cetatea din SION
Demonii domnind în om, urmează fiara monștri nu dorm rulează seara
Babilonul își înfige gheara în mielul cu șapte peceți
Zidurile tremură, icoane se desprind de pereți
Încet începi să înveți să-i vezi cum cad din cer
Spulberând templu și sămânța lui ISRAEL
Afara ger și ropot în cer căzuți în potop
beau din cupele mâniei după ultimul clopot
suflete ard în clocot când duhul divin e doborât de arcași
Scaldat în fumuri de chin, prins în lanțuri în propriul lăcaș
Sunt înconjurat de ostași și peste ei văd steaua lui David cu numărul bestiei

Patru Elemente

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

ADN.
Mc’ii vor sa-mi intre in cifru cică,
Dar scuipă sânge ca o p***ă pe ciclu-n circa.
Cei ce scuipă simplu pică, spui că simt cum strigă:
ADN, din instinct le strică cumplit întreaga clică,
Îi bag în moarte clinică cel ce-o arde cinic, ba
Să și-o poarte-n mimică, și-i mut falca
Niciunu nu poate-n lirică, de-aia-și mulg vaca,
Și-au ratat de mult halta, privesc incult arta
ADN mult peste ei, inund harta, pregătește-ți targa și suie-te
Că vin la duele cu nuiele groase
Și toți zâmbiți până dau cu ele-n muiele voastre
Vă bat cuiele-n coaste, textele încep să șuiere-n case
Și nu ești pregătit pentru acest calvar,
Mi-e de fapt clar, că te fac chiar dacă ești refractar
Cei se prefac, se refac rar, după aceste accese ce vor să rupă.
Când ADN scuipă texte cu forța brută
MC’i cad toți morți în luptă, dacă poți înfrunta,
Dar privește cum dau în gând pe foi, fără foi,
Deci fa război și pierde, avem în vene verde, vierme!
Furnici Coapte, scuipând acid pe MC până a lor piele piere!.
OkN.
Când o dau cu „bighidi” rapa, la „bighidi”-microfon
Dau „bighidibi”-bine că sunt „bighidibi”-boom (bun)
O arzi sensi, OkN nu e pur om, e jumătate demon,
Ca Venom, te demontez ca pe-o sticlă de bourbon,
Să le demstrez la toți că ești un pisat de MC,
Adică asta-i rap radical, tu ești cifră
Conduci primu și p***a mi-o sugi, underground ca furnica
Nu-ți fur nimica, îți împrumut lirica,
Și-apoi o bag mai bine ca tine, căci oricum nu-e a ta,
Deci limita s-a împins la a imita
Coaie, nici dacă dai mită la arbitraj, și-o pui pe maică-ta să mă sugă-n fugă,
Nu m-ai da gata repede precum a zis ADN: Stăm fix pe tron ca turnați în beton!
OkN cu tornade vocale în efect, mai perfect decât vodka Lemon!.
Sub7.
Pe teren minat, text’n mina luat în mână, mana spre a arăta arta rap
O ard cu-n ***** și cat***** când bag cheta, restu poate să bage cât cheta vor!
OkN: Furnici Coapte în noapte, pictează un nou decor!
Sub7 om diform ca Voldemort ori ca Jason, bătrân ca Spike Lee
Instabil pe p***a cu colipii, zi:
Refren:
Unu pentru veteranii din subteran, doi tot pentru noi, aceiași suverani!
Trei dimensiuni intersectate, ținte sedate,
Patru elemente în Furnici Coapte, țintele toate!
Zic: Unu pentru veteranii din subteran, doi tot pentru noi, aceiași suverani!
Trei dimensiuni intersectate, ținte sedate,
Patru elemente în Furnici Coapte, țintele toate!.
Sub7.
Savurând în pat, ***** cu paturi din „planturi”
Foițe închise, diferite skank-uri,
Orice ***** zac pipe și o grămadă jointuri
Voi nuli, dăm viață textelor, ștergând de pe foi p***i
Purtati coifuri, prostilor treceti la colt
Pierzători când trageți la sorți
Trecem prin porți, ****************, de te-ascunzi în mulțime,
Îmi asum riscul să iau în p***a o întreagă națiune, până, până dau de tine.
ADN.
Ascultă-ne bine, Furnici Coapte, frate
Cavaleri templieri cu tunici late în coapte
Furnici Copate, toate cap la cap ADN previne
Tu nu ești apt la rap, fraiere reține!
Și lasă-ne nouă sacul.
OkN.
****** poți vedea cel mai grotesc masacru’
Îți leg viitorul de trecut ca Haku-uu, da tu nu fa pe Samurai Jack cu sacru?
Îți intru-n trecut și o f*t pe ma’ta, doar să îți demonstrez cu faptu’ că-s tactu’.
Refren.
ADN.
Muncesc cu „bighidi”-flow în „dighidi”-difuzor,
Uzez lichid din nou, de la acelaș firnizor
Stric sticle, vars texte, îți strig simplu: Pierzi!.
OkN.
N-ai cum să urinezi pe univers!
În fața mea, coaie, tu nici măcar nu rimezi.
Sub7.
Blitzkrieg ***********************
Cu gândul la pizza, fugi lacom
De acum în veacuri, leacul nu-l vei găsi!
MC of the *******, of the legacy!
Sub7 excelent, excedent, cu intelect ***********
În certuri ale mele cete ************
În timp ce rămâi cu 2 clase ca un tren CFR
Sub7 clasic *****************************
Spontan cu sport precum Spartacus, fac regimul sistemelor,
Sub7 tripat ca Elekid, ************** colecție.
Calitate nu cantitate, ca-n toate **********
Furnici Copate ard jointu pe terminate și respiră
Weak mathafucka’ se inspiră,
Îi lovesc la splină a lor până o las plină din mină
Sub7 ca Miron Cozma la revoltă, 7. 62 încărc și revolverul.
Refren

Glasul Adevărului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

„După 40 de ani de minciuni, ascultați pentru prima oară, dragi români, glasul adevărului…”
Născut din setea de cunoaștere, mă ridic peste mulțime
Cu mesaje divine codificate prin codul ASCII și numere prime
ADN menit să numere destine
Creând o nouă Biblie, legând oamenii de glie
Să fie furtună peste pământ, același glas sfânt care supune omenirea
Care suprapune firea cu gândirea
Înarmat cu știința necunoscutului
Străpungând mielul bland și straturile scutului
Fiecare respingere a adevărului ascuns o simt
Iar atâta timp cât ochii îți sunt deschiși
Nu poți vedea întunericul și în el fantomele celor uciși, pe frunte scriși
Cu pana îmbibată în sângele destinului
Căci au încercat cu toții gustul veninului
Bătând ultimul cui în propriul lor sicriu
Acum oricine rătăcește prin noapte cu dorința de a fi viu
Și este sigur că toți știu
Dar majoritatea refuză să creadă
Urmând traseul propus de altă turmă sau cireadă
Idealurile încep să cadă dărâmându-se peste noi
Care ca la început rătăcind goi
Prin întunericul bântuit de fețe șterse și strigoi
Vad oameni în noroi călcați în picioare de viață
Deci am primit oare cartea omenirii far’ de prefață?
Suntem un plus de gheață pierdut în tărâmul existenței artificiale
Dispariția seminței regale și originea cataclismelor globale
Distrugerea a tot ce nu ni se pare firesc
Devenit un gest perfect, menesc,
Demonii cresc în mintea noastră și se dezvoltă
Aducând Blestemul Lacustelor la a treia recoltă
O nouă revoltă împotriva vechiului dușman
Puterea mistică a unui șaman rabufnita ca un vulcan,
E ultimul an a ascunderi-n umbră
E timpul să recunoaștem, fiecare urmă
Lăsată de cei de care ne temem
Descoperirea a hărților pierdute ale Bibliei și a grădinii din Eden
ADN maestru Zen aduce purificare acestei rase prin șapte napaste
Temerile noastre sunt un rezultat al subconștientului, Satan cumpără suflete
Iar tu devii clientul lui.
Misterele create încriptate în codul genetic
Orice renegat considerat eretic
Ce și-a găsit prin istorie ruda
Îți va arăta cruda realitate a spațiilor triunghiulare din Bermuda.

Acele Ceasului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

ADN.
Să-ntoarcem acum înapoi acele ceasului,
ADN, profitând de boxele casului
Pentru a sublinia timpul și evenimentele care-au trecut,
Aminteste-ți ADN și Hiero la început!
Fiecare câte-un recrut în armata rap,
Hiero un rebel nevrut înarmat în cap,
Cu minte și suflet incarnat în pickup,
Alterând ADN-ul hip-hop cu fiecare mișcare de buze,
Neavând semne dispuse clare nici care pe bluze,
Adică doi nimeni, scuze!
Dar asta ne-mpingea spre sub,
Pornind de la battle-uri cu-n pix și-o foaie-n tub
Până la a vedea că universul e-n formă de cub
Căci pot să-l fac???
După fiecare experiență am tras morala ca-ntr-o fabulă.
De învățat am avut, avem, și vom avea tot timpul,
Iar eu în plus, îmi dedic tot timpul pentru ceea ce-am de spus,
Hiero tratează în continuare vinyl-ul ca pe-un supus,
Modelând din degete sunetul precum bomboanele Sugus.
Sunt DJ pus să miște placa pe platan,
În război cu lumea de sus trăgând sabia din teaca de spartan.
Spectrul Sonor a evoluat în proprii ochi injectați
În timp ce alții au evaluat, copii toți infectați,
Inserați fără potențial în joc. Doar cine simte știe,
Noi am menținut în orice loc cunoașterea de sine vie,
Aceeași sinergie în direcționarea versurilor,
Încărcând în cuvinte polivalența din perfecționarea sensurilor.
Totul rămâne-n noi, nimic nu se pierde,
Când mă uit înapoi, imaginea devine verde.
Cum să cânt când nu-i în preajmă oricine vede cum se-nvarte-un cui?
Fii atent cât tutun pui pe suprafața foițelor!
Cu primul fum declanșezi delirul simțurilor,
Mecanisme cerebrale oprite în sictirul zimților.
Acum nu te mai simți muritor, ci în stare să muți orice pilon.
ADN cu microfonul strâns în palmă, fixat parcă de-un piron,
Și Hiero cu mâna deloc calmă la mixat cu viteza unui piston.
Spectrul Sonor mereu ca un pion, făcând doar pași în față,
Evită să ajungi ca orice om, rulează haș, stai printre ași și-nvață!

Marea Evadare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Când fulgerul mi-a spintecat privirea pentru prima oară,
schitam ieșirea în plină seară de primăvară,
Făceam pași mărunți
către solitudinea unor lași cărunți,
arși și muți,
în fața celor ași falși și mulți,
idoli din crom.
Conturând corp de monstru singur în munți,
suflet diform.
Mă trezesc cu-n urlet din somn,
sătul să tot cuget când dorm
și intru în a doua lume,
doar un alt om, nici o nouă culme.
Spal fața simetrică șoptind vreo două glume
și ies din casă, afară: roua în spume
stingând natura arsă.
Strigând de-an p***a varză,
bântuit de-aceeași voce ștearsă,
un nou ecou,
intru în mașină și scot foițele din torpedou.
Privind pe borderou,
știind că n-am să mor erou,
urmez același rit,
învârt primul cui în același ritm
și-n timp ce trag primul fum, simt înțepături în frunte.
Gânduri întreptrunse,
multe gata să-nfrunte,
barda s-o-nfunde adânc în pânza lumii.
În jur garda-n runde și-ar băga p***a când s-a unit cu tot cu arma.
Îi văd pe geam c-o privire calmă,
nu iau în seamă
în mine teama
de-ntuneric, când
cu forța motrice
pun torța-n foc și-ncep să intru într-un sferic câmp
de linii energetice.
Un veșnic gând al firii ermetice,
trecând cu măsuri metrice
pragul demenței,
iau în piept vadul și sesizez gradul esenței
propriei entități.
Un microcosmos de posibilități, de probabilități
ce se deschid.
Ating fiecare moleculă, formez spirale și respir vid.
Inspir vid,
expir infinit în șir definit,
din spirit finit redus în suma stării,
întrebând de ce nu-s născut ca Venus din spuma mării.
În urma zării uitat de vreme-n tenebre,
în timp ce sar prin centrul găurii negre,
vad epicentrul făurind stele,
tunele spre emisfere pământene.
Intru-n contact cu atmosfera
și mă trezesc după impact intact pe Terra.
Particulă de super nove,
gata să spulber prove,
energie pură-n slove,
născută din focul cosmic,
unică forță creatoare în cuvântul gnostic.
Despart apele, formând continente.
Descarc cratere în ardere de segmente,
în A. D. N. rezidente.
Când mă scutur de carbonul și sulful
ce-l suflu,
dau viață planetei prin scutul de cupru,
căci sunt absolutul, viitorul, trecutul, sfârșitul și-nceputul.
Descifrându-mi țesutul
absorb umbra, lumina,
îmi părăsesc șezutul și las în urmă mașina.
Am renăscut în secunda a treia.
Comuniunea perfectă inundă aleea.
Prin unda aceea,
am în față infinitul.
Finalul n-a fost acmeea, urmează incipitul.. tul.. tul..

Răspunsul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am fost căzut la pământ și călcat în picioare
De persoane ce n-au cedat până n-am sistat din mișcare,
Luând viața ca pe-o-ncercare, visând la împăcare,
Cu însetare angrenat în cursa spre disperare.
Poluare în oceane, deșeuri în cort, topoare în coloane
Omoară oameni cu cuie-n corp,
Credeam în Santa, dar a fost ștearsă în instanță de ștanță,
Etichete pe față, tichete de masă mă-nvață,
Să nu cred în speranță, oare cum pot alții?
Când corporații vor cotații, inflații, stignații?
Cum să dorm? Simt fiori, masoni frivoli
Caută noi pioni pentru război prin coli fac robi din noi,
Vad trupe legionare, regi fără legi morale,
De ei te legi pe veci, deci cum să alegi o cale?
Atâtea patimi uită în pagini de lacrimi și datini din datini,
Luna urcă-ncet printre paltini.
Afara vara, spre seară, ieșind din scară, înmărmuriți stau stână,
Doar eu și el în stradă, mă uit în ochii lui înțelepți și-ntreb
Căci vreau să înțeleg cum să te-ndrepți când aștepți să fii întreg.
El își șterge firele cărunte de pe frunte, privește spre curte,
Și-mi răspunde: „Singura punte e jumătatea, găsește, umple partea
Cu bunătatea, dreptatea și încheie-ți cartea, închide-ncet o parte
De lume-n pleoapă” și-mi spune în șoaptă „ea te așteaptă în altă haltă,
Deci fugi spre ea prin zile lungi de soare-n dungi
Sau fulgi de nea, și-apuci atunci s-ajungi o stea.