Fedor – Versuri.pro

Control Total (Intro)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

MC-ii o ard la modu’ poartă șapcă cu ganja
Și se cred grei ca Oana Roman sau ca Barabancea
Arunc lancea, și cam ce-a mai rămas din tine, bre
Fii pregătit, pe nepregătite ca virginele
Că-ți pun pe mână inele, mințind că îți vor binele
Susține-ne, îți plac rimele? Sus ține-le
Că majorității nu îi pasă ce susții, nene
Și ești mințit că ești înconjurat de minți tinere
Ai grijă la intelect, că ți-l taie cu cuțitele
Cum separă de vite oasele, copitele
Vin coridele, și-o să-și arate chintele
Și să nu fii țintit, aliază-te cu țintele
Cuvintele tale tare mă tem că-s greșite
Și mai greșit e că ajung să fie întipărite
Zi, părinte, cât o să mai zicem „Mor, minte!!”?
Vrem și noi s-aflăm pan’ ajungem în morminte
Că ne vor cuminți, în niciun caz cu minte
Dacă punem întrebări, pun și ei mâna pe flinte
Tot de noi depinde că s-au prins că deprindem
De ești unul dintre ei, ai să vezi, te prindem!
Sunt desprins de realitate, des prins prin basme
Cuprins de falsitate, pierdut prin astre
Controlat de sistem, fără control alt
Delete, simplu jucător într-un meci trollat
BOR-u’ e cu bonu’, nu mai crezi în Domnu’
Faptu’ că nu crezi, crezi că te face domn, nu?
Ești spălat pe creier, zic s-o iei pe altă pistă
Că mergi pe calea greșită ca o culturistă
Cultu’ riscă, luptă contra inculturii
Construind aparate care-s contra aparaturii
Apar Abdul-ii nimicind fauna naturii
Făcându-ne să ne simțim ca guțanii între ulii

Imoral (feat. Azet)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Refren:
Ce suflet am. Da’ și ce suflet ai tu.
Ce suflet am. Da’ și ce suflet ai tu.
Ce suflet am. Da’ și ce suflet ai tu.
Vezi c-al tău riscă mai mult să-și piardă zâmbetu’
Iar eu îmi pierd cumpătu’ când vrei să mă cumperi tu
Cu nu știu ce valori, pierdute pe drum de mult
Sufletele, capetele, mințile voastre ard
Din cauza voastră am s-ajung cu sânge rece-n iad.

AzeT:
Sistemu-i de vină..
Ăștia te ghidează din întuneric să faci pas cu pas către lumină
Te-nvață să te bucuri de libertatea rămasă
După ce-ai ajuns să furi ca să ai ce-ți lipsește-acasă
Cum pui tu un zâmbet sau fericirea pe masă
Când banu’ reprezintă singuru’ gând ce nu te lasă?
Și te-apasă-n momente grele ca pe maneta de incendiu
Cred și eu că sufletele noastre merită un concediu
Și din ce ceri tu, primești doar certuri
Numără pe degete pan’ ajungi la ziua de miercuri
Că ăștia te ard de zici că lucrează cu mercur
Probabil iau doar m**e de la atâta durere-n c*r
N-ai cum să scapi de această situație
Problema stă la mijloc ca polițistu’ de circulație
Sistemu-ți dă puțin și după tot el te fură
Și dup-atâtea nu-ți dă nimeni dreptu’ să le dai cu stângu-n gură
Nu vezi ce prost ești?
Îți trebuie bani când mori, deci tre’ să plătești să trăiești
Fără avion personal nu poți să treci peste toate
În ziua de azi. E noapte.

Fedor:
Și mă-ntreb câteodată cum e să ai ce n-ai.
Chiar trebuie pentru toate să-ți vinzi locul din rai?
Să faci pact cu diavolu’ să-ți aline durerea
Dacă nu, obișnuiește-te să treci cu vederea
Speranța moare ultima, primii murim noi
Prea mulți copii trăiesc în canale și gunoi
Vor legaliza a****’ că vor depopulare
Azi farmacie-nseamnă servicii funerare
Toți dau de veste, nu dau veste de salvare
E ca într-o poveste când protagonistul moare
Nu-s în stare de nimic, ne dau doar stări de greață
Nu te-ajută cu nimic ca citatele despre viață
Bagă-n tine alimente ce crează dependență
Să te motiveze să cumperi, ca pe-o absență
În șapte zile de muncă m-auzi șoapte calde
Cei șapte sute i-ai pierdut iar la șapte-șapte-șapte
Cu ochi-n ceață, mergi fără să vrei în față
Cu greutățile ce-ți dau lecții bune de viață
Tre’ să te gândești c-ar putea fi mai rău fine
Dar stai liniștit și-ndură, o să fie bine..

Refren x2:
Ce suflet am. Da’ și ce suflet ai tu.
Ce suflet am. Da’ și ce suflet ai tu.
Ce suflet am. Da’ și ce suflet ai tu.
Vezi c-al tău riscă mai mult să-și piardă zâmbetu’
Iar eu îmi pierd cumpătu’ când vrei să mă cumperi tu
Cu nu știu ce valori, pierdute pe drum de mult
Sufletele, capetele, mințile voastre ard
Din cauza voastră am s-ajung cu sânge rece-n iad

Haos (feat. Sharp)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Fedor:.
Sărăcia înghite oamenii slabi care-i stau în cale
Virusuri, boli, decese, puține spitale
Prea puțini doctori cinstiți ne ies în cale
Se moare de foame prin cartiere murdare
Infecții alimentare, mucegai pe mâncare
Copii rahitici dormind în propriile fecale
Nu-i ficțiune, e realitatea aia dură, coane
Că ei dorm în exces, să nu simtă că le e foame
Din ghetou nu mai ieși cu buzunarele pline,
Condamnă-i acum că asta au învățat și ei mai bine:
Să fure, să bată ori să te lase cu fața tăiată
C-au văzut la tata cum se sparge-o beregată
Conștiința pătată? Ce-i aia? Dă-o-n morții ei,
Dacă le reproșezi ceva, te-njură de dumnezei
Impresii selective de dive cu atracții pentru fibre,
Proteine băgate fără cap în tine, zi bre
Zi-mi, bre! Cât de tare mai ești tu atunci când
Vin sclavii lui Allah să te bage-n pământ?
Stai departe de trupuri fragede, pe margine
E-un poligon tot mai sumbru de tragere
Bați în retragere sau te-nchizi în carcere
Și-nchizi ochii la zeci de feluri de cancere
E spargere pe după blocuri jegoase și vechi
Da’ cred că ești prea laș să-ți scoți dopurile din urechi.
Unii nu știu nici acum să-și măsoare faptele
Alții încă mai mănâncă numai cornul și laptele
Dar nu singuri, le împart cu aproapele și fratele,
Frustrați că cer o pâine și li se-ntoarce spatele.
Parlamentarii fac totul pentru propriul interes,
Ajută săracii doar când sunt filmați mai des
Când prestează de fațadă acte de caritate
Spune-mi, Doamne! Oare asta-i umanitate?
Vrem dreptate, dar tre’ să ieșim să protestăm
O să se teamă de noi dac-o să vadă că ripostăm
Așa că lasă jos telecomanda și telefonu’,
Pregătește pancarta, versurile și microfonu’!
Nu mai vota, că nu se schimbă nimic așa
Și încetează s-o mai pasezi ca la un joc de leapșa!
Ia atitudine, că la noi, la popor, e cheia!
Îmi rămâne doar să sper c-ai înțeles ideea..
Sharp:.
Oameni lăsați să moară, copii lăsați pe-afară
Arși de ură și uitați, ce viață amară
Timpul zboară, într-o zi vom fi uitați
Aveți grijă de voi, frați, mame, tați!
Asta-i realitatea vitregă cu dreptatea
Parlamentarul boschetar, vom întâlni toți moartea
Și-acolo se trage linie, da’ nu-i de coca
Hai, continuați să vă-nchinați la domnu’ Arsenie Boca!
Că viața nu-i un test de sarcină, e-o glumă bună
Pe care doar inima ta poa’ să ți-o spună.
Uite cum sună asta: Scrie și învață!
Că pe stradă sigur cartea te va ține-n viață
Pun pariu că Nimeni Altu’ că ești în ceață
Atâtea griji și probleme, câte riduri ai pe față
Mai bagă verdeață, asta-i tot ce poți să faci
Treaba-i aiurea, man, da’ ajungi să te complaci
Și te-ai gândit vreodată cât timp ai pierdut
În goana după bani, nebun să produci cât mai mult?
Zi tu man, cât timp ai pierdut
Să tragi, să bagi, să faci și la sfârșit nimic mai mult?
E greu, nu? M****s pe legile voastre
Mă exprim cum vrea p**a mea, constă în drepturile noastre
Corectitudine, hai marș, dă-te-n morții tăi!
Că ne sclavim ca t*****e, și tot noi suntem aia tăi

La Ananghie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ai grijă să nu cazi pe cărări cu spini și sare
Că sare din tipare răutatea arzătoare, ca un soare
Tre’ să-ți faci programare, că totu-i un program mare
Pustii bagă-n ei plicuri pline ca-s pro gramare
Progresu’ n-ai cum să-l vezi că nu-i Berceniu’
Am gânduri negre. Să sară-n aer Cotroceniu’
Tre’ să facem ceva, da’ nu știu cât timp mai avem
Nu-s vreun geniu genial, da’ vreau să fac genocid gen:
Bombe toxico-chimice-n cocina parlamentului
Am încercat să mă liniștesc, da’ Parliamentu’ nu-i
Soluția. Tre’ să le cadă funcția și sudoarea frunții, iar
Ei nu se lasă până nu legalizează prostituția
Suntem la ananghie, ăștia o ard la un mod de genu’
Taie copacii ca apoi să ne vândă-n cutii oxigenu’
Secrete scrise cu crete și sânge pe perete
De mâncai de crepe ce produc lacrimi și regrete
Caută să se-ncurce, da-și pun în frunte-o cruce
Să se descurce printre talibani ce știu doar să sugă din uger
Ajunge! Nu se mai poate-n felu’ asta că lumea fuge
De sistemu’ care de suflet ne suge, că te unge
Mai mult te coafează, doar dacă-nchizi ochii
La faptele negre ale demonilor crunți ca Loki
Trăim cu fobii, cu boala pe nobili, ni se usucă și lobii
Ajungem niște clone de copii care fac doar copii
Se cred superiori pentru că secretă secrete de stat
Se ecranizează până și ce fac unii în pat.
Unii s-au afirmat și și-au deschis firmă mare
Dar au fost monitorizați cu cablu, fir mat, pentru filmare
Și-au băgat Anaf-u’, anafura nu-i mai ajută
Și Ana fură, dar acum trage pe cârcă munca multă
Toată lumea-i culmea, se duce-n culmea disperării,
Nu-i cool, mi-a zis cineva să fiu contra defrișării
Nu-s Gică Contra, da’ trebuie să contraatac,
Chiar dacă o să mă contrazică, tre’ să le vin de hac
Nu-s Gică Contra. Da’ trebuie să contraatac,
Chiar dacă o să mă contrazică, tre’ să le vin de hac.

Consecințe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Un scriitor nou de stil vechi, de puţini cunoscut
S-a băgat în treaba asta, deşi a vrut s-o facă de mult
Ăsta-s eu, îţi zic din prima, nu vreau să m-ascund
Fedor, probabil dintre toţi, cel mai profund
Dacă te regăseşti în asta, poate vei fi furios
Dacă vrei, închide-o, dar cred c-o să mori curios
Poate fără s-o asculţi o vei considera naşpa
Dar acum mă adresez ascultătorilor, deci vine-aşa:
Într-o zi ca oricare alta îl văd ieşind din bar
Se duse să-şi înece morţii lui de-amar
Sperând că poate aşa va trece odată peste
Că tristeţea i se răspândeşte ca o veste
Era un simplu om c-un destin cam complicat
Dar credea ca e singurul c-o viaţă de căcat
Părăsit de familie că-şi îneca amarul prea des
Încercase să-şi ia viaţa crezând că n-are sens
Şi-a dat foc la haina-i murdară c-un chibrit
Voia s-o facă-n public, dar a fost oprit
Nu mai suporta niciun minut în plus pe Terra
Că nici spirtu’ nu-i mai alina durerea, era
La un pas de depresie c-o sticlă de Mona-n mână
Oricum o mai ţine tot aşa încă o săptămână
Se simte singur, stă şi plânge într-un colţ din casă
Varsă lacrimi într-una pe-o podea jegoasă
Mâncare greţoasă, trăia numai din ce cerşea
Se consola cu gândul că poate-i mai bine aşa
O voce îi spunea mereu că nu-i bine ce face
Da’ îi raspundea şi el: „Nu mă-nveţi tu pe mine, drace!”
Credea că destinul sortit a fost şi-o să rămână
Că poate-o să aibă monezi, da’ şi-o gaură-n mană
Totuşi îşi face curaj, îşi pune pe cap o glugă
Cagulă pe faţă şi nişte prelandez în pungă
……………………………
E miezul nopţii, aşteaptă după un colţ o pradă
Trec secunde, minute şi înc-o oră blestemată
Şi trece după o doamnă stilată, la păr coafată
Rujată, machiată, cu glet pe faţă dată
Sedată din prima c-un cuţit în gât c-ăsta-i rău
Şi-i ia repede banii ca Lică Sămădăul
Vede că-i merge faza, o repetă într-un loc diferit
C-un chef tot mai sporit, însetat de profit
Fără remuşcări se răzbună pe soarta lui
Îşi luase arfe, nu mai acorda atenţie nimănui
Începea să-şi practice arta tot mai bine
Nu se mai temea de gardă, de pârnaie, de nimeni
Faza-i că totu-i bine şi frumos, dar numai până
Mai trec doi ani, o lună şi înc-o săptămână,
Şi asasinul nostru nenorocit dă cumva de greu
Probabil însfarşit îl vazuse şi Dumnezeu
Câte-un gabor înarmat la fiecare colţ apare
S-au mobilizat şi ei după atâţia ani de nepăsare
L-au prins pe fraier agresând o babă-n parcare
L-au pus la pământ cu două gloanţe-n picioare
Legat cu brăţări metalice la ambele mâini
Târât cu forţa pe stradă şi lătrat de câini
Ăştia i-au fost ultimii paşi în stare de libertate
Că nu s-a mulţumit cu puţin, el a vrut de toate
Va putrezi în pârnaie, nu s-a gândit din-ainte
Ce minte de om prost, înţepată de pinteni
Nu s-a gândit că îl aşteaptă consecinţe nefaste,
Că toţi plătim cândva pentru greşelile noastre