Farasufletel – Versuri.pro

Moartă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

1. Privește în întunericul meu și pleacă ca pe un drum sinucis
Lasă-mă singură să pot să-mi explic de ce m-am sinucis
Sufocată de durere am înghețat, trebuie să-mi deschid ochii, să cred că nu mai am cum să rezist.
Ref: Sunt o voce fără suflet, un gând nemărginit
Am fost oarbă că te-am iubit
Nu pot să mă trezesc, eu încă nu am trăit
Acum că știu ce îmi lipsește, da-mi aerul pentru care am murit.
2. Mă zdrobesc stropii de ploaie și mă înec în țipătul vântului
Nu îți cer ajutor, nu tu m-ai învățat să respir, doar cum să respiri
Prefer țărâna decât un nimic în totalul nimicului
Rănile îmi mănâncă corpul, tu plângi pentru dureri reale
Ref:

Diluată în Pustietate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Strofa 1: Înainte de a sta eu pot avea
Fericire albastră mândră și frumoasă
Înainte de a te avea te pot striga
Și departe în noaptea asta putem zbura
Să fim pierduți după răsărit să pară totul foarte mut.

Refren: O să fug în nebunia mea în noaptea asta
Să mă lege totul ce poate să mă țină în loc
Sunetul suav al pierderii în sine tace în mine
Scăparea plutitoare mă face să plutesc în singurătate
Și dacă mă țin de promisiune invadează răul din mine.

Strofa 3: Ascultă lumina soarelui și răspunde-mi la întrebare
De ce sunt așa diluată în pustietatea dorului imens
Bea din izvorul meu sec de viață umplut cu amintire
Fericire mândră și frumoasă ascultă tristețea mea în noapte

Drum pe Foaia Mea de Nebunie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Când mai strâns de mână pământul mi-a intrat în vene
Ochi spulberați întruchipau moartea și nebuna și străina
Ar fi bine să mă plimb înainte să distrug paradisul
Să intru pe ușa de lemn putred… să o las să cadă pe mine
Aș crede că nimic nu e adevărat din tot ce s-a întâmplat.
Am învățat să gândesc ca tine deși niciodată nu am plâns pentru tine
Am învățat să ascult țipătul ceasului de pe catedrala din centru
Tu nu trebuie niciodată să îmi rostești numele de pe sfârșitul scrisorii
Mi-aș pierde controlul și m-aș abandona pe mine într-un foc încins de tine.
Și totul devine o foaie goală de hârtie scrisă în jocuri de nebunie
Luna face loc printre lumină, e același truc condus de mână către hârtie
Fugi pe foaia mea goală, privirea mea te urmărește și speriat sari de pe hârtie
Te tragi de o funie, e drumul spre nebunie scris de mine

Îngeri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu mânca chipuri de îngeri
Ei sunt ca o pedeapsă
Te înțeapă cu un spin rotund
Și îți rănesc ochii.
Ref: Ți-am arătat vise
Care acum te-au trezit la realitate
Dar încă sufletu-ți visează
Ești un înger cu un trup înfometat.
Am furat identitatea persoanei iubite
Punând într-o privire inocentă
un înger diabolic
Știi că nu mai ai scăpare
Și vrei un sfârșit demult eșuat

Ultima Secundă de Viață

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Caruselul cunoaște acest băiat
Și ar trebui să-l ridice la soare
Dar acum nu, acum cade din cer
Cade pe pământ, îl pierd, îl pot simți
Șansele îl schimbă, ploaia îl stinge
O secundă să intri în inima mea
O secundă să îmi sufli ca vântul
Doar o secundă să mă găsești nehotărâtă
O secundă să îmi schimb gândurile
Doar o secundă să îți arăt locul
O secundă să mă găsești nehotărâtă
Doar o secundă
Toți ucidem din priviri infinitul
Ești prea orb să mă ierți
Scopul tău e unul
Să mă pierzi
În afara trupului, în afara sufletului
În afara timpului putem să plecăm decât să stăm
O secundă să îți arăt toată viața absurdă
În viața asta ai putut să simți că poți să pierzi
În viața asta ai putut risca dar n-ai făcut-o
Tot ce ți-a fost dăruit, n-ai putut decide
Toate gândurile mele se întorc acum în trecut
Am pierdut, am simțit, totul din greșeală
Fă-mă să mă simt cu viața, fă-mă să mă pot decide
Hai să îți arăt locul, e părăsit de viață
Riscati numele pe copacul din scrum
Ai un cuțit să decizi, nu o viață să câștigi
Ai infinitul să desenezi în porțelan
Am fost mereu un miraj inocent
Sprijinite de umbra copacului
Te las să mă învii din porțelan