Emily Dickinson – Versuri.pro

Cât De Departe-i Până-n Cer

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cât de departe-i până-n Cer?
Cât drumul Morții – Peste
Acele Valuri acel Pisc
Nu s-a văzut ce este.
Cât de departe-i până în Iad?
E-un drum cât ține-o Moarte –
Cât de departe-n stânga-i Groapa –
Ignoră Topografii.
1864

Putea Să Trăiască

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Putea să trăiască – și a trăit –
Putea să moară – și a răposat –
Putea la toate zâmbi
Crezând în cel încă neîntâlnit,
Ce sufletul i-ar fi primit.
Putea să treacă de la zări familiare
La priveliști nezărite vreodată –
Putea să contemple călătoria
Cu inima netulburată –.
Era unul – atât de plin de încredere,
Dintre noi azi s-a dus –
Noi care-am văzut lansarea spre Golf
Însă nu am ajuns!.

Spiritul e Urechea Lucida

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Spiritul e Urechea Lucidă.
Prin el putem auzi
Ce e de-auzit înlăuntru –
Ce ni se-ngăduie-aici –
Pentru alte Servicii – că Sunetul –
Atârnă-o Ureche mai mică
În afară Castelului care conține
Cealaltă Ureche – unică –.
1863

Ce Fericita-i Piatra Care

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce fericită-i piatra care
Hălăduieşte pe cărare,
Căci slujbe bune nu visează
Şi orice grijă o sfidează –
Iar haina ei e maronie,
În Univers stă cu mândrie,
Şi-i liberă precum un soare,
Luceşte-n grup sau izolare,
Şi-ndură legile fixate
Într-o deplină simplitate –

În Cearcăne de Ochi Închiși

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În cearcăne de ochi închiși
Citea ca-n foi de carte
Patetice povești – deși
El nu s-a plâns vreodată,
Biografii egale-aveau
Cei morți de-un chin tăcut,
Afară de chip italic,
Împietrit, sărman, neștiut.
1864

Și-Atât

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Și-atât, din Speranțele mele –
Acesta-i tăcutul sfârșit
Generos colorați mi-au fost Zorii –
Veștejiți timpuriu au sfârșit.
Nici un Boboc n-a ieșit din Tulpină
C-o față atât de voioasă –
Nici un Vierme n-a ros mai sigur
O Rădăcină atât de vitează.

Cum S-a-Nchis Deasupra-I Lacul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cum s-a-nchis deasupra-i lacul
Nu vom ști – și spaima
Ce-o-ndrepta spre noi de-asemeni
Își păstrează taina –.
Crini acoperă băiatul –
Necerută-i vestea,
Necerută pălăria
Încheind povestea.
1864

Gândul Lui de Bărbat Mi-e o Taină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Gândul lui de bărbat mi-e o taină
Îl întâlnesc și tresar
El poartă o circumferință
Unde nu am loc în zadar –
Și chiar să cred eu c-aș avea –
El știe că nu pot să vin –
Impermeabil la întrebări
Deși suntem vecini –

Țineam un Giuvaier pe Deget

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Țineam un giuvaier pe deget –
Și-am adormit –
Ziua era caldă, și vântul prozaic –
Îmi spuneam „Va fi bine păzit” –.
În zadar! La trezire preacinstitele degete
Mi le mustram –
Azi doar amintirea unui ametist
E tot ce mai am –.

Și Câte Flori în Crâng Nu Pier

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Și câte flori în crâng nu pier –
Sau pe vreun deal mărunt –
Fără putința de a ști
Cât de frumoase sunt –.
Și câte-aruncă rodul lor
Când vântul s-a iscat –
Fără să știe în câți ochi
Belșugul și-au lăsat –