Elizabeth Bishop – Versuri.pro

Dormind Pe Tavan

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Este atât de liniște pe tavan!
Este Place de la Concorde.
Micul candelabru de cristal
este oprit, fântâna este în întuneric.
Nici un suflet nu este în parc.
Mai jos, în cazul în care tapetul este exfoliat,
Jardinul des Plantes și-a închis porțile.
Fotografiile astea sunt animale.
Florile puternice și foșnetul frunzelor;
sub frunzele tunelului de insecte.
Trebuie să mergem sub tapet
pentru a satisface gladiatorul de insecte,
la lupta cu o plasă și trident,
și să părăsească fântâna și pătratul
Dar oh, am putea dormi acolo..

Peisaj Marin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Acest peisaj marin, cu albaștrii albi, s-a ridicat ca îngeri,
zboară în înălțime așa cum doresc și în măsura în care doresc pe partea laterală
în grade și niveluri de reflexii imaculate;
întreaga regiune, de la cel mai înalt eron
până la insula mangrove fără greutate
cu frunze verde luminoase tivite cu îngrășăminte de pasăre
cum ar fi iluminarea în argint,
și până la arcurile gotice sugestive ale rădăcinilor de mangrove
și frumoasa pășune-păianjen verde
unde ocazional un pește sari, ca un floare sălbatică
într-un spray ornamental de spray;
acest desen animat de Raphael pentru un tapiserie pentru un papă:
arăta ca raiul.
Dar un far de schelet stând acolo
în rochie clericală alb-negru,
care trăiește pe nervii lui, crede că știe mai bine.
El crede că iadul se mișcă sub picioarele sale de fier,
că de aceea apa puțin adâncă este atât de caldă,
și știe că cerul nu este așa.
Raiul nu este ca zborul sau înotul,
dar are ceva de-a face cu negrul și o strălucire puternică
și când se va întuneca, își va aminti ceva
formulat puternic pentru a spune despre acest subiect

O Artă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Arta de-a pierde se-nvață zi de zi.
Sunt lucruri create spre-a se pierde –
Iar pierderea devine un fel de-a fi.
Învață să pierzi mereu ceva: aci –
O cheie, colo – ore-n frunză verde.
Arta de-a pierde se-nvață zi de zi.
Învață pe-îndelete arta de-a irosi
Locuri, nume, orice se poate pierde,
Căci nu-i nici un dezastru, se poate încă trăi.
Am pierdut ceasul mamei. Se prăbuși
Ultima casă din trei câte-am avut.
Arta de-a pierde se-nvață zi de zi.
Am pierdut (ca în tablouri de Dali),
Două orașe, două fluvii și un ținut.
Dar nu-i nici un dezastru, se poate încă trăi.
– Chiar pierzându-te pe tine (vocea ta,
Un gest iubit), eu voi trăi – și n-o ascund.
Arta de-a pierde se-nvață zi de zi
Iar pierderea (notează asta!) devine un fel de-a fi.

Ploaie Spre Dimineața

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cea mai mare cușcă luminoasă s-a rupt în aer,
cred că, aproximativ un milion de păsări
ale căror umbre sălbatice înălțătoare nu se vor întoarce,
și toate cablurile se prăbușesc.
Nicio cușcă, nicio pasăre înspăimântătoare; ploaia
se înflorește acum. Fața este palidă
cei care au încercat puzzle-ul închisorii lor
și au rezolvat-o cu un sărut neașteptat,
ale căror mâini nebănuite și albe.

Cântecul Pentru Sezonul Ploios

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ascunsă, oh, ascunsă
în ceață mare
casa în care trăim,
sub roca magnetică,
ploaie, curcubeu,
unde sângele negru
bromelii, licheni,
bufnițele și scamele
din cascade se agață,
familiară, neînzestrată.
Într-o epocă diminuată
de apă
pârâul cântă cu voce tare
de la o cușcă laterală
de ferigă uriașă; vapori
urcă creșterea groasă
fără efort, se întoarce,
ținându-le pe amândouă,
casa și piatra,
într-un nor privat.
Pe timp de noapte, pe acoperiș,
orbește picăturile cu șenile
și maronii obișnuiți
bufnița ne dă dovadă
el poate conta:
de cinci ori – întotdeauna cinci –
el ștampilează și pleacă
după broaștele de grăsime care,
strălucind pentru dragoste,
se montează.
Casa, casa deschisă
la roua albă
și răsăritul soarelui alb-lapte
drăguț pentru ochi,
la aderare
de pește de argint, mouse,
șoareci de bibliotecă
mari molii; cu un zid
pentru mucegai
harta necunoscută;.
întunecată și pătată
prin atingerea caldă
a respirației calde,
maculate, prețuite;
bucura!
Pentru mai târziu
era vor diferi.
(O diferență care omoară
sau intimidează, mult
din toate micile noastre umbre
de viață!) Fără apă.
marea piatră se va uita
nemagnetizată, goală,
nu mai purtați
curcubeu sau ploaie,
aerul iertător
și ceața cea mare au plecat;
bufnițele vor merge mai departe
și mai multe
cascadele scârțâie
în soare constant.

Circ de Iarnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Jucăria mecanică traversează sprintenă scena,
vrednică de-un rege din vremi de demult:
Un căluţ de circ, cu păr de-adevăratelea, alb.
Ochii îi sunt de-un negru sticlos.
Duce pe spinare o mică dansatoare.
Stă în vârful picioarelor şi face piruete.
De-a curmezişul, pe fusta şi bluza cu paiete
sunt brodaţi trandafiri artificiali.
Îşi pune pe creştet cununa-mpletită
din aceiaşi trandafiri artificiali.
Coama şi coada sunt trase direct din Chirico.
Sufletul lui e melancolic şi grav.
Simte cum degetele mici ale piciorului
îi gâdilă spinarea
în jurul prăjinii aceleia care
îi străpunge trupul şi sufletul.
Şi-l străpunge reapărând mai jos
sub pântec în chip de cheie mecanică.
Face trei galopuri mărunte, o temenea apoi,
din nou galop, salut pe-un genunchi aplecat,
galop, zăngănit, se opreşte şi priveşte ţintă la mine.
Acum, dansatoarea întoarce spatele.
Şi-oricum, călăreţul e mai isteţ decât ea.
Faţă în faţă unul cu altul, deopotrivă mâhniţi-
ochiul lui e parcă o stea-
noi privim şi spunem: „O văzurăm şi pe asta”.

Cântece Pentru Un Cântăreț Colorat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O mașină de curățat se blochează pe linie,
dar nu este a mea.
Nici unul dintre lucrurile pe care le pot vedea
nu-mi aparțin.
Vecinii au primit un radio cu o antenă;
noi avem un portabil mic.
Au mult spațiu pentru dulapuri;
avem o valiză.
Spun, „Le Roy, cât de mult ne datorăm?
Ceva ce nu pot înțelege,
cu atât mai mult avem mai mult..”
El răspunde doar: „Hai să mergem.”
Le Roy, acum câștigi prea mulți bani.
Stau și mă uit la curtea noastră
și găsesc foarte greu.
Ce avem pentru toți dolarii și cenți?
– O grămadă de sticle de gard.
Este credincios și e bun
dar el are o minte scormonitoare.
A văzut foarte mult; el este obligat să vadă restul,
și dacă protestez.
Le Roy răspunde cu o încruntare,
„Dragă, când câștig, cheltuiesc.
Lumea este largă; încă se extinde..
O să-mi găsesc un loc de muncă în următorul oraș.
Le Roy, acum câștigi prea mulți bani.

II.
A sosit timpul să oprim;
și astfel se termină.
A plecat cu ceilalți prieteni.
El nu trebuie să încerce să facă modificări,
această ocazie e vina lui.
Prin ploaie și întuneric îi văd fața
de-a lungul străzii, la Flossie.
Bea în lumina roz caldă
la acompaniamentul picolo-ului.
A sosit timpul să oprim.
L-am întâlnit cu Varella
și l-am lovit de două ori cu umbrela mea.
Poate că această ocazie a fost vina mea,
dar a sosit momentul să oprim.
Du-te să bei vinul și să te micșorezi.
Lăsați picolo să se joace.
M-am săturat de tot ce ți-a spus.
Acum îmi urmăresc propria cale.
Plec în autobuz în seara asta.
Departe de autostradă, umed și negru
Mă plimb și plec și nu mă mai întorc.
Mă duc să iau autobuzul
și găsiți pe cineva monogam.
A sosit timpul să oprim.
Am împrumutat 15 de dolari
și mă va duce oriunde.
Pentru această ocazie e vina lui.
A sosit timpul să oprim.

III.
Cântec de leagăn.
Adulți și copii
se scufundă la odihnă.
Pe mare, nava mare se scufunda și moare,
plumb în sân.
Cântec de leagăn.
Fie ca națiunile să se rătăcească,
să cadă națiunile.
Umbra patului face o cușcă enormă
pe perete.
Cântec de leagăn.
Dormiți și continuați,
războiul s-a terminat în curând.
Aruncați jucăria prostie, inofensivă,
ridica luna.
Cântec de leagăn.
Dacă ar trebui să spună
nu ai nici un sens,
nu-i minte; nu va face
multă diferență.
Cântec de leagăn.
Adulți și copii
se scufundă la odihnă.
Pe mare, nava mare se scufunda și moare,
plumb în sân.

IV.
Ce strălucește în frunze,
frunzele umbrite,
ca lacrimile când cineva se întristează,
strălucind, strălucind în frunze?.
Este roua sau este lacrimi,
roua sau lacrimi,
atârnând acolo ani și ani
ca o rouă de lacrimi?.
Apoi roua începe să cadă,
coborâți și cădeți,
Poate că nu sunt lacrimi deloc.
Vedeți-o, vedeți că se rostogolește și cade.
Ascultați că se încadrează pe pământ,
auziți, în jur.
Acesta nu este un sunet lacrimal,
bate, bate pe teren.
Vedeți-o acolo, ca și semințele,
cum ar fi semințele negre.
a se vedea ca a lua rădăcină ca buruieni,
mai rapid, mai rapid decât buruienile,.
toate semințele strălucitoare se prăbușesc,
conspirația rădăcină,
și ce floare ciudată sau fructe
va crește de la această rădăcină conspirativă?.
fructe sau flori? Este o față.
Da, o față.
În acel loc întunecat și încurcat
fiecare sămânță crește într-o față.
Ca o armată într-un vis
chipurile par,
mai întunecate, mai întunecate, ca un vis.
Sunt prea reali pentru a fi un vis.

Maica Bună

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Intrarea Maicii Domnului în Templu
„Bucură-te, Preacurata, Doamna stărilor curate, Bucură-te, Sfânt Potir incrustat cu nestemate; Bucură-te, Nor ușor care picură iubire, Bucură-te, Drum de aur care duci spre mântuire; Bucură-te, azi, Fecioara, care intri-n Templul Sfânt, Bucură-te, Bucurie sus în cer și pe pământ; Bucură-te, Sfânt Izvor dătător de apă vie, Bucură-te, azi Fecioara, Maica Domnului, Marie!”
(Anica Militaru – Tulcea). Maica Prea Sfântă, Prea Curată, Pururea Fecioara Maria, roagă-te Fiului tău și Dumnezeului nostru și pentru noi păcătoșii, acum, în ceasul morții și în ceasul judecății noastre. Amin!
Praznic cu bucurie!
Preot Ioan.