Versuri corectate și adnotate
Migrații.Barbară, înfiorată de bulgărul aprinsDe o putere zeiascăAtinsă de fulgereZămislitoare de șoapteTandru mă cheamămi-arată cărareaunde cer și pământ se întâlnescși fierbinte ca râsul vulcanuluifocul dansează-n amurguripe creste-n beție.Ce amețeală, ce dulce potopCe nestăvilire zănaticăCe linii, ce forme alunecă linCa într-o migrare de taineDintr-un basm în alt basmDintr-un ritm în alt ritmDintr-o respirație în altă respirațieCu … Citește mai mult
Râvnind mereu cerul.Cobor panta sacră a cerboaicei,Spre rostogolirea râuluiPărăsind piscul însinguratLăsându-l pradă trăznetuluiFulgeruluiCobor cu gândul întoarceriiJinduind, venind mereu după cerȘi crucea păsării viiCe-mi puse pecetea zboruluiLa mari înălțimi.Pe cărarea cerboaicei, în strălucirea spectrală a văzduhuluiVreau să mă întorcDepărtându-mi brațeleCruce devenind, îmbrățișare,Pregătită de înălțare, de zbor..Brațele, mâinile, aripileRâvnind mereu cerul.UrcÎn oculta chemare
Dictatura iubirii.De vrei sau de nu vreiVăzutele şi nevăzutele toateÎncolţesc, răsar şi crescSub blândeţea forţeiSub duioşia înfricoşăriiÎndurătoare-neîndurătoareLinişte neliniştităVeşnic în alergareSacra putere a iubiriiSub care toate se desăvârşescDar dumnezeiesc!Uneori parcă sunttumultulmemoriei exilatedin muguri în flori.Cu ochiul florii văd în finecum luminadin adâncul florii vineaerul ne caută şine respirăprin celeste-pământene grădinivântul cosmic ne răsfirătrecutele- viitoare iubiri.În jocul … Citește mai mult
Rostește-mă.Înveșmântată ca o vestalăÎnvăluită în speranțăSunt tot acolo, unde m-ai lăsatAștept ca o statuieSă-ți văd pasul încolțit lângă trepte.Fulgerele vremii, ninsorile mele dragiTe aduc nălucă sub aceeași copaciAerul se tulbură, clipa lovităAduce zvon de îmbrățișare. Aș zbura..-strigă-mă! Ți-am spus; și a răsăritcurcubeul lângă suflarea amieziiTăcerea devenise o dungă subțireprintre armonii jefuite de cântec.Când ești departeRostește-mă … Citește mai mult
Unde nimeni nu întreabă.Aici, este un timp şi un locUnde nimeni nu întreabăDe casa sufletului.I s-o fi spart un geam, ultimul uragan i-a smuls acoperişul?Camera de primit oaspeţiÎn jilţurile înserăriiLa rotunda masăA ducerii în întrebare şi uimiriSe mai deschide?
Contopire.În sfera aceea de cristalCe ne multiplica auzulNi se înmulțeau ochii, sporea vedereaMâini cu multe degete ne creșteauPe șolduri, pe coapsePe spatele gol, arcuitÎntr-o simfonie adâncă, albastră.Nu știam dacă este noapte sau ziNu ne aminteam punctele cardinaleFlămânde se plimbau pe noiSpirale argintiiNe înconjurau ca niște lianeÎnlănțuiauFiecare braț, fiecare piciorApoi, ne legau unul de altulÎn veșnicia … Citește mai mult