Elena Armenescu – Versuri.pro

Cale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cale.
Prin credință și cunoaștere
Pe calea înfrânării și răbdării
Cu evlavie și smerenie
Ajungi
La treapta
Iertătoare și generoasă
A iubirii
Oțel și totodată ceară
Ce se curbează, se modelează
Fără să se rupă sau topească
Binecuvântând legea cerească
A harului primit sau dobândit
Prin voința Domnească.
Am cunoscut suferința fizică
Și din lăcașul armoniei mi-am zis:
Am s-o fac să dispară
Prin cunoaștere
Am să știu mai întâi cum ia naștere
Cum crește
Cum se extinde
Și cuprinde
Încet sau cu brutalitate
Măruntaiele toate.
Mai târziu am descoperit
Suferința sufletului
Și mi-am șoptit:
Iată! Cunoașterea este limitată
Și această apăsare
Suferința
Nu o vezi izbăvită
Decât prin poruncă
Descântată
Rostită incantatoriu
Ca la granița cu purgatoriul
Alungată cu o mantră
De golire, de curățire
A locului îndurerat
Vremelnic ocupat
de ceva ce se mlădie
prin oase
prin structurile nervoase
din cap spre călcâi
mai întâi
apoi
spre brațe îți dă ocol
te încrucișează și te face
cruce de ace.
Doar
Prin credință și cunoaștere
Pe calea înfrânării și răbdării
Cu evlavie și smerenie
Ajungi la treapta
Iertătoare și generoasă
A iubirii
Oțel și totodată ceară
Ce se curbează, se modelează
Fără să se rupă sau topească
Binecuvântând legea cerească
A harului primit sau dobândit
Prin voința dumnezeiască.

Comunicare Secretă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Comunicare secretă.
Fără să ne știm,
Plănuiam și înfăptuiam paralel
Întrevederi secrete,
cu arborii, cu nălucirile păsărilor,
fiecare după felul și alcătuirea lor,
pe anotimpuri!
Fără să ne știm,
Plănuiam întâlniri secrete
Cu aștrii ce coborau
Peste cetatea eliberată de idoli.
Fără să ne știm,
Iubeam deopotrivă fulgerul,
Trăznetul, ramuri înflorite-n
torențiala lumină
ce curgea peste noi
ce se revărsa în noi,
despre care martorii nu spun nimic,
mulți rămânând smeriți
ca în parabola orbului.

Parabolă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Parabolă.
Azi am fost din nou
La nucul de argint.
Așa cum sta, în plină lumină, singur
în mijlocul câmpiei,
acoperită de zăpadă
sclipitoare, orbitoare
cu crengile proiectate pe cer,
scriind parcă un fragment
dintr-o istorie secretă,
frescă, scheletul unei biografii oculte
a pământului
parcă era sufletul meu
rămuros, filigranat
spiralat, răsucindu-se,
amestecându-se în ondulațiile cosmice,
insesizabil,
spre semnul adâncului
nostalgic îndreptându-se
spre Inaccesibil.

În Același Oraș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În același oraș.
Doar drumul apelor ascunse
Scăldându-mi malurile
Și roadele nopții
Ne cunosc,
Ne știu, cum încercăm să chemăm
Într-o limbă necunoscută
Vulturii, șoimii.
Cum îi supunem voinței noastre
Cu semne magice
Și îi trimitem să ne aducă
De la Izvoare
Creanga de aur
Ramul de vâsc
Lujerul de cucută
Pana de lebădă.
Locuiam în aceeași cetate
Ne-am cunoscut sub semnul vulturului
Care aduce pentru fiecare
Maldăre de crengi de aur
Mormane de vâsc.
Eu adunam lumina cu pumnii
Și-mi alegeam pana de lebădă
Pe gratis.
Cucuta se vinde la negru
Cu etichetă aurită.
Doar apele ascunse știu prețul.

Ușile, Ușile!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ușile, ușile!
Nu vine nimeni să se uite
în tăcerile și suspinele mele?
Doar Dumnezeu, veșnică priveghere
La ușa și fereastra mea,
Mai aruncă o frunză, o floare
Mai aprinde câte o stea, mai trimite câte o speranță
Prin hămăitul unui câine adormit,
Mai umple gândul
Cu tropote de cai,
Înhămați la constelații
Acoperite de nepăsarea greierilor
ce-și fracă delirant picioarele
Până-n auzul meu
semn că încă n-am murit.

Migrații

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Migrații.
Barbară, înfiorată de bulgărul aprins
De o putere zeiască
Atinsă de fulgere
Zămislitoare de șoapte
Tandru mă cheamă
mi-arată cărarea
unde cer și pământ se întâlnesc
și fierbinte ca râsul vulcanului
focul dansează-n amurguri
pe creste-n beție.
Ce amețeală, ce dulce potop
Ce nestăvilire zănatică
Ce linii, ce forme alunecă lin
Ca într-o migrare de taine
Dintr-un basm în alt basm
Dintr-un ritm în alt ritm
Dintr-o respirație în altă respirație
Cu extatice înfloriri
Cuibărite
În undele mele barbare.

Râvnind Mereu Cerul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Râvnind mereu cerul.
Cobor panta sacră a cerboaicei,
Spre rostogolirea râului
Părăsind piscul însingurat
Lăsându-l pradă trăznetului
Fulgerului
Cobor cu gândul întoarcerii
Jinduind, venind mereu după cer
Și crucea păsării vii
Ce-mi puse pecetea zborului
La mari înălțimi.
Pe cărarea cerboaicei, în strălucirea spectrală a văzduhului
Vreau să mă întorc
Depărtându-mi brațele
Cruce devenind, îmbrățișare,
Pregătită de înălțare, de zbor..
Brațele, mâinile, aripile
Râvnind mereu cerul.
Urc
În o
culta chemare

Dictatura Iubirii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dictatura iubirii.
De vrei sau de nu vrei
Văzutele şi nevăzutele toate
Încolţesc, răsar şi cresc
Sub blândeţea forţei
Sub duioşia înfricoşării
Îndurătoare-neîndurătoare
Linişte neliniştită
Veşnic în alergare
Sacra putere a iubirii
Sub care toate se desăvârşesc
Dar dumnezeiesc!
Uneori parcă sunt
tumultul
memoriei exilate
din muguri în flori.
Cu ochiul florii văd în fine
cum lumina
din adâncul florii vine
aerul ne caută şi
ne respiră
prin celeste-pământene grădini
vântul cosmic ne răsfiră
trecutele- viitoare iubiri.
În jocul razei lui cu umbra
soarele ne dansează tandru
pe trupuri, pe gânduri
imperceptibil, perceptibil
amplu
contrariile se apropie, se depărtează
şi iarăşi se sting
se sting
ca din nimic apoi se aprind
cum
nevăzutele şi văzutele toate
încolţesc, răsar şi cresc
sub sacra putere a iubirii
în care toate se desăvârşesc.
Viul
În puritate se alintă
Nemăsurat, măsurat
Patimă împătimită
Din începuturi plămădită.
Suntem ai Soarelui
Suntem fii ai Pământului
Unde o clipă
Opoziţiile se suspendă
Şi iarăşi se infiripă
Pentru că
Toate nevăzutele şi văzutele
Simt în adâncul lor
Cum încolţesc, răsar şi cresc
Sub sacra putere a iubirii
În care toate se desăvârşesc
Minunat dar dumnezeiesc.
Timpul nu ne-ar atinge
Binecuvântată fii iubire!
m-aş întoarce şi m-aş alătura
celor ce construiesc noul model
omenesc, neomenesc
cu tine, cu el.
Dictatura iubirii este posibilă
Oricând, oriunde
În lumea vizibilă, invizibilă..
Comunicarea
Tăcerea din miezul hohotului
Lumina
Triunghiul înţelepciunii
Izvoditorul razelor genunii
În care râde, râde nestăvilit
Ochiul
Pulsatoriu, aleatoriu
Tăinuit.
Destăinuit
Râde Cel ce Vede
Şi cunoaşte neîncetat
Cum se naşte puritatea din păcat
Cum grandioasele splendori
Micul mare şi marele mic
Nemanifestatul manifestat
Căutarea parcă îşi găsesc aflarea
Şi cum
Deodată ţâşnesc, se aruncă în mişcare
Întâi gând şi vis
Adorarea apoi rug aprins de neaflare.
Nevăzutele şi văzutele toate
Încolţesc, răsar, cresc şi dispar
În văile abisale
Pe crestele mitocondriale
Sub blândeţea forţei
Sub duioşia îndurării
Sub care toate se desăvârşesc, în
Sacra putere a Iubirii

Rostește-Mă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Rostește-mă.
Înveșmântată ca o vestală
Învăluită în speranță
Sunt tot acolo, unde m-ai lăsat
Aștept ca o statuie
Să-ți văd pasul încolțit lângă trepte.
Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
Te aduc nălucă sub aceeași copaci
Aerul se tulbură, clipa lovită
Aduce zvon de îmbrățișare. Aș zbura..
-strigă-mă! Ți-am spus; și a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii
Tăcerea devenise o dungă subțire
printre armonii jefuite de cântec.
Când ești departe
Rostește-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
și ai să vezi cum o petală
Îți va mângâia umărul.
Deasupra
Sufletul meu ca un vis plutitor te atinge
Când amurgul ți-aleargă rătăcirile
Ducându-te lângă privighetori.
Departe, în jurul pământului, între neliniști
Rostește-mă cu inima uneori!

Unde Nimeni Nu Întreabă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Unde nimeni nu întreabă.
Aici, este un timp şi un loc
Unde nimeni nu întreabă
De casa sufletului.
I s-o fi spart un geam, ultimul uragan i-a smuls acoperişul?
Camera de primit oaspeţi
În jilţurile înserării
La rotunda masă
A ducerii în întrebare şi uimiri
Se mai deschide?