Edmond Ioan – Versuri.pro

Oraș în Vis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Alergând de zor, în zbor,
Călătorind pe calea norilor,
Visul ne poartă foarte departe
Pe cărări demult uitate.
Norii plumburii se-adună fremătând,
Deasupra orașului vechi, posomorât,
Îngreunat de lume și de fum,
În aer se simte deja al iernii parfum.
Peste blocurile cărămizii, falnice ruine,
Zăpada cade cu fulgi mari-stele fugitive,
Mantaua albă acoperă-ntreg orașul,
Împodobind copacii, și la fiecare pragul.
Cu binecuvântare a venit iarna deja,
Bradul l-am împodobit cu spor,
Schiez în vis pe nor ușor
Urmărind cărarea stelelor.

Înainte de Crăciun

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Peste tot e plin de zăpadă,
Neaua-și arată mantaua sa dalbă.
Renii se plimbă, aleargă-n pădure,
Din pomi zăpada în roiuri se cerne.
Pe întinderea pustie, fără de nume
Se văd pe alocuri, pași și urme.
Soarele apare, pe cerul roșiatic,
Și noaptea dispare, se retrage apatic.
Zorii de gheață răsar pe alocuri,
Veverițele se joacă-n stejarii de-alături.
Codrul fremătând, se-apleacă agale,
Peste cărarea argintie, netedă, pustie.
Pescarii la copcă pescuiesc în vale,
Cu undițe străvechi, pe lacul cel mare.
Râul se scurge, încet se duce
Sub gheața cea groasă ce-ncet îl strânge.
Norii vin încărcați de promoroacă,
Răspândind stele de gheață pe întinderea posacă.
Copii cu sania, au ieșit la joacă,
Se bat în grupuri, cu bulgări de zăpadă.
La casele din sate, pe hornuri iasă fumul,
Lângă bradul împodobit, în casă arde focul.
Familiile deja terminat-au cu gătitul
Cu pași repezi a venit, bătând la uși Crăciunul.

Cuget Muncitoresc (feat. Husein Solo Si Bony Prodan)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Stau în camera umbrită,
De-o vatră rece încălzită,
Privesc pe geam, scriind de zor,
Afara munca robilor.
Din pomi cade ușor
O frunză veștedă-n ogor,
E noroi afară-n curtea cea săracă,
Cea ce-i și de Dumnezeu uitată.
Robul „B” cară uimit,
Un sac cu frunze foarte plin,
Iar bărbita sa roșcată
Plină-i toată de mătreață.
Și cu ochii săi încercănați,
De mitoi îngreunați,
Priveste leneș cine vine,
Se scobește-n nas, fără rușine.
Căci de muncă n-are chef,
Vrea timp liber berechet,
Gându-i zboară vrând-nevrand,
La sticla rece cu absint.
După orele de chiulit,
Repede a și fugit.
Restul zilei și-o petrece
Păzindu-și halba plină, rece.
Când e vară, stă pe-afară,
Și pe ploaie, cu teasta goală,
Transpirat, emană parfum
De alcool și de tutun.
Iar când mirosul e prea tare,
Își ia nasul la purtare,
Și se udă tot cu apă
Și se usucă de îndată,
Cu hârtie creponată.

Lacul Înghețat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pe lacul înghețat
Ce iarna rece îl dezmiardă,
Se ceartă veseli porumbeii
Dansând pe pufoasa neaua.
Ninge-ncet cu fluturi albi
Pe gheața tare, în vis de iarnă
Cer și lac, îngemănate
La orizont îmbrățișate.
Ceața rece se ridică
De pe ghețuri aburindă,
De pe cer luna pleacă…
Și deasupra soarele triumfă.
O nouă zi pe cer se arată,
Pe cer soarele triumfător străluce…
De sub gheața răcoroasă
Viața crește, reînvie.