Dino Campana – Versuri.pro

Creația

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Afară din mintea uriașă și prodigioasă
Dumnezeu își aruncă în bronz gândurile
Forme ale vieții formidabile și eterne
Aruncă și se născu lumea
Oamenii îl adoră beți
De sucul aspru al vieții verzi
Au trăit și au căzut sub ochiul înspăimântător
În seara zilei de miracol
S-a ivit gândul în rasele istovite
Cei vii au suspinat, luna
A sărutat mormântul și trezi o beție
Până când gândul coborât în infern
Îi bău văpăile minunate
Pe care în fața morții și a zeilor
Sublim le azvârli carul destinului.

Geamlácul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Seara fumegoasă de vară
prin geamlâcul înalt amestecă pete de lumină în umbre
și-mi lasă în inimă o pecete arzândă.
Dar cine a (pe terasă lângă fluviu se aprinde o lampă)
dar cine a aprins lampa?
pentru mica madonă a podului cine-i el? cine?
în odaie e-un miros de putreziciune: aici
în odaie e-o rană roșie care se ofilește.
Stelele sunt nasturi de sidef și seara-i înveșmântată
în catifea:
și tremură seara vrăjită: vrăjită-i seara tremurătoare,
dar aici, în inima serii, aici
se ofilește o rană roșie ce nu se închide.

Seara de Bâlci

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Inima astă-seară îmi zise: nu știi?
Rumena-bruna încântătoare,
Aurită de-o coamă blondă:
Și cu ochi strălucitori și negri cea care cu grație imperială
Fermeca trandafiria
Prospețime a dimineților:
Iar tu urmăreai în aer
Încarnarea proaspătă a unui vis matinal:
Și obișnuia să plece hai-hui când visul
Și parfumul învăluiau stelele
(Pe care îți plăcea să le privești printre zăbrele
Stelele – palide nocturne) :
Care obișnuia să treacă tăcută
Și albă ca un zbor de porumbei
Desigur, a murit: nu știi?
Era noaptea
De bâlci a perfidului Babel
Zvârlind în jerbe către un cer înstelat un paradis de flăcări
În lubrice șuierături grotești
Și dingdingul îngeresc al clopoțeilor
Și vocile stridente ale femeilor de stradă
Și pantomimele Ofeliei
Filtrate prin plânsul umil al lămpilor electrice.
……………
O canțonetă puțin deșucheată murise
Și îmi lăsase inima-n durere
Mergeam rătăcind fără mângâiere
Lăsându-mi inima din poartă-n poartă:
Cu Ea care nu s-a născut și totuși e moartă
Și mi-a lăsat inima fără iubire:
Și totuși inima mi-o poartă-n neștire,
Lăsând-o din poartă în poartă.

Fanfara Înclinată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Înclinată fanfară
Arabesc al spațiului câmpurilor,
Berna,
Asemenea crinilor voștri albaștri
La umbra stejarilor seculari
O apă curge prin văile verzi
Pe mal bastionul pitic al zorilor
Și flori albe și roșii
Care au înflorit
Într-un apus de turnulețe roșii.

O Femeie Care Trece

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mergea. Se deschidea viața
Ochilor adânci și senini?
Mergea lăsând în urmă o taină
De visuri adeverite pe care e nebunesc să le visăm pentru noi.
Solemn cufundat ritmul pasului
Scanda visul ei.
Ritmic solemn cufundat
A trecut. Din zgomotul de care
Hurducate tunătoare pierise senină.
Acum inima o urmărește pe un drum infinit
Unde alături de dragoste înflorește ideea.
Dar palid înconjoară viața un depărtat orizont.