Dimitrie Grama – Versuri.pro

De Partea Cealaltă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Peretele de care îmi sprijin viața
s-a subțiat în dreptul sufletului
și o mână mi-a trecut
de partea cealaltă
pipăind întunericul.
Avea sânii tari și gura fierbinte
mai ales la început..
De partea cealaltă am simțit
un alt Dumnezeu.
Pipăia și el întunericul
printre crăpături am simțit
o grămadă de alte mâini
pipăind întunericul.
Aveau sânii tari și gurile fierbinți
mai ales la început..
Mi-au spus: e aici,
e Dumnezeu, e bine.
Mi-am întors mâna și
am mai pipăit încă o dată peretele
de care obișnuiam să-mi sprijin viața.
Avea sânii tari și gura fierbinte
de partea cealaltă.

Reîntâlnire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mă trezesc lângă o fereastră deschisă
în care o femeie tânără
ține un prunc în brațe. Mă
îndeamnă
din ochi să mă apropii.
Fără să privesc îi spun:
„Sunt eu acest copil, mamă!”
De ce mi-l arăți tocmai acum
când m-am reîntors?
Nu-mi răspunde. Își întoarce
privirea
înspre interior.
Acolo pe un scaun înalt e tata.
Fumează și tace.
Eu cresc în brațele mamei care
mă scapă în stradă unde eu
bine-nțeles sunt școlar, soldat.
O clipă om matur. O clipă doar.
Și, dintr-o dată, bătrân. Mă clatin
și cad pe piatra dură. Nu simt
nimic.
Din fundul camerei vine acum
și tata. Cu mama de mână coboară
în stradă.
Îmi spun: „Nu mai este nimic de
făcut. Ești mort!”
Închid fereastra și se întind
pe piatră lângă mine.

Din Cer

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu, nu a mai plouat demult
Din cer cad
demoni
îngeri morți
pietre negre.
Cineva, în Africa
îngână un blestem
ori poate-o rugăciune
Cine să-nțeleagă?
Cine să știe?
Demult n-ai mai vorbit
cu Dumnezeu
și liniștea îți bate
cu ciocane reci
în cuget.
Deschizi ușa
ieși,
ești liber
Afară plouă cu demoni

Prima Iubire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îmi aduc bine aminte prima iubire
Erau încrustate în ea numele noastre
Încrustate pentru totdeauna.
Apoi ne-a cuprins frica
Și ne-am despărțit alergând
Ca nebunii în direcții opuse.
Mă întreb dacă
Mai merită să
Ne oprim din goană.

O Lume de Măști

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E plină strada,
Tot orașu-i plin
De oameni care poartă mască.
Copiilor, chiar celor
Nou-născuți, cu dragoste
Și grijă li se pune
Una câte una
Pe măsură.
Și mai apoi bătrâni,
Așa sunt îngropați
Mascați de nu știi dacă-s
Morți ori vii.
Și undeva, se spune
Că există câmpuri
Fără soare fără stele
Dar fiecare piatră
Ține ascuns
Un ochi deschis.

Coridorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

A rămas treaz
cam pe la mijlocul coridorului.
Acolo i-a căzut din mână
stiloul cu rezervor,
iubita,
crucea,
arma albă!
Coridorul,
pergament uscat, steril,
i-a râs sfidător
în faţă, care
acum nu mai
era faţa lui.

Umbra Gândului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De mult te uiți
spre mine
și nu mă recunoști.
Firește,
ne despart orizonturi
pe care trupul
nu le poate atinge,
ne desparte râsul,
ne desparte plânsul.
Și nu mă recunoști
pentru că eu sunt
doar umbra gândului
care așteaptă
să fie rostit.

Au Trecut Sărbătorile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Au trecut val-vârtej
sărbătorile.
Clopotele veșniciei bat
în fulgul de zăpadă.
O mână
șterge clipa
și rămânem prizonierii
timpului.
Au trecut sărbătorile…

Chemarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Singur, aștept
noaptea
care
dezvăluie taine.
Sunt treaz
de întuneric
și lângă mine
fratele luminii
s-a culcat
pe piatra rece.
Din cer
pâlpâie timid
ochi de căprioară.
Pipăi culoarea
beznei
și te chem.
Pașii tăi
sunt lumina
care
îmi încălzește
fruntea.

Durere Acum

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Toată lumea știe că
Tocmai înainte de a ne trezi
Mai murim un pic.
Moartea nu doare!
De aceea dăm indiferenți din umeri
Și ne prefacem că nu există.
Ne doare drumul
Ne doare pasul
Ne doare acum
Căci ieri nu am existat
Și mâine nu mai suntem.