Dascalu Teodor – Versuri.pro

Scrisoare Către Vlad Țepeș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Stăpân absolut, al țării noastre,
Mare boier și drac al turcilor,
Îți trimit această scrisoare
Din inima mea cenușie,
Și sper, să mi-o citești, și mie.
Sunt un simplu deținut,
Închis de pe vremea când
Încă nu eram copt la cap,
Pentru drăcovenile, pe care le făceam
Și suspin în inimile oamenilor aduceam.
Nu mai suport să trăiesc cu seama,
Din trecutul meu negru și prostesc,
În care am trăit și comis hoții
De toate felurile.
Sper tu, doamne Țepeș!, să mă omori odată!,
Cu sabia ta victorioasă din atâtea bătălii
Scandaloase. Și sper odată să mor,
Ca să nu mai aduc amar acestei lumi,
În care m-am făcut înțeles cu diavolul,
Și m-a plătit ca să fiu un ins destrăbălat.
Mereu m-am gândit la un nou prilej,
Dar din partea mea, m-am gândit
Că deja este prea tardiv.
Parcă mi-aș lua o furnisoară
Și mi-aș împleti-o în jurul capului ca să crap odată.
Să nu mă mai întorc vreodată pe aici,
să trăiesc în adâncul iadului și în cazanul cu lavă
A lui Satan.
Să plâng cu dor de seama pentru o viață normală.
Căci nici Dumnezeu nu mă mai poate ajuta,
În așa ispravă și nici îngerii mei păzitori nu mă mai pot salva,
Din adâncul sufletului meu, tăiat bucățele pentru toate rău-văzutele
Săvârșite de trupul meu.
Așa că mare Țepeș, așa cum ești dumneata,
Sper să îmi citești povestea, să mă ajuți odată
Să plec din această omenire, plină de lucruri rele,
La care am contribuit și eu, fapt pentru care
Nu mă pot ierta nici pe mine.

Telefonul Fără Fir

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Un fir fără ac
Un telefon fără suflare,
Un om posac
Un om fără onoare.
În gânduri, mă adânc
Ca un fir de ață fără țintă,
Adesea în vise am un blanc
Ce-mparte a mea ființă.
În o mie de bucăți
Și le strivește cu vraja,
Fără vreun pic de explicații
Rămânând pustiu pe plajă.
Și stau și mă gândesc
La frumoasele nopți,
Când mă jucam copilăresc
Telefonul fără fir.

Șoricel cu Ochii Roșii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Șoricelul cu ochii roșii,
Fuge prin pădure,
Printre iarba deasă,
Și mușchi de apă.
Printre găuri de poteci
Și ghiocei abia ieșiți,
Asemenea printre ciuperci
Urechile și le-nți.
Sub rândunele ce cântă
Și visul și-l ascultă,
Și pe lângă cascadă
Făcută parcă de-un artist.

Iubirea Asta…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Apa vișinie se poate observa în adâncul fântânii,
Ca un fir de păr ce nu poate fi distrus,
Asemenea unei vieți pline de bucluc,
Ce nu poate fi refăcută, vândută sau binefăcută.
Stau și îmi amintesc, cu dor de seamă,
De acea persoană ce îmi dădea un gând de speranță,
Și mereu mă ajuta în viață, cu o fericire nedescrisă,
Dar acum, totul s-a năruit, ca un mucegai în stadiu deschis.
Sper măcar o dată, să o văd în vis,
Să îmi explice despre răutatea mea și maniacul din mine,
Pentru că, n-am putut să o tratez cum trebuie
Și a trebuit să plece în grabă, fără o explicație,
Fără pic de speranță.
Aș vrea să mai pot remedia ceva,
Dar parcă, am același umblet;
Timpul meu și al ei nu poate fi readus..
Măcar să bag de seamă, ce-am învățat din asta,
Să nu o mai repet și să repar amarul,
În care m-am adâncit.

Fără Pic De Tresalt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Stau pe scaun și ascult
Un mic zgomot și-n alt,
Dar parcă sună atât de mult
Cu-n sunet picat de tult.
O viață picată în mult
Și aud, tot mai încet,
O inimă în tumult,
Și-n suflet un fault
fără pic de tresalt.

Scumpa Copilărie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Scumpă copilărie,
Am crescut și nu mai pot,
Să-mi mai dau timpul înapoi
Să retrăiesc amintiri,
Ale cele mai bune perioade ale vieții.
rău îmi mai pare, că trece viața
prin fața ochilor plăpânzi,
Și cum ușor ți se șterge fața,
De lacrimile unui adult.
Trăiește-te frumoasa copilărie,
Până în ultimul moment al său,
Pentru că o dată ce ai intrat în închisoarea adultului,
Trebuie trăită pe cont propriu.
Asemenea unui lup,
Ce s-a pierdut de grupul său,
Și acum s-a maturizat,
Trebuind singur să își găsească,
Un trai în viață fără sprijin, alinare sau vreo formă de
suspinare.
Off, ce n-aș da să mai trăiesc câteva clipe,
Ale scumpei mele copilării,
pline de bucurii și fără tristețe.
Dar timpul trece și încă repede,
Așa că băiețaș, nu te bucura pentru creștere,
Bucură-te de momentul tău,
Pentru că trăiești, cea mai frumoasă,
Perioadă din viața ta.

Ce-i cu Acel Cal?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce-i cu acel cal?
Balan și ager la minte,
Parcă născut din alte timpuri
Și o puritate fără cuvinte.
Parcă mi-a apărut în vise
Șoptindu-mi despre viața sa,
Cu un suflet unic și o voce caldă
Fără cuvinte tot îmi spunea.
M-am gândit mereu, dacă aș putea călări
O asemenea superbitate, dar dacă ar mai fi timp,
să îl văd măcar în noapte,
Și un gram de minte pentru vedere,
O fericire nedescrisă se ascunde
În tăcere.
Se ascundea adesea în chibut
după un galopat de zile lungi,
Dar într-o seară plină de tristețe
l-am zărit zăcând muribund. Un plânset m-a apucat
și amărăciune, fără întoarcere,
poate dacă l-aș mai fi tratat..
ar mai fi supraviețuit.. măcar un răsărit?

Zâmbetul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mă uitam fără-ncetare, la tine și la vorbe,
Dar m-ai împins pe jumătate fără vreun pic de voie.
M-ai ții minte? Fata brează, când cutreieram câmpiile,
În zilele de sâmbătă și ne uitam deasupra cerului,
La zecile de stele parcă făcute pentru mine și tine.
Un geamăt auzeam din partea ta, în fiecare seară,
Mă batjocoreai ca să plec afară. Nu mai puteam
Nici să te ating pe ilustrul creștet, că mă respingeai
Ca pe un nimeni pe lume.
Și stau și mă gândesc la primele noastre zile,
Cum cereai atenție din partea mea și cum fugeai după mine,
Doar să stai de vorbă două minute cu vocea mea tâmpă și nerecunoscătoare.
Aș vrea să te mai schimbi dacă ai putea,
Dar degeaba, tot în același punct ne-am învârti pe loc zeci de ani,
Până am putea rezolva ceva.
Așa că m-am săturat de tine și figurile tale,
Am plecat cu un zâmbet, afară din viața ta și sper să te bucuri
Pentru mine, că am fost un fraier – că am petrecut timp cu tine.

Sfânta Vară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Vara cea sfântă este
singura speranță, de a fi liber, de-a scăpa de școală.
Nimic nu este mai frumos,
decât un pic de strălucire și relaxare,
La fiecare sfârșit de an școlar,
parcă trăit în izolare.
Și mă gândesc la noul relax,
cum va veni în viața mea,
ce lucruri noi voi face
și cum o voi putea resuscita.
Abia aștept să mă întâlnesc cu noi persoane,
cu amicii mei, vechi și noi,
să facem noi povestioare.
Să ne amintim de ele în anii care vin,
să fim joviali, de ce-am făcut,
să ne voioșim de viață
și să fim mai buni.

Ceață pe Bosfor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mă plimb pe bulevard
În Bosforul adânc,
Un gând am în cap
Dacă m-aș fi plimbat de-ajuns.
O ceață adâncă văzui,
În fața mea de om
O mulțime de persoane,
Ce plângeau cu crup.

Rămăsesem șocat
De ceea ce zărisem,
Un suflet rece fără păcate,
cadaveric pe jos.
Aud o sirenă în depărtare,
Cum se apropia de noi
Dar mai are rost oare,
Să-i dea viața înapoi?

De prisos m-am pus
În genunchi, rostind o rugăciune,
Poate, poate îi va ajuta în viața
De apoi.
Și mă gândesc la criminalul,
Care a făcut așa ceva,
Nici prin gând nu mi-ar fi
șerpuit, o asemenea oroare.

Care a luat un suflet cald
Dintre noi, și l-a făcut
Să plece zadarnic, în altă omenie,
Fără vreun pic de ajutor.
Un om cumsecade, cu o viață
Ca a noastră, a pierdut șansa
Lumii noastre, de-a o mai putea
Vedea și-n ziua de mâine.

Sper să se facă dreptate,
Cum Dumnezeu a făcut
cu Adam și Eva, omorâtorul
să fie prins, fără vreun pic
de compatimire.
Și să fie judecat,
pentru faptele sale
și-n viața de apoi,
ce va urma.