Dark|Blaze – Versuri.pro

Vid Emoțional

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Vad un înger ce-și arcuiește aripile de lumină,
Simt scânteia cum dă formă imaginilor din retină.
Așa mi-a fost predestinat, haimanaua neagră
Ce nu distinge culorile sau nu vrea să le-nțeleagă.
Bântui străzile prăfuite jucându-mă cu pixul,
Adaug sunetelor imagini, că asta-mi e fixul.
Progenitură ce nu găsește compatibilitate,
Înarmat cu gânduri diverse, în paralel degradate.
Sufăr odată cu natura, plâng cu viorile,
Pe poezie mi-am pus baza, din ea-mi trag valorile.
Îndemânarea mea socială e aproape inexistentă,
Caracterul nu-mi permite interacțiune frecventă.
Refugiat în propria-mi lume, cutreier strada,
Mintea filtrează informația, sus mi-e garda.
Cu ochii reci privesc din scaunul autobuzului,
Atent la un om ce-și vede de cursul vieții lui.
Încerc să-l înțeleg, dar este prea complicat,
Ma întreb de ce avem același drum blestemat.
Ajung la destinație, o siluetă mă blochează,
O salut, trec mai departe, a fost altă fază
Prin care trec frecvent, lipsit de atașament,
Emoțional sunt gol, dar fizic sunt prezent.
A început lectura, gândul mi-e foarte departe,
Un spectru mă perturbă dându-mi două coate.
Materie de examen, cică tre’ să fiu atent,
Nu-i răspund, mă uit pe foaie, un alb permanent.
Încep a transpune gândurile cu creionu’,
Scriu și șterg, apoi scriu iar, gălăgia îmi dă tonu’.
Tonurile-s gri, la fel ca hanoracu’ de pe mine,
Sunt din nou atenționat, în fine, bine.
O pereche de ochi albaștrii mă fixează,
E frumoasă ca lumina lunii, da’ lasă.
Tresar la absolut orice contact, sunt speriat,
Un nou sentiment ce n-am mai experimentat.
Rutina asta m-a scos din orice film,
Deja mi-a dat un portret ce zâmbește sublim.
Ajung acasă, dau cu ghiozdanu’ de zid,
Deschid un vechi caiet, încep să scriu nestingherit.
Ziua s-a sfârșit.

Ochii Universului (feat. Cosmin)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Vad pământul într-o secetă imensă,
și orice sectă defectă perfectă să fie numită corectă,
din viziunea unui individ ocult, secretele omului
dacă nu-s deja captate de ritul demonului
de asta fiecare bun e destinat să piară
pierdut în amurgul ruini ce acum separă
ca acei soldați în noroi, în amintirea omului bătrân
luptând, acum stând în pat cu destinul de păgân
roman, și încă ce rămâne din aceste capete
cu pecete pe degete, repede, lecții de viață repetenți
dependenți de ruine, mecanic zise cortine
unde oricine cade pradă și celălalt deține
devine un loc malefic, o luptă coruptă
ca o pantă abruptă neprevăzută, totuși văzută,
ochii universului fixează lent acest proces
căci din context în orice om există un univers

Sergent Tactic Freestyle

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ies din underground pregătit de-asasinare
Cu furci și topoare sar pe voi în rafale
Doar intenții murdare, fără șanse de schimbare
Veți simți și ultimul strop de proaspătă teroare

Trimiși de pe front direct la reanimare
Retragerea-i rapidă când fugi fără-ncetare
Urmărit constant de fiare ce-ți arată colți și gheare
Fugi, tată, cât te țin ale tale picioare

Asta-i viața reală, îngropat în tranșee
Speri ca jeep-ul să-ți pornească chiar din prima cheie
Apară-ți tu spatele că scoatem numai scânteie
Lansăm termonucleare spre a ta cornee

Arunc mortiere lirice ca să-ți crape capu’
Nu ne-am născut toți învățați, dar evoluăm cu rapu’
Muzica de stradă detonând kick-ul și trapu’
Dau cu napalm prin boxe să îți aprind ție bluntu’

Trec peste baricade cu mitraliera-n mână
Precum Rommel în Africa intru ca lupu-n stână
Ferește-ți brigada că treaba nu-i deloc bună
Dau cu colapsuri mentale în lumea asta păgână

Luptător în prima tranșă, ridic steagu’ spre cer
Descarc aliaje-n mase compuse din fier și oțel
Psihopat gradat al rapului, grănicier
Scuip în javre prefăcute cu anthrax și cancer

Război biologic la nivel molecular
Îți destram mentalul cu cel mai groaznic coșmar
De-ai putea să reziști în fața mea măcar
Ai fi ca mine cu Churchill într-un battle imaginar

Tactic Records s-a format pentru război
Nu lăsăm garda jos, te târâm prin noroi
Analfabet terminat ce deține doar un coi
Diferența de clasă se vede între noi și voi, bai!

Eroism la P***a Goală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În haosu’ minții tale nu-nțelegi, ești muritor
Îți expiră ambalaju’ și dispari din decor
Ești moale ca beatul care-i dezamăgitor
Eu-s brigadier SS cu Himmler, adică hardcore
Te-aș băga în lagăr da’ n-ai pic de concentrare
Îți pică greu un vers acid ce curge prin difuzoare
Apoi îți topește craniu’ și mobila din odaie
În timp ce plângi după pizde ducând lipsă de coaie
Dacă scuip pe rapperi nimeresc 10 ca tine
O gloată needucată de babuini și ovine
Îți folosești inima pe post de procesor
Dacă vorbim de creier nu te numești posesor
Lipsă de cultură, zero albume cumpărate
Da’ ceri share-uri pe Facebook ca-s gratuite toate
Ce faci tu cu rapu’ nu poa’ să se numească artă
Ai numai piese de dragoste despre mâna ta dreaptă
Ești fan Nane și Vescan ca-s ușor de digerat
Da-i un play la Furnici Coapte să vezi cum îți iei șah mat
Folosești instrumentale swag pe care ești tripat
Când auzi ce scuip în piese devii repede-ncordat
Vorbind strict de internet tu ești bază sau bazat
Afara ții ochii-n trotuar mergând pe drumu’ din sat
Lasă arfele de nobil, ieși cât mai rapid din vis
Piesa asta pentru mulți se intitulează diss
Generație frustrată schimbă tipu’ de război
Nu varsă sânge-n stradă da-s pe internet eroi
Copii identice în funcție de trend
Dacă dispăreți cu toți să vezi atunci happy end
Ochii goi, haine de firmă, bagă prafuri magice
Crescuți pe banii lu’ tata, destine tragice
Falși, perverși, aroganți cu creier de ton
Se-ntrec în comparații când ating un microfon
Eu mă pis pe faima lor, pe banii lor
Pe mașini, pe freze, pe tot ce mă ține-n antiteză cu rapu’
C-am ajuns doar de asta să-mi pese când termin tracku’
Va dau gradele jos ca Tesla din Sunet Sacru

Aftermath

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Într-o seară de aprilie presărată cu emoții,
Sunt cufundat în text ca pixu’ meu și-arată colții.
Ce conțin recenzii din distopii mentale,
Prin retină se scurg peisaje vulgare,
Nefinisate încă, loc de interpretare.
Măru’ cunoașterii-i necopt, nu cred că-i dau crezare,
Sare necontrolat într-un dans al ideilor,
Sunt blestemat ca Loki în amurgul zeilor.
Zâmbesc pervers sub glugă când sabotez destinu’,
C-o branșă de ascultători îmi împart veninu’.
Cad des bucăți din suflet ca beatu-i stratosferă,
Cutreier spațiu personal chiar de revin pe terra.
Eros t de poezie și Haos în Tartar,
Îngropat de Gaia-n subsol legendar.
Adorm iar cu lame-n pernă să mai tai din vise,
Călăul fericirii-n operațiuni compromise.
Și valul nu mai e, că m-am integrat printre umbre,
Am înțeles într-un final liniște nu-i niciunde.
Deci cum de vor zeii s-am pic de empatie?
Mi-ați dăruit ură, n-am cum s-o rețin, fie.
Tre’ să scuip mizerii la propriu și figurat,
Sunt gol în poarta raiului, deci ne vedem în iad.