Daniel Vişan-Dimitriu

Vocea Gândului

Valurile nopții poartă, înspumate, / Gânduri fără formă și frânturi de vis, / Prin creneluri … →

Vise de noapte, vise de zi, / De le voi pierde, cum va veni? / … →

Privirea mea, pierdută prin aburi de cafea, / e tristă, abătută, și caută ceva / … →

Alo! Ce zici, ai vrea să ne-ntâlnim / diseară, la un suc, pe o terasă? … →

Şi se făcea că mergi, luând cu tine / bucăţi întregi din galaxia mea / … →

Tu îmi îmbraci orizontul în negru, / imnuri de îngeri devin tânguiri, / zilele mele … →

Hai să dansăm, iubita mea, sub stele, / un dans ce poartă-n el adâncul vremii, … →

Tare-mi e că noaptea mi te va surprinde / Pe cărări de codru des și … →

Când visul tău devine o poveste / Și, la cafea, se-amestecă prin clipe, / În … →

Nu ştiu ce să-ţi mai spun, ţi-am povestit / tot ce-am gândit şi aş fi … →