II.
Taina nepătimirii,
contemplarea nepătimașă a lucrurilor,
nu urcă în orgoliu,
nu cade prin neștiință,
nu se abate prin lepădare și ură,
nici prin iubire nesocotită și patimi,
nici nu rămâne înăuntru prin lene,
nici înafară prin nepăsare,
așa privește totul,
atunci vei privi la om minunându-te
de chipul lui cel tainic
de care nu știe,
încă având hotar
mintea ia forma lucrurilor cunoscute,
dar ajungând la cel fără chip,
se face fără chip
și cum ideile nu se răstoarnă una pe alta,
nu descoperă prin grai comoara.
Iată ca să nu se creadă pe sine
desăvârșit, are uitare și neștiință,
cel muritor
cu cel neînsuflețit
se despart și iar se vor
uni
spre mărturie
ce puțin au trăit.