Dan Rotaru – Versuri.pro

Sonetul Reginei Ploilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Frumoasa mea, hai să visăm pe mal
că-n trupul mării își-mplântă spinii
din boturi, când înnebunesc, delfinii
și spintecă spinarea vreunui val!
În viața goală, să întinerim,
și de-om îmbătrâni, să nu ne pese
că n-am schimbat nici visuri, nici adrese,
ci doar de ni-e de-ajuns cât ne iubim.
Ți-oi da, din seară până-n dimineață
dar cu parfum de pescăruși pe față,
și-n rochia din voal de curcubeu,
vei fi Zeița ploilor mereu:
să fii stăpâna mării, nu se-nvață
în școli, ci-așa te naște Dumnezeu!

Joc de Prânz pe Telefon

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Hai, vino și ia-mă, când iarna mă-nvinge,
azi, treisprezece decembrie din an, într-o marți!
Cu-o pană de sturz fă-mi curat pe meninge,
dar inima, inima, cu cine-o s-o-mparți?.
Mai albă ca azi, n-a fost niciodată
zăpada cu care încerci să mă minți!
Ascultă, se-aude cum vinul îmbată,
în anafura pusă momeală la sfinți!.
De tine, flămând ca azi, niciodată
n-am fost, și de-aceea pe suflet te-ating.
Doar astfel zăpada e-așa de curată,
că-n ea îngeri tineri pe tine te ning.

Sonetul Împărțirii Stelelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Frumoasa mea, mai toată săptămâna,
pe rând, ne-am colindat și ne-a rămas
să batem cerul, amândoi, la pas
și să-i culegem stelele cu mâna.
Va fi potop de foc și de lumină,
luceferii vor încolți pe rând,
cum fiecare celuilalt în gând,
ca-ntr-o iubire pură, de rutină!
Iubita mea, mi-e sufletul cărunt,
iar pasul mi-e fierbinte, dar mărunt,
și urmele-mi topesc, când calc, tot drumul.
să mi te dai mai rar, dar cu duiumul,
și dacă stele-n patul tău mai sunt
aprinse, ia-le focul, lasă-mi fumul!

Joc Pe Telefon

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Eu am sărit din rândul lumii;
La loc, tu vino să mă pui!
Îngenunchează-n mine ulmii,
ca într-un râu al nimănui.
Ți-am dat jos puful de gutuie,
azi, doar din urme te culeg,
și ești cea care-n mine nu e
decât un psalm ce-l înțeleg.
N-aș îndrăzni să-ți spun Adio!,
chiar de-aș vorbi în grai de val.
De nu-mi știi viața, învață-o, ști-o,
că o duc în ritm de carnaval!
Mi-e gândul în inimă, o rană;
prin vene-mi curge doar plictis,
și zilele îmi par o mană
a morții rătăcite-n vis.
Mor fete mari în strai de-amurguri,
plâng miere-albinele în stupi,
vinul îmbătrânește-n struguri,
și iarna-i foame-n ochi de lupi.
Sub rochii, sânii-ți torc litanii,
pe-un umăr duci un trist lăstun.
De pleci, nu-ți primeni și anii,
că nu mai știi la loc să-i pui!
A erezii și-a crini miroase,
și a ninsori căzute-n mai,
sufletul tău, în dor și oase,
când în poem te pierd. Știai?

Sonetul Vecinătății Divine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Să-mi spui ce post la zei să-ți dau eu ție,
că doar în cer știi bine să slujești:
la Dumnezeu te-nchini când mă iubești,
și-n capul mese-i ești, la-mpărăție!
Stai, să nu pleci, că iarna mai așteaptă,
de strâns mai sunt și-acum, prin câmp, zăpezi,
de șchioapătă, prefă-te că n-o vezi,
și fi-mi iubita cea mai înțeleaptă!
Retrage-te în mine iar, dar rar,
bifează-mi nopțile în calendar,
că zilele degeaba le trăiești,
atâta timp cât poți să mă iubești
decât arareori, în an impar,
când doar cu Dumnezeu te mărginești!

Sonetul Reciprocei Îndurări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De când ni le petrecem împreună,
și-am terminat rezervele de timp,
că-am folosit chiar zilele de schimb,
plâng nopțile din ochiul lor de lună.

Azi ne iubim ca pustnicii în schituri,
la trup, jumate orbi, jumate muți,
în celălalt definitiv pierduți,
visând la răvășitele-așternuturi.

Mă-ntrebi, nelămurită, de ce oare,
azi, aerul împiedică să zboare
aceeași pasăre ce altcândva.

În cer, precum în apă, se-afunda?
Fi-mi arșiță pe ger, ți-oi fi răcoare
pe lipăr: doar așa ne-om îndura!…

Marea Pierdere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

(Poemul de noapte).
Cu cât te vreau, cu-atât mai mult te pierd.
Plecarea ta îmi bântuie prin gând.
Copilărește vrei să te dezmierd,
și mă trezesc iubindu-te plângând.
Încerc să mă deprind a te uita,
când spaima mă cuprinde delirând
și-n taină se petrece viața ta,
ca o nălucă-n lume lunecând.

Sonetul Reîntâlnirii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Iubita mea, nu vii, dar te aștept
până ce-n vie vor muri ciorchinii,
și lebedei, de viscolul luminii,
o să-i înghețe cântecul în piept.
Ascultă, greierii fac legământ
cu întunericul, c-o să revină,
și calea, toamnei, iar o să i-o țină,
când o să-nghețe palele de vânt!
Revino și pe inimă îmi scrie
iubirea, cu vin negru stors din vie!
Chiar de ți-s pașii lovituri de bici,
i-oi îndura, dar du-ți-i până-aici,
deși știu că sărutul o să-ți fie
usturător ca mierea de furnici!

Sonetul Trecutei Toamne

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Te uită, toamna-n suflete se lasă
și ne aduce ce-am dorit un an!
Croindu-ne din frunze un ghiozdan,
să-i fim elevi în ultima ei clasă,
Unde se-nvață rostul și menirea
de-a ne iubi-n neștire, cu nesaț,
și-ntinsul și de mână și de laț
în care să cădem mimând uimirea!
Unde-i trecuta toamnă, când, ehei,
erai cea mai femeie din femei
și aruncai cu frunze moarte-n mine?
De îngeri însoțit, în drum spre tine,
mergeam ca la-ntrunirea a doi zei
cu suflete curate și virgine.

Sonetul Iubirii Supreme

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Te știu la suflet, după cum te-mbraci,
la inimă, precum îți este glasul,
iubirea-ți e precum te poartă pasul,
și te-nțeleg mai bine-atunci când taci.
Când e devreme-n ochiul tău cel stâng,
în ochiu-mi drept târziu e pentru mine,
când rău ți-e-n arșiță, în frig ți-e bine,
când tu-ți alinți viața, eu mi-o plâng.
Iubește-mă de-acum cu indulgență,
în nopțile ajunse la scadență,
și cât mai pot să te colind pe trup,
nu-mi ordona iubirea-mi s-o-ntrerup,
că-s în divina criză de demență,
când mătcile se sinucid în stup!