Cosmano – Versuri.pro

Singuri Contra Mine (feat. Trackkilla)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

The world is hating and i’m in the middle
„Singuri contra mine” [[scratch]]
I didn’t enter this game to big for any trouble
„Singuri contra mine” [[scratch]].
O mână sus să mă prezint, posibil să mă știi
Pixul pe foaie când prestez, notează-ți definiții
Nu fac muzică pentru păsările astea cu lindic
Am un mesaj scurt, rândunic-o, ciocu-mic
Scot piesă după piesă, mai arată-mi unu, tată
Chestia asta nu-i hip-hop, o poți numi artă
Un fel de Grigorescu, creez cele mai calde culori
Transpuse în catrenele celor mai mărețe valori
Le mai fac încă o piesă, m-au pus iar pe jar
Și se ascund o lună în casă, zici că au pojar
Am planuri stabilite cum să mă scot de-o viață
Am doar texte profunde, ascuțește-ți neuronii
Descriu mai în amănunt ca Morrison, Toni
Rap-ul meu e aur, cele mai strălucite dume
Rap-ul lor e varză, ca într-o piață de legume.
Vreau tăcere când tu scuipi munte de durere
Nervos când ți-a fost luat ultimul gram de plăcere
La probleme, sunt ca un manual de matematică
Rezultatul rezolvării este una groaznică
Ești prezentabil la patru ace, vezi să nu te înțepi
Noi o ardem la trening, ne place așa să ne percepi
Hai v-aștept, persoane noi cu critici vechi
Ca la un poker iau jackpot-ul cu două perechi
Tu nu faci nimic, râzi că eu fac treabă
Patru piese în trei ani, în rest o arzi pe l***a
Am ca refugii diverse vicii și nu ne sunt comune
Facem schimb pentru o zi, ai să vezi că e pe bune
Știi, c***ții ăștia au tot căutat vreo diferență
La materia hip-hop n-am nicio absență
Sunt ca un gabor, doar mai precis în vorbire
Când mă vezi cu gluga pe cap, sunt sub acoperire.
Sunt mereu cu pixul pe foaie, zici că-s în examene
De parcă aș fi dator cu explicații, ba fraiere
O ardem la greu pe băuturi foarte grave
Cuvintele îmi sunt arme, zici că-s gloanțe oarbe
Sunt un incendiu, ăștia mă numesc nebun
Da e posibil ca din două dume să vă fac scrum
Sunt rece, îngheț iadul, te poți da cu sania
De parcă aș fi eschimos cu buletin de Laponia
Arunc croșee prin cuvinte, ei nu pot să mă vadă
Nu-ți lăsa pustiul să mă asculte, ți-l schimb ca la rocadă
Zici că loc de toată lumea să minți pe față practic
Duc un război, e o luptă foarte grea ca la Rovine
Și nu știu cât timp treaba asta-mi mai convine
Cât despre hateri, sunt ca Hitler pentru evrei
Dacă tu o numești hip-hop, eu îi zic poezie de Carei

Soldatul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Băieți cu pușca-n mână, bha le vine ca o mănușă
Pentru cei plecați departe, hai încă o rugăciune spusă
Ochii-n patru ca vreun glonț să nu te poată atinge
Că nu se știe dacă mâine e zi cu soare, sau e sânge
Mâncare prea puțină, haine murdare și vechi
Îți vezi moartea cu ochii când simți gloanțe la urechi
E miros de cadavre, e negru ca un stol de corbi
Dacă-ați vedea ce văd ei, practic v-ați dori să fiți orbi
Cu trancanu la mână, aștepți semnul comandantului
Nu e pe joacă, e pe viață, da e pe a ta sau pe a lui
În fiecare zi câte un obstacol să depășești
Că-s prea puține chestiile care te fac să mai zâmbești
Acasă o nevastă și copii cu gând la crimă
Ai fotografia celor dragi pusă la inimă
E plecat de 4 ani și are acasă un băiețel
Deci nu e chiar indiferent că mori tu sau moare el.
E batalion de 800, e atac pe timp de noapte
Sună alarma, derutați că e coșmar sau realitate
Primul foc direct în cap, tre să-ai inimă de oțel
Inamicu nu gândește că-ai de crescut un băiețel
E la pământ, nu mai mișcă, într-o baltă de sânge
Încă un camarad dus, zicala în cer v-a învinge
Băiatu încă nu-l cunoaște, are doar amintiri vagi
Tata a păstrat cu grijă poza la piept cu cei dragi
Nevasta a presimțit că ceva ciudat s-a întâmplat
Dimineața o scrisoare cum că soțul a decedat
Nu poate așa ușor să uite tot ce s-a petrecut
Au rămas doar amintirile și un copil de crescut
Distincția post mortem pe mormânt este gravată
Da nu o ajută cu nimic să-și vadă soțul încă o dată
Dumnezeu să-L ierte, urmat de un foc tras în tăcere
Încă un soldat pierdut, mort în războiul pentru putere!

Sunt de Pe Vremea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt de pe vremea când nu era Pro TV și Antena
E Pistruiatul azi la 5 în parc la cinema!
Mă întreb de ce omul atunci era mai integru?
De ce pozele de când sunt mic sunt toate alb negru?
Era TV cu lămpi, doar trei canale, ce monoton
Nu era telecomandă, schimbai de la buton
Nu mai văd copii la joacă, nu mai e cine să țipe
Atunci făceam la fotbal coadă, așteptam 3 echipe
Sunt din vremea când încă se folosea soba
Sunt din vremea când Hagi îl loba pe Cordoba
Nu era nimeni în trend, toți se îmbrăcau clasic
Sunt de pe vremea când Mărgelatu era Florin Piersic
Sunt de pe vremea când încă nu exista consolă (PSP)
Sunt de când sucul Pepsi se numea Pepsi-Cola
Am crescut pe poeziile lui Eminescu și Coșbuc
Mă mândresc că nu fac parte generației Facebook!
Sunt de pe vremea, sunt de pe vremea
Sunt de pe vremea când frații nu se urau
Sunt de pe vremea, sunt de pe vremea
Sunt de pe vremea când frații se respectau
Sunt de pe vremea, sunt de pe vremea
Sunt de pe vremea când făceam orice în jumate
Sunt de pe vremea, sunt de pe vremea
Sunt de pe vremea jocului „Nu te supăra, frate!”
Sunt de pe vremea când puștii nu se uitau urât
Sunt de pe vremea când plecam jos cu cheia de gât
Nu erau SMS-uri, era cerneală ca să rămână
Sunt de când scrisorile erau scrise de mână
Nu erau mobile, se excludea cancerul ca risc
Sunt de când formam numărul la telefonul cu disc
Carpați fără filtru, alții își făceau din tutun
Sunt de pe vremea când se producea Dacia Lăstun
Nu ne permiteam mașină, mergeam pe biciclete
Sunt de când înregistram la casetofon pe casete
Sunt de pe vremea când femeile se mai puteau abține
Acum e vremea când prea puține mai sunt virgine
Sunt de pe vremea când le cucereai doar cu o floare
Acum le cucerești cu scârțâit de BMW la semafoare
Nu erau droguri legale, parcă era un aer mai plăcut
Eu sunt din generația cu cheia de gât

Două Suflete (feat. Vasile Alecsandri)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Două suflete amice de copile pământene
Se-ntâlnesc în steaua lunii, se privesc duios prin gene,
Apoi stau într-o uimire, una alteia zâmbind,
Și-mpreună își iau zborul, prin senin călătorind.
„Tu ești, dulce surioară” zice una cu mirare,
„Tu, regina frumuseții, tu, altar de închinare!
Pe pământ, de-abia în floare, cum se face de-ai muri?”
Cealaltă, vărsând lacrimi, îi răspunde: „Am iubit!”.
„Ai iubit!.. ai trecut raiul!.. ai simțit în primăvara
Acea flacără cerească, dulce mult și mult amară!
Ai iubit!.. și tu din viață ai putut, ai vrut să zbori!..
Unde, unde-ți sunt rămase virginalele comori”.
„Am lăsat glasul meu dulce unei dulci privighetoare;
Ochii, murelor din codru; părul, falnicul soare;
Sânul, unui crin văratic; gura, unui trandafir,
Și pământului în jale, al meu veșnic suvenir!”

Bani

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am idei de-a face bani, da’ n-au tenta prea morală
Știi ce e ciudat, că n-am nici una pe calea legală
Ai cagula pregătită, cred că prea mult îți dorești
Că din muncă cinstită n-ai cum să te îmbogățești (n-ai cum)
Cică n-aduc fericirea, îți aduc doar deficit
Da-mi mie și întreabă-mă apoi de-s fericit (Ești fericit?)
Zi să mori tu că banii ăștia-s doar simple hârtii (zi)
Că pe mine unu’ sincer m-ar putea face a zâmbi
Am simțit pe pielea mea bastoane date de curcani
Știai că legile nu se aplică la fel când ai bani (știai)
Probleme ai și cu ei, da’ io tot am o dilemă
Dacă i-aș avea, s-ar tăia de pe listă vreo problemă? (ia zi)
Chiar și cei cu bani au probleme, dar io tot susțin
Că le-am avea și noi pe aceleași, doar cu una mai puțin
Dar dacă zâmbetul tău se raportează la lei
Nu mai e mult până renunți și la cei dragi pentru ei.
Poate vreodată din greșeală cu bani o să aruncăm
Și o să-mi sun tovarașii: ba, hai că mâine plecăm
Nu-ți fa bagaje, n-ai nevoie de ele oricum
Mergem undeva în Hawai, hai că ne hotărâm pe drum.
În loc de desene pustii, vorbesc prea mult de sumă
Parcă au și uitat cum se mai râde la o glumă bună
Dacă le-ai asigura un trai decent fără probleme
Poate ai reușii să-i faci să vorbească și de teme
Banii nu o să ne conducă, practic nu prea ar fi voie
Sunt pe listă lucruri de care avem nevoie
Cu bani nu-ți iei un zâmbet, suflete sau altceva
Nu cumperi dragoste cu bani, dar cu ei o poți negocia
Unii omoară, alții fură, gesturi foarte nașpa, tati
Dacă aveau un loc de muncă, acu’ nu erau după gratii
Frații ce s-au certat grav și nu-și mai vorbesc de demult
Am constatat că banii ăștia uneori costă prea mult
Să nu negi niciodată că nu te-au cumpărat
O să-i vrei când cineva drag e în spital pe un pat
Și normal, la un moment dat apare și invidia
Voi haliti caviar, noi n-avem să achităm chiria

Du Zeci de Rime

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Că-i fragilă ca și gheața, e mai subțire decât ața,
Neața, în 20 de secunde și ceva îți schimbă viața.
Nu-mi văd frații mai deloc, hai zi-mi tu explicația,
Când ne vedem venim pe lună o dată ca m********a.
Sunt briliant când scriu cu pixu’, hai numește-mă mutu’,
Sunt mutu’ briliant pe timp de bit, numește-mă trecutu’.
Sunt tentat de tendințe, sunt talentat la foițe,
Suntem ființe diferite din aceleași semințe.
Am cuvinte pentru minte, nu mă mint, asta mi-e munca,
Cu împrumutu’ ce-mi dă banca io nu-mi cumpăr șuncă.
Și-un caș ar mai mânca artistu’, ba nu fi pungaș,
Că am multe gânduri negre ca un sinucigaș.
Da’ poți fi laș să nu te lași copleșit de flow-ul meu,
Că n-am cerșit respect, să moară tot ce-i sufletul meu.
Nu sunt vreun Eminescu, că lirica mea nu-i o excepție,
Ăștia au impresii de tărie ca un p****s în e*****. Aaiiii.
Îndrăznesc să construiesc, să latru ca un ciobănesc,
Nu te halesc să-mi iei p*** la sărutul franțuzesc.
Băieții mă respectă, respectu’ înseamnă să fii respectat,
Să faci hip-hop nu trebuie neapărat să ai blugu’ larg pe crac.
Da-mi 24 de tobe pe bit, îs tatic, ia auzi ce fin le zic,
Sunt călare pe bit, puțin cam ciobit și te las tot nedumerit.
C-am du zeci de rime gata să exprime sentimente transmise de mine,
Oricum nu stai prea bine cu conștiința de sine și vezi tu că noaptea vine, ha?
Mulți din ăștia mici, pici, de se cred voinici,
Și nu-s gangsta mai deloc, bitch, defapt sunt agarici.
Și hai ghici câți dintre pici își fac curaj doar din tasta,
Pe net au șapca-ntoarsă, iar pe stradă frezele cu creastă.
M-am născut în cartier și poate despre asta-i vorba,
Că n-am să uit că am crescut pe Octavian Goga.
N-am să uit cine sunt, zâmbesc când e și cer cu nori,
Nu mă schimb că am cunoscut și interlopi și cerșetori.

Pentru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Asta merge pentru cei care au ars-o cu golani
Pentru toți băieții care nu s-au vândut pentru bani
Pentru despărțiri de frați și îmbrățișări de rămas-bun
Pentru tovarăși plecați pe afară pentru un trai mai bun
Pentru nopți albe uitate pentru toate berile sparte
Pentru vorbe urâte spuse la beție către un frate
Pentru cei care după ce au plâns totuși au zâmbit
Pentru cei care au simțit fiecare vers pe bit
Pentru băieți corecți care au trecut doar prin belele
Pentru oameni buni care au avut parte doar de rele
Pentru toți vagabonzii cu care am ars-o în viața mea
Pentru familia mea fie ea bună sau rea
Pentru viața asta nebună pentru halbele cu bere
Pentru lacrimi strânse în momente grele de durere
Pentru cei din cartiere care au crescut dramatic
Acum dedic pentru toți care simt ce zic.
Asta merge pentru tine pentru toți ce ascultă rap
Pentru hip hop și pentru toți cei care încă dau din cap
Pentru oameni nevinovați închiși prin pușcării știi?
Pentru nopțile în care am stat treaz și am scris poezii
Pentru băieți din tribunale judecați pentru un cui
Pentru șmecheri, pentru pești și pentru tarfele lui
Pentru primu’ fum tras crispat cu ochii în patru
Pentru toți care din gri și-au făcut ceru’ albastru
Pentru respect și pentru cei ce au dat și au primit
Pentru oameni care pentru tine nu înseamnă nimic
Pentru cei care n-au uitat că am crescut împreună
Pentru cei care la greu mereu mi-au întins o mână
Pentru cei din autobuze nicidecum din limuzine
Pentru cei care trăiesc pe mâine fără o gramă de pâine
E pentru că m-au ascultat și ascultă rând cu rând
Nu e pentru mine e pentru tine fiecare cuvânt

Suflet Fericit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vreau un viitor mai bun dar nu vreau gratiile de fier
N-am de gând să-mi vezi copilul cerșind prin cartier
Nu mi-a plăcut cartea, am vrut o viață libertină
Am fost nevoit să mă obișnuiesc cu gri-ul de pe retină
Mi se citește plictiseala în ochi, deci nu mă încuraja
Când am să mor voi fi în rai, că în iad am trăit deja
Nu-mi vezi zâmbetul mai nou, mai mereu încruntat
Am început să fiu imun și la durerile de cap
Că dacă dau de bani ca să-mi curgă în fiecare venă
Nu o să-mi vând caracterul pe carter de hienă
Știi că viața e lungă, o las pe mâine că am vreme
Și mă gândesc la Dumnezeu doar când am probleme
N-am avut averi, am prețuit ce era de prețuit
Am întuneric în suflet, da mă prefac că-s fericit
Unii au plecat devreme, deși familia și-au iubit-o
Oameni cu suflete mai mari decât viața care au trăit-o.
Pune-mi ban peste ban, n-o să-mi vezi ochii sclipind
Plătesc în timp, îmi dau și jum de viață la schimb
Pentru o zi în care să ies pe stradă zâmbind
Să mă întrebi de-s fericit și să nu-ți răspund mințind.
Nu cer bani de la viață și nu vreau viață modernă
Vreau doar un somn lin atunci când pun capu pe pernă
Am răni pe dinăuntru, da timpul încet le cicatrizează
Când sunt lovite sufletele tari nu sângerează
Poți să fii blindat de aur, da să nu știi fericirea
Că nu s-au inventat bani care să-ți cumpere iubirea
Avem ca scop zâmbetul pe buze în fiecare zi
Că fericirea nu-i o destinație, îi un mod de a trăi
Dacă ar fi casa fericirii ar fi un haos la intrare
Și cei mai mulți dintre noi am fi în sala de așteptare
Tipul trece repede, fa ce e permis și interzis
Avem o viață și e obositor să alergi după un vis
Că locu unde am crescut m-a învățat așa
Să am față asta încruntată fără zâmbete pe ea
Să nu te consideri diferit sau să crezi că te-ai dilit
Nu toți cu gura până la urechi au și un suflet fericit

Când Am Să Mor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Și nu mi-e frică, sunt pregătit de ce-o să vină
Că am făcut tot ce se putea, am avut o viață plină
De de toate, bune și proaste adunate
Și parcă mi-a venit vremea să plec, să le las pe toate-n spate
Flacăra sufletului s-a stins, acum totul e scrum
Și dintre toate călătoriile, ăsta-i ultimul drum
Nu vreau o lacrimă vărsată, vreau să fiți morți de beți
Când am să plec, să nu plângeți, să râdeți cât puteți
Vreau să curgă berea pe mormânt, să mă simt același
Nu vă vreau la costum, vă vreau în trening și adidași
Că acum nu mai sunt om, acum am suflet de câine
Să vorbiți numai de bine, apoi să mă uitați mâine
Parcă-mi văd trupul cum zace între patru scânduri
Unde mi-e foaia și un pix să-mi pun problemele-n rânduri
Vreau să fie acolo toți pălincarii, siroparii
Ca să vadă cu ochii lor cum îmi dau pământ groparii.
Nu vreau minciuni și să se zică doar de bine
Am fost genial cu berile și fratele Jerry o știe
N-am multe persoane dragi, deci nimic deosebit
Dacă am închinat la un pahar, înseamnă că te-am iubit
Nu vreau să plângeți, chestia asta nu o să mă încânte
Vreau un țigan la vioară care să-mi cânte
Să nu vorbiți de bine, vreau să ziceți tot adevărul
Că mi-au plăcut țarfele și nu în ultimul rând alcoolul
Am păreri de rău, știu că în viață am și greșit
Am vrut să-mi scot frați din bloc, da’ n-am reușit
La cap îmi vreau părinții, pe lângă mine doar hoți
Vreau în jurul meu frații și plin de vagabonți
Prea puține lucruri în viață în care am găsit plăceri
Și-mi dădeam viața la schimb oricând pentru câteva beri
Prea multe lucruri la care am rămas dator
Le-am știut pe toate, mai puțin ziua când am să mor

Ultima Dată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În pantaloni scurți frig, în șlapi, da era vară
Ora 4 dimineața și ploua grozav pe afară
O pungă de verde, nu știu cât avea, da era mare
Era mult oricum și nu încăpea prin buzunare
Camuflată într-o altă plasă de Carrefour
Să pară banal, că cică vin de la cumpărături
Da după colț, Loganu stau chill că nu-i pericol
Bună seara, bună seara, buletinul la control
Nu-l am la mine, vin de la magazin, vă zic cinstit
Da ce-ai în pungă, mă întreabă de parcă m-a citit
Și nu voiam să le dau motive de bucurii
Am pornit de parcă eram Bolt la suta de metrii
Și gălăgie, sirena, sper să mă țină plămânii
Girofar după mine, sper să nu trezească vecinii
Și o iau la sănătoasa până-i număra la trei
Că dacă mă prind băieții în albastru risc ani grei
Sun la primu interfon, nu vorbesc, mă îneacă tusa
Cinei? Nu zic nimic, noroc că și-mi deschise ușa
Intru în scară, stau geană, materia rapid am ascuns-o
Mă gândesc că dacă-mi iau gaborii urma am pus-o
Și privesc din scară ca de după baricadă
De tine-am de gând punga ca rechinul de pradă
Trece Loganu, eu involuntar, săgeată mă las jos
Răsuflu ușurat, cred că-am scăpat de ce era periculos
Îmi fac curaj, ies afară ca un urs din scorbură
Arunc privire peste umăr, totul pare în regulă
Sunt în întârziere, gaborii m-au întârziat
Ăsta mă sună ca nebunul, nu știa că-s ocupat
Și l-am obligat să-și caute un dealer adevărat
Că io m-am descurcat nasol ca poșta la livrat
Mă întâlnesc cu omu, mă prefac că nimic nu s-a întâmplat
Da ce ți-a luat atât, îmi spune, că ai cam întârziat
Îi o poveste lungă, man, gaborii s-au specializat
Am cam dat de belele, sper să scap cât mai curat
Îmi dă partea de banii, mă sfătuiește s-o las baltă
Sper pe când ajung acasă să nu mă aștepte la poartă
Și îi promit lui Dumnezeu că nu o să mă mai bag
Și-mi promit că asta-i ultima dată când o s-o mai fac
Ajung acasă, vreau să dorm, da nu o pot face bine
Și mă gândesc cât mai e până intră ăștia peste mine