Constanţa Buzea – Ape cu Plute

Tainele iară sunt desfăcute.De-aș fi rămas!Seară de seară ape cu pluteFără popas.Întru ispită, întru virtute,Sufletul prinț e.Nepricepute încă și mute,Ouă, semințe.Ele se-agită, fără să fie,Ca într-un clește.Milă plătită cu poezieȘi deznădejde.Nu pot pricepe cine le cheamă,Și pentru cine.Sterpe coline, ură și teamă,Chin și rușine.Dar fac vârtejul recunoștințeiCătre vreo stea.Taină – prilejul sterpei semințeDe-a se-ngropa.

Constanţa Buzea – Focul

S-a-ntunecat de ploaie mai devremeDune de aer vântul a făcutÎn toată casa numai tu ești viuCe flăcări lungi adevărate hamuriDe piele galbenă și încătărămatăÎn care herghelii se pustiesc.Tu spui imagini le asmuți galopulUn tropot surd le-ar trebuiȘi-un cârlionț de fum între copite.Dacă n-ai fi nici umbra ta n-aș fiUrc mâinile în dreptul tău și crescPe … Citește mai mult

Constanţa Buzea – Fofi

Pe mine mă cheamă Fofi,Mi-am ascuns sub pat pantofii.Mă așez frumos pe labe.Am doi ochi ca niște boabe.Sunt un cuțu, o mutriță,Pieptănat ca o fetiță.Am bretonul lung și creț,Eu nu-s câine de coteț.Mie-mi place să trăiescPe covor împărătesc.Am nas să miros cu elFripturica de purcel.Azi mă duc la coafor,Unde mâțele dau zor.Nu mai pot nimic … Citește mai mult

Constanţa Buzea – Roua Plural (10)

Piatră neridicatăEcoul ei în prăpastieNu se va auziO macină soarelePlouă lin și cu milă și neauzitO fac prund în izvorulCe calcă prăpastia cu pașnic pasDeparte, tot mai departeDacă există un capătLin și cu milă și neauzitÎl vor găsi împreună