Charles Simic – Versuri.pro https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png Charles Simic – Versuri.pro https://versuri.pro 32 32 Lingura https://versuri.pro/charles-simic-lingura https://versuri.pro/charles-simic-lingura#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=89096 →]]> Lingură.
O lingură veche
mușcată,
linsă și curățată.
Se uită la tine,
țintindu-te
cu ochii săi diabolici,
în timp ce tu te apleci
peste blidul de supă
de pe masă,
pentru a te asigura
o dată în plus
că nu mai e nimic.
GeorgeP

]]> https://versuri.pro/charles-simic-lingura/feed 0 Două Ghicitori (Vol. Poeme Timpurii) https://versuri.pro/charles-simic-doua-ghicitori-vol-poeme-timpurii https://versuri.pro/charles-simic-doua-ghicitori-vol-poeme-timpurii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72596 →]]> DOUĂ GHICITORI.
Atârnă de un fir-
orice ar vrea să fie. Complet dezbrăcat.
Tremurând. Uman. Muritor.
Pe un fir mai subțire decât razele stelelor.
Mișcat de un sentiment,
atârnă, imposibil, de neimaginat,
între cer și pământ.
Eu, spune. Eu. Eu.
Și cum se laudă,
că tot ce știe
despre vânt
îi este revelat în timp ce atârnă.
*
Nu e nevoie de cuvinte.
Ce face? Nimeni nu știe.
O face pe misteriosul, funebrul,
doar pentru plăcerea de a o face.
Dacă are o părere
o păstrează pentru sine însuși.
Dacă are vești
face pe prostul, pe mortul.
E inutilă încercarea de a concretiza.
Este evaziv, are obiceiul de a pleca,
foarte repede, desigur, alunecând..
-într-o clipită, a dispărut.
Tot ce știm despre el
este că nu face și nu trebuie
să spună nimic.
GeorgeP

]]> https://versuri.pro/charles-simic-doua-ghicitori-vol-poeme-timpurii/feed 0 Singurătate https://versuri.pro/charles-simic-singuratate https://versuri.pro/charles-simic-singuratate#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72597 →]]> Singurătate.
Acolo și acum, unde prima firimitură
de pâine
cade de pe masă
și crezi că nimeni nu o ascultă
când lovește podeaua.
Dar adevărul este că undeva
furnicile
își pun
pălăriile de quakeri
cu intenția de a-ți face o vizită.
Traducere
George Petros

]]> https://versuri.pro/charles-simic-singuratate/feed 0 Demontând Tăcerea https://versuri.pro/charles-simic-demontand-tacerea https://versuri.pro/charles-simic-demontand-tacerea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72598 →]]> Demontând tăcerea
De Charles Simic.
Îndepărtează-i mai întâi urechile,
cu grijă, ca să nu se verse
Cu un șuierat puternic deschide-i vintrele.
Dacă are cenușă înăuntru, închide ochii
și suflă până acolo unde vântul poate ajunge.
Dacă găsești apă, ape calme,
adu rădăcina unei flori nebăute de o lună.
Când dai de oase
și nu ai alături un câine
și nu ai un sicriu de pin
și o căruță trasă de boi pentru a le face să sune,
glisează-le repede sub pielea ta.
Data următoare când curbezi umerii
le vei simți apăsând peste oasele tale.
De-acum este o noapte întunecată.
Încet și cu răbdare
caută-i inima. Vei avea nevoie
să te târăști până departe la cerurile pustii
pentru a-i auzi bătăile.

]]> https://versuri.pro/charles-simic-demontand-tacerea/feed 0 Erată (Vol. Poeme Timpurii) https://versuri.pro/charles-simic-erata-vol-poeme-timpurii https://versuri.pro/charles-simic-erata-vol-poeme-timpurii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72599 →]]> ERATĂ.
Unde scrie zăpadă
se citesc urmele dinților unei fecioare.
Unde scrie cuțit citește
că mi-ai străpuns oasele
ca fluierul unui polițist
unde scrie masă se citește cal
unde spune cal, se citește valiza mea de migrant
merele trebuie să rămână mere
de fiecare dată când apare o pălărie
te gândești la Isaac Newton
citind Vechiul Testament
ca să se șteargă toate perioadele istorice
ca niște cicatrici făcute de cuvinte
dar n-am îndrăznit să o spun
pune un deget pe fiecare răsărit
sau altfel te va orbi
a naibii furnică încă se mișcă
va rămâne timp pentru a enumera
toate erorile de îndreptat
toate mâinile, pistoalele, bufnițele insignele
toate trabucurile, iazurile, pădurile și apuca
sticla de bere cea mai mare greșeală a mea
cuvântul ce-am dat voie să se scrie
când trebuia sa strig
numele său?.
GeorgeP

]]> https://versuri.pro/charles-simic-erata-vol-poeme-timpurii/feed 0 Teama (Din Vol. Poeme Timpurii) https://versuri.pro/charles-simic-teama-din-vol-poeme-timpurii https://versuri.pro/charles-simic-teama-din-vol-poeme-timpurii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72583 →]]> Teamă
De Charles Simic.
Frica trece de la om la om
într-un mod necunoscut,
așa cum o frunză își transmite frigul
către o alta.
Deodată, tot copacul tremură,
deși nu există nici un semn de vânt.
GeorgeP

]]> https://versuri.pro/charles-simic-teama-din-vol-poeme-timpurii/feed 0 Gândacul https://versuri.pro/charles-simic-gandacul https://versuri.pro/charles-simic-gandacul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72600 →]]> Când văd un gândac,
nu devin violent ca tine,
mă opresc ca și cum ne-am fi salutat
prietenește.

Gândacul mi se pare familiar
ne întâlnim aici și acolo,
în bucătărie la miezul nopții
și acum pe perna mea.

Pot observa că are câteva
din firele mele negre de păr
lipite pe cap,
și cine știe ce mai mult.

Are un pașaport fals
nu mă întreba de unde știu asta
un pașaport fals, da,
cu poza mea de nou-născut.

]]> https://versuri.pro/charles-simic-gandacul/feed 0 Vecinii Mei Hitiții (Vol. Poeme Timpurii) https://versuri.pro/charles-simic-vecinii-mei-hititii-vol-poeme-timpurii https://versuri.pro/charles-simic-vecinii-mei-hititii-vol-poeme-timpurii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72584 →]]> DESPRE VECINII MEI HITIȚII.
Mari sunt hitiții.
Urechile lor au șoareci, iar șoarecii au găuri.
Câinii lor se îngroapă și lasă oasele pentru a păzi casa.
O singură buruiană conține toate furtunile lor
până ce pânzele de păianjen se răspândesc prin cer.
Există fire de paie
în râurile și oceanele lor
căutând bărbați înecați. Când o cămilă nu trece
prin ochiul unuia dintre acele lor,
îi leagă o casă de coadă. Mari sunt hitiții.
Părinții lor sunt în leagăn, nou născuții fac războiul.
Pentru ei, plumbul plutește, o frunză se scufundă.
Zeul lor are dimensiunea unui bob de muștar pentru a putea fi repede mâncat.
*
De asemenea ei se pișă contra vântului,
toarnă apă într-o găleată spartă,
și, pentru a-și aprinde focul, ciocnesc două lacrimi,
deasupra cărora pun limbi și oase,
oase de lup roase de miei.
*
De asemenea li s-a spus „trăiești doar o singură dată”
li s-a spus „o crăpătură mică va scufunda o corabie mare”, li s-a spus
„nu mușca mâna care te hrănește”, li s-a spus
„nu poți lua nimic în mormânt cu tine”.
Este acel bâzâit în urechea ta stângă,
un oftat care iese din ceea ce ai mai adânc în tine
un vis în care cazi încontinuu pentru totdeauna
ora la care te ridici din pat
ca și cum cineva ți-ar fi strigat numele.
Nimeni nu știe de ce există hitiții
totuși, când doi șoptesc
unul dintre ei ascultă.
*
Au prins cuțitul care cădea?
L-au prins ca o muscă cu gura închisă.
Au pus în echilibru ultimul ou?
Au lovit oul cu un os ca să nu țipe.
Au așteptat pantofii omului mort?
Pantofii au intrat pe o ureche și au ieșit pe cealaltă.
Au spălat sângele din capcanele de șoareci?
Au ars sângele pentru a se încălzi.
Le este frig fără buzunare la giulgiuri?
Dacă Cerul cade, vor avea nori la cină.
Ce pun în pipele noastre ca să fumăm?
Au panglica unei fete frumoase ce-a desenat o turmă
și pe bărbatul care dormea
cu câini și un trandafir cu păduchi
căutând urmele ei pe cer.
*
Își lasă în urmă
toate lingurile de argint
găsite în găurile lor atunci când s-au născut,
o mână pe care au mușcat-o pentru că le dădea de mâncare,
doi șobolani pe o navă ce încă se scufundă,
o colecție cu mai multe fire de păr secționate,
pagina pe care au întors-o prea târziu.
*
Iată o pădure cu piele de lup
înțeleapta găină se acoperă cu umbrela.
Când după-amiaza sângeroasă se întâlnește cu sângeroasa noapte
se vor spune povești sângeroase.
Acea ramură goală de deasupra lor
vorbește mai tare decât cuvintele.
Luna este roasă și dezgolită.
Repet: zilele de lipsă nu vin singure,
e nevoie de tot pentru ca soarele să răsară.
Noaptea este castelul fiecărui om.
Nu lăsa castelul să iasă din geantă.
Vânt în vele, vânt pe dealurile înalte
practica va face ca acest corp să se adapteze la acest pat.
*
Toate drumurile duc
la maimuța care se îmbracă în mătase
și la ceea ce prețuiește mai mult
-ceea ce zboară.
GeorgeP

]]> https://versuri.pro/charles-simic-vecinii-mei-hititii-vol-poeme-timpurii/feed 0 Tapet https://versuri.pro/charles-simic-tapet https://versuri.pro/charles-simic-tapet#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72601 →]]> Tapet
-de Charles Simic.
Atârnă din cer la pământ.
Există copaci în el, orașe, râuri, porci pitici și luni. Într-un colț
zăpada cade pe o cavalerie în atac,
în altul femeile plantează orez.
Se mai poate vedea:
un pui purtat de o vulpe,
un cuplu gol în noaptea nunții,
o coloană de fum,
o femeie cu ochi diabolici care scuipă
într-o găleată de lapte.
Ce este în spate?
-Spațiu, mult spațiu gol.
Și cine vorbește acum?
-Un bărbat adormit sub pălăria sa.
-Ce se va întâmpla când se va trezi?
Va merge la o frizerie.
Barba, nasul, urechile și părul îi vor fi bărbierite pentru a-l face să arate ca toți ceilalți.

]]> https://versuri.pro/charles-simic-tapet/feed 0 Dimineața de Vară https://versuri.pro/charles-simic-dimineata-de-vara https://versuri.pro/charles-simic-dimineata-de-vara#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72585 →]]> Dimineață de vară
de Charles Simic.
Îmi place să stau în pat
toată dimineața
cu lenjeriile într-o parte, dezbrăcat,
și cu ochii închiși, ascultând.
Afară deschid
manualele lor
în mica școală
din lanul de porumb.
Este un miros de fân umed,
de cai, de lâncezeală,
cer de vară și viață eternă.
Cunosc toate locurile întunecate
în care soarele nu a pătruns deocamdată,
cele în care ultimul greier
tocmai a terminat de cântat;
furnicare
ce se aud ca și cum ar ploua;
păianjeni adormiți țesând haine pentru iubită.
Trec pe la ferme
în care gurile mici se deschid pentru a suge,
stâni unde un om, dezbrăcat până la brâu,
își spală fața și umerii cu un furtun,
în timp ce farfuriile încep să se audă în bucătărie.
Arborele cel bun cu vocea sa
de pârâu de munte
cunoaște pașii mei.
El tace de asemenea.
Mă opresc și ascult:
într-un oarecare loc pe aproape
o piatră rupe încheietura unui deget,
alta se întoarce pe cealaltă parte pentru a dormi.
Aud cum se întoarce un fluture
înăuntrul unei omizi,
aud vorbind praful
furtunii din ultima noapte.
Mai în față, cineva
încă și mai silențios
trece peste iarbă
fără a o îndoi.
Și deodată!
în mijlocul acestei liniști,
pare posibil
să trăiești pur și simplu pe acest pământ.

]]> https://versuri.pro/charles-simic-dimineata-de-vara/feed 0