Charles Baudelaire – Pagina 10

Vinul Singuraticului

Ocheada ce ne-o face anume o galantă, / Ca raza albă-a lunii, cu farmecul-i buimac, … →

Durere, fii cuminte, reintră-n calm, frumoasă, / Doreai să vină seara; priveşte-o cum coboară: / … →

În fața mea merg Ochii cei de lumină plini, / Magnetizați de-un înger cu născociri … →

Balansoarul meu în bibliotecă s-a proptit, / Un Babel sumbru, unde ştiinţă, fabulă, roman, / … →

Întregul spațiu azi e minunat! / Nici pinteni, nici căpăstru, nici mușcat, / Ca pe … →

Când miezul nopții a bătut, / În râs ne punem o-ntrebare: / Anume ce-ntrebuințare / … →

Îți las aceste versuri, iar dacă al meu nume, / Corabie purtată de vânturi priitoare … →

Prin locuri fără iarbă, pe-un șes întins de zgură, / Când îmi spuneam odată durerea … →

În lumina ce-a pălit / Fuge și se-nvârte tare / Viața-n dansu-i nesimțit. / Iar … →

În sticle, într-o seară, cânta un duh de vin: / „Drag om dezmoștenit, spre tine … →