Strofa 2:
dezbatem subiecte inepte, inerte,
judecăm oamenii după coperte,
ne zbatem între zi și noapte,
înșiruim obscure fapte pe arta vieții.
ne trăim viața ca poeții,
fără habar, dar cu speranță
și respirăm în concordanță
cu ce ne spune societatea sau jumătatea
cea norocoasă de români
ce cred că lumea lor mărunta
e cea mai bună și mai sfântă.
noi stăm la geamuri, privim afară,
purtând în suflet o comoară
care ne dă drepturi depline
asupra unei alte lumi – a libertății de sine.
nu spera și nu ai teamă
spune un poet de seamă
ce e val, ca valul trece.
ca e unul, ca sunt zece,
din palate sau din beci,
toți avem un loc de veci.
așa că dă-te mai încolo
așa că dă-te la o parte
joacă-ți destinul pe o carte
pariul e deja pierdut demult!
te zbați în frig, te zbați în frică,
lumina spiritului strigă,
lovește poarta de la cușcă
un demon vine și-l împușcă.
veghind un spirit care moare
un înger îmi plânge la picioare.

Refren x2:
Zi și noapte
noapte și zi
te invit să vii
să vezi adevărata viață
nu te speria
nimic nu ți se va întâmpla