Refren: Vezi viața un joc de tarot, mai trage o carte
Sub becuri doar valuri de fum încleștate
Sub raze furate de fețe uitate
Ai speranțe și patimi în scrum îngropate.

Te-ai născut într-o zi de iulie, era vară
Era cald afară, spuneai mama pentru prima oară
Prima joacă, primii prieteni
Aceeași lungă stradă, același parc, aceleași biciclete
Ai 14 ani, băiete, privește la fetele de lângă bloc, nu-i de mirare
Un zâmbet știrb, prima-ncercare fără noroc
Ai ajuns la 18, vagabond ras în cap, tatuat
Lumea din cartier îți face loc, ești în top la jocurile de noroc
La 22 priveai bărbații goi din pușcărie în Italia
Anii trec, te lași de șmecherie, ai casa ta
La 30 soacra nu te-nghite, nevasta te minte, rămâi mut, fără cuvinte
La 40 un copil stă la tine, altul la ea, te doare sufletu’
Resemnat plătești pensia
Ai 60, același zâmbet știrb
În continuare vrei să-ncerci și cât mai ai timp.

Refren: Vezi viața un joc de tarot, mai trage o carte
Sub becuri doar valuri de fum încleștate
Sub raze furate de fețe uitate
Ai speranțe și patimi în scrum îngropate

Din toată inima doar pentru că au fost în stare
Și cred că aici iubește cine poate, nu cine are.
Dacă ți-e frig, eu pot să-l sting,
Am zilele din iunie prin buzunare.
Călătoresc în nava mea spre alte lumi, multe zile,
În altele arunc idei prin mintea ta ca prin vitrine
Și poți să strigi că-s autist, îmi face bine,
E trist că ție-ți vine să închizi uși,
Te-aș da afară și te-aș lăsa în pragul porții lui Brâncuși,
Printre hârtii, muncă și rate,
Adu-mi aminte să nu te las să uiți trenul de noapte,
Că trend-ul e să cam uităm de toate,
Tu nu știai, printre castani sunt căile mai luminate,
Că ei nu știu să zică nu sau nu se poate,
D-aia iubesc castanii crescuți în libertate.

Din toată inima doar pentru că au fost în stare
Și cred că aici iubește cine poate, nu cine are.
Dacă ți-e frig, eu pot să-l sting,
Am zilele din iunie prin buzunare.

Refren x 2:
Spune-mi ce simte un om când minte
Ce-l face să facă asta din gesturi sau cuvinte
Și vreau să știu, spune-mi, ce simte când minte.

Și toți începem de frică a patru palme luate
Cu-n trei modificat în opt la mate
Unde ai fost așa târziu copila?
La școală, zici, n-am nicio vină.
Păi cum să-i zici c-ai stat să te săruți cu el la ta-su în mașină
Îi lași să creadă până la douăzeci că încă ești virgină
Să știi că asta e tot minciună.
E vineri seara, le zici că pleci la o prietenă să dormi
Dar tu ești la bairam, hașiș fumezi, vodcă în tine torni
Băieți, voi sunteți niște domni,
Mințiți cu zâmbetu’ pe buze,
Sunteți maeștri în scuze,
De niciun fel, sub niciun chip să nu crezi că sunt ipocrit
Vezi textu’ asta? Îmi dă și mie de gândit.

Refren x 2:
Spune-mi ce simte un om când minte
Ce-l face să facă asta din gesturi sau cuvinte
Și vreau să știu, spune-mi, ce simte când minte

Andrei și-o lua în fiecare seară, motiv:
Ta-su’ îi bețiv și-i nervos că a căzut pe scară
Masa-i f****ă la cășpuni, sătulă de povară
Îți seamănă a poveste? Povestea e reală???
Direct în casă de la școală
Pierdea timpul pe-afară de frică, să nu găsească în pat o altă t***ă goală
Pe ta-su’ peste ea, gemând a fiară
Cureaua lângă pat??? Cu ea o să-l bată iară
De patru luni, scrisori tot trimitea
Zi de zi scria, dar maică-sa nu-i răspundea
Simțea ceva, ceva s-a întâmplat
Și nu vroia să creadă că l-a părăsit și ea
Și uite așa Andrei creștea și-n el creștea și ura
Și uite așa răceala înlocuia căldura
Și avea timp și se gândea și plănuia și aștepta ziua în care va pleca

Refren:
Ta-su’ îl bătea în timp ce el zâmbea plângând
Ta-su’ îl lovea, el fredona refrenul ăsta-n gând
Zicând, mai e puțin și-o să plec și n-ai să mă mai vezi nicicând (2x)

De unde avea atâtea vânătăi?? Vezi, nimeni nu știa.
Colegii bănuiau ceva, dar el nu povestea,
În general nu prea vorbea, de ce se întâmplă acasă
Era cel mai tăcut din clasă
Nimeni nu a băgat de seamă că fără teamă,
I-a rupt nasul lui unu’ chiar mai mare, că l-a înjurat de mama
Cu ochii mari fierbinți strângând din dinți spunea:
-Ba nu mă înjura, că tu nu știi cum e să nu o ai pe maică-ta
Timpu’ trecea, și tot creștea, de 18 se-apropia
Din ce în ce mai rar plângea când ta-su’ îl bătea
Și sufletu’ încet cicatriza rana
Scrisori, a renunțat și nu mai trimitea
Și-l atrăgea scara, și-a început să umble, cu golani, să bea
Și-ncet a dat-o pe dava, și-i plăcea că-l liniștea și-l calma
Și nu se mai gândea și nu-i păsa

Refren:
Ta-su’ îl bătea în timp ce el zâmbea plângând
Ta-su’ îl lovea, el fredona refrenul ăsta-n gând
Zicând, mai e puțin și-o să plec și n-ai să mă mai vezi nicicând (2x)