Boof – Versuri.pro

Doar Ai Răbdare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Refren:
Când vrei să pleci, gândește-te că poate nu te mai întorci
Când vrei să zbori, oprește-te că poate cazi
Și dacă crezi că te îneci și nu mai ai scăpare
Crede-mă, te va salva, doar ai răbdare.

Uite cum timpul trece, știu, nu-l vezi..
Și nimeni-n lumea asta veșnic nu trăiește
Hm, mă crezi?
Și dacă peste tot este doar întuneric, negru
Ajungi și la momentul când ți se aprinde becul.

Și poate ultima care te-a iubit a fost chiar ultima
Și poate, poate drumul pe care mergeai a fost puntea
Care într-o clipită s-a rupt, s-a destrămat
Jucai șah, ai primit mat
Și poate nimeni nu va mai iubi ca ea… va apărea
Doar noapte de noapte-n vise
A existat între voi o iubire strânsă
Din păcate, nevrand, ai stins-o
Și cât te stărui nu o mai poți aprinde,
Chiar dacă o aprinzi, peste un timp se stinge.

Atâtea stele pe cer… tu cauți luceafărul
Îți pierzi controlul, ești dezorientat
Și nu-ți dai seama că…
Le-ai numărat pe toate și nu ai dat de el.

Și dacă prin a pomului ramuri, bat razele zâmbitoare-a soarelui
Direct în fulgii înghețați a geamului
A geamului tău, ce-n fiece dimineață stă doar o umbră.
Zâmbește și tu, e ceea ce așteptai demult.

La fel ca toți, sper, ai și tu o schemă-a vieții
Plină de praf, aruncată undeva din tinerețe.
Dacă o ai, termin-o azi, că poate fi prea târziu, ce mai aștepți?
Dintr-un lucru mort poți face unu’ viu
Cu o picătură de apă poți potoli setea cuiva
Cu un zâmbet pe față faci lumea să mai trăiască o viață
Cu doar o singură palmă sau niște cuvinte grele
Poți strica o întreagă familie ce are nevoie de tine
Mergi în trecut, adu-ți aminte care era scopul.
Să ai persoana iubită care te iubește alături
Unu’ mic ce-n fiece dimineață să-ți zâmbească
Până la adânci bătrânețe. Deci, fă o alegere.

Teren Minat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Dai cât mai tare, s-aruncăm o mână-n aer
Să moară fraierii, bra, să-i luăm de pe picioare așa
Unu, doi, trei, patru, ridicăm scara
Anii trec, cu forțe noi trecem bariera.
Se umple scrumiera, se ridică fumul, mult scrum
Ca-n filmele vechi, totul e monoton, e sur
Multă verdeață în față, în mână acul și ața
Facem ceea ce iese, suntem croitori pe viață.
Ideile vin, sângele plin de venin
O fac doar din plăcere, nene, nu e un chin
Versuri apar pe foaie, după un beat greu
Te rog m***e, aruncă-ți piesa la pârâu, zau.
Nu am nevoie de DEX ca să-mi expun părerea
Și nici de sfatul tău, am betonată temelia
Prea mulți se dau grei de tot, cică ca piatra
Nimic folos, mai mergi la școală, deschide cartea.

REFREN :.
E teren minat, frate bagă la cap
Ai rămas șocat, rupe gheața din start
Nu suntem supărați pe voi, dar nici prea buni la inimă
Fii om cum se cuvine, în fine, strigă, mă (x2).

STROFA :.
Te uiți în jur, toți ca unu se plâng că nu-i dreptate
Fii serios, frate, la fel și tu n-ai mâini curate
La colț cu capuri sparte, pe străzi prostiuate
E 2013, asta e realitatea.
Din urmă vine moartea cu coasa, îți sare coasta
Miroase-a mucegai, ba gangsta, asta e basta
Îți rămân urmele unde cândva te-ai arătat
Însă chiar și atunci te-ai făcut doar de c***t.
Țin parale între schemele bune și rele
Mi-i paralel de șmecheri din țara ce se dau stele
Glumeam, mi-i greață de telenovelele grele
Du-le pe târfe să se spele, e mijlocul verii.
Plantasem ură în mine, uite răsar muguri
Știu bine cui s-arunc respect și cui să-i bat un cui
Ce reprezint, printre puțini sunt om cu inimă
Nu sunt fals ca tine, mai tare strigă, mă.

REFREN :.
E teren minat, frate bagă la cap
Ai rămas șocat, rupe gheața din start
Nu suntem supărați pe voi, dar nici prea buni la inimă
Fii om cum se cuvine, în fine, strigă, mă (x2).

Te dai critic literar, ce bah, ești Davidescu?
Mergi din cale m***e, ca și Puya, reprezinți vestul
Așa-i crezul… faci muzică din resturi
Pe când noi ca vulcanul scuipăm lavă, e destul.
După tine rămân doar urme de la adidași
Eu las amprente, muzică, fapte, la ce te mai bagi?
Mergi până-n câmp, mai dai puțin cu sapa-n sol
Ai grijă de natura mamă, voi fi recunoscător.
Deci nu fac muzică pentru radio și TV
Nu bag la microfon chestii pe care nu le știu
Și cât sunt viu, nu mă opresc să scriu
Îmi desenez viața pe când tu nu poți face un SV.
Sunt un poet doar pentru mine și nu pentru alții
Nu sunt robot, și nu sunt ăla care-ți dă speranțe
Gracie, fraților, și vouă supăraților
Pentru ceea ce sunt, și pentru un motiv nou.

REFREN :.
E teren minat, frate bagă la cap
Ai rămas șocat, rupe gheața din start
Nu suntem supărați pe voi, dar nici prea buni la inimă
Fii om cum se cuvine, în fine, strigă, mă (x2)

Realitatea Sumbră (feat. Deemaha)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Mergând prin văi, mii de fete-ngândurate
Se-aud șoapte printre copaci, acolo undeva departe
Dumnezeu ne împarte de toate și la fiecare câte-o carte
Poate-i scris și unde-i moartea
Însă citind nu vedem, căci foile-s fărâmițate..
Dăm din coate pentru a supraviețui în lumea asta mult prea mare
Ne dor picioarele, și când îți zice-n față adevărul doare
Și când unu’ moare… cui îi pasă? Hai lasă.
Că acu’ altu se naște.
Și e trist când vezi bătrâni pe străzi..
Dacă lași mâinile-n jos, la sigur cazi..
Nu știi ce să mai crezi..
Pe străzi brigăzi, cu ochii verzi
E lipsă de oxigen, de nu răsufli adânc pierzi
Ai vrea să fie-un somn, crezând că visezi.
Dar asta-i realitatea..

Refren:
Ai primit o supradoză de psihoterapie.
Simți cum îți străbate venele adrenalina!
Pune căștile, aprinde boxele, savurează fiecare decibel. (x2)

Spre ora zero, cu cât mai mult
M-apropii de punctul culminant
Literalmente peste noapte, am rămas
Implicat într-un duel subconștient
Te atac cu Hip Hop Tэ Тэ Тэ БУМ.
Mă ridic printre luminile stradale
Îți introduc în sânge preparatul
Ce te doboară..
Mă prefac că nu aud țipătul, ai!
Lupte duc cu-n invizibil inamic.
Ai rămas unu la unu cu vocile din întuneric
Înțelegi că soarta depinde doar de tine
Strânge pumnii
Și fii atent cine îți strânge mâna
Poate te vinde, nici nu-ți dai seama!
Te urmăresc sute de umbre sumbre..
Pasul la maxim, glasul la minim..
Te-ai ales cu lipsă de siguranță
Acum demonstrează de ce ești în stare!

Refren:
Ai primit o supradoză de psihoterapie.
Simți cum îți străbate venele adrenalina!
Pune căștile, aprinde boxele, savurează fiecare decibel (x4)

Numai Praf

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Suntem câteva milioane de oameni,
câteva milioane de păreri, câteva mii de zâmbete.
Timpul e unul singur,
și 19 ani au trecut de parcă a fost ieri, sunt sigur.
Suntem atât de mulți, lumea e-atât de mare,
suntem așa mici,
nu putem vedea întreaga lume
de-acolo de unde admirăm apusul soarelui,
n-avem puterea, nu suntem decât niște simpli oameni.
Zi de zi pe drum întâlnim fețe necunoscute,
cu toții suntem străini dar devenim prieteni,
mai trece timpul, din ce în ce mai buni, crede-mă.
Dar prietenia dintre băiat și fată e una la un milion.
E prietenie, cu timpul se transformă-n dragoste
și nu e doar un fon, nu-i nici un joc,
e ca un foc… e ca un foc ce arde undeva mai sus de mijloc.
I want you to be always with me,
i want you to be my whole world dear,
and when i touch your soft skin, when i kiss your lips
i want you to say to me „I love you baby” (x2).
Seară de seară, întâlniri, săruturi pasionale,
parcă ar fi ca prima oară,
cafenele, baruri, restaurante,
o pereche formidabilă zboară pe trotuare.
Privesc în doi lumea de sus
și nimeni nu le poate sta în cale.
Se prețuiesc mai mult decât pirații prețuiau orice comoară,
îi iubesc chiar și copacii din parcuri
și păsările ce cântă atunci când încălzește soarele,
nimic nu le mai trebuie când sunt alături.
Ceva minciuni, înșelăciuni, nu, nici prin gânduri.
Mai trece săptămâna, uite e luni, mai trec și lunile,
da, Doamne, anii, ajungi la despărțire și fii sigur că doare.
– Să rămânem prieteni, uită, te rog, nu ne cunoaștem,
nu ne cunoaștem deloc!
Devii din nou străin în lumea asta mult prea mare,
pierzi prietenia și plus la asta – iubirea moare.
I want you to be always with me,
i want you to be my whole world dear,
and when i touch your soft skin, when i kiss your lips
i want you to say to me „I love you baby” (x4)

Voci Pictate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Țigara fumeagă, eu stau la geam privind spre infinit
Ploaia-mi atinge sufletul, deasupra norii gri
Vântul îmi fură gândul, copacii argintii
E toamnă aprinsă-n suflet, promit că nu mai mint.
Și iarăși doar promit, rămân la fel acel tâmpit
Care își bagă p***-n lume, dar promit să mă schimb
Suflu cu flăcări, dar sting, lasă-mă-n pace
Te dai la patru ace, ok, pa, bro’, trage.
Glugă pe cap în casă, un nor de fum sau poate-i ceață
Pereții goi îmi șoptesc, însă puțin îmi pasă
Căci am văzut destule voci și le-am pictat pe foaie
Mai târziu le-am dat și foc, apoi le-am aruncat în ploaie.
Nu mă mai sperie întunericul de la o vreme
Am candela, pixul și foaia care îmi cere
Să dau cu părerea, poate-mi alină durerea
Încă îmi sângerează rănile, tăcerea geme.

Refren:
Și câte fete mâhnite vezi zi de zi
Curg lacrimi pe obraji, de-atâta disperare
Poate-o să am cuvinte, atunci când m-oi trezi
Doamne, dă-ne curaj… arată-ne calea.

Strofa:
Mă simt înconjurat de fantome, le simt răsuflarea
C-o mână-ți dau, cu două-ți iau… și nu-i scăpare
Și poate-ți pare… c-avem gânduri egale
Cu ceva timp în urmă-am dat și de mărfuri nazale.
Ilegale… dar n-am uitat că totuși suntem oameni
Deșteptarea… e diferită la fiecare
Că de ne dau milioane și de ne arată marea
zombați ca după carne, șacalii, unde-i valoarea?
Unde-i iubirea despre care se aud legende?
Unde-i mărturisirea? Lumea demult nu mai crede
Zi-mi! Totul se pierde, rămâne doar scrum din ce-o fost verde
Prea multe zâmbete false, nu am încredere!
Câștiguri după pierdere, zâmbesc, mă-nec în lacrimi,
Cad jos în mlaștini, mă ridic și zbor peste prăpăstii…
Cu capul sus, soldaților, o ne-nfricată oaste…
e toamnă târzie… și nici măcar n-am chef de oaspeți.

Refren:
Și câte fete mâhnite vezi zi de zi
Curg lacrimi pe obraji, de-atâta disperare
Poate-o să am cuvinte, atunci când m-oi trezi
Doamne, dă-ne curaj… arată-ne calea

Sentiment (feat. Deemaha)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nu-mi ajunge oxigen, nu-mi ajung cuvinte.
Sunt rătăcit, sunt rătăcit printre șoapte.

Mai ții minte vara cu pricina?
Erai un copil naiv, dar ai devenit regina,
stăpână visurilor mele.
Doar împreună, în doi, am savurat acel polen,
al fericirii.

M-ai fermecat, m-ai luat în plen,
Mi-ai furat și inima, mi-ai dat aripi să zbor spre cer.
Sunt dependent de ochii cei căprui,
înnebunesc și e firesc – e sentimentul pământesc!
Doar cu tine, orice dimineață e senină,
e minunată și picătura de cafea e-atât de dulce.

Văd viața în culori, culori aprinse.
Mă iau fiori, când mă săruți cu pasiune.
Îmi pare rău că n-am putut să-ți ofer
soarele și luna.
Dar în schimb îți jur iubire până la sfârșit,
Te cuprind și îți șoptesc un sincer – Te iubesc!

Refren:
Dacă iubești, iubește sincer,
nu fa ca îngerii să verse lacrimile cu sânge.
Și dacă e război, te dă-n fiori, nu-ți ajung foi,
amintește-ți, viața-ți este dată s-o trăiți în doi.

Se iubesc tot mai mult pe zi ce trece,
prin suflet pătrunde rece și nimeni nu-i întrece.
E ca de la cinci la zece,
se găsește și persoana care vrea să-i înece.
În zadar, căci nu i se primește,
de ce? Deoarece o iubește
și chiar dacă e rece, o încălzește,
dacă e undeva departe, se gândește
la ea și nu mai poate de dor,
zburând printre nori, vede toată lumea în culori.
Când sunt alături, nu se tem de ploi,
e fericită, îi dăruiește flori,
zâmbește, gropițe-n obraji,
o adoră pentru sufletul curat,
ochii atrăgători,
și dacă au de înfruntat, înfruntă în doi,
pentru ei în lume nu există mai mari valori,
mai strălucite căi,
decât iubirea strânsă a lor.

Fiecare trandafir, cu miros îmbătător,
e pentru tine. Privesc spre cer,
ținându-te de mână, îți simt vibrația din vene,
tremurător e glasul și zbuciumul din noapte.
O viață-ntreagă nu ar fi destul, nu mi-ar ajunge
să te admir și să iubesc pe săturate.
Aș vrea să fur și să-ți aduc în dar o stea,
dar e departe și nu sunt înger, n-am puterea!

Și n-am răspunsuri, dar apar mii de întrebări,
ce se-ntâmplă, de ce anume ea, din mii de flori?
A mai trecut un an, de fericire,
a mai trecut o zi, o clipă de iubire s-a strecurat.
Și tu, ai vrut să strigi, dar n-aveai glas,
ai vrut să evadezi, dar ai rămas.
Ai vrut să pleci, dar te-ai întors,
doreai să te răzbuni, dar m-ai cuprins,
așteptând să mă exprim în versuri.