Bodolan David – Versuri.pro

Mulțumire, Fericire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Mulțumire, Fericire.
1. De mic copil am fost crescut, așa cum eu am vrut,
Și nimeni nu mi-a zis de la-nceput,
Că sunt greșit cu ceea ce am făcut,
Am fost sărac, sărac lipit, sărac lihnit,
Și de o lume-ntreagă părăsit.
Eu n-am avut părinți sau casă,
Și n-am avut un loc unde să mă așez la masă,
Am fost orfan, orfan al nimănui,
Și ca să fac un ban, a trebuit să fur un cui,
O stradă-ntreagă era casa mea,
Și tot ce-am învățat în viață a fost pe calea cea mai grea.
Și stau să mă întreb în mine,
Chiar dacă ceea ce zic nu-i tocmai bine.
Dar am văzut un om bogat așa nemulțumit,
Și-n mintea mea eu m-am gândit,
Cum poate fi așa scârnomosit,
În loc să fie fericit,
Cu ceea ce până acum a dobândit.
Refren:
Și nu știu dacă-n lume există mulțumire,
Și nici nu știu dacă-n tot ce se întâmplă există fericire,
Dar un lucru știu și-acela este sigur,
Că de mulțumire va avea parte doar cel cinstit
Și de fericire doar cel ce n-a furat când a muncit.
2. Și-n timp ce mulți bogați se lăfăiau în paturi moi,
Plângându-se că nici acelea nu sunt noi,
Eu am dormit în șanț cu capu’ pe un bolovan,
Și toți care treceau și mă vedeau, ziceau că sunt golan.
Și am tăcut, n-am zis nimic și-am înghițit,
Dar înăuntrul meu eu am rămas mâhnit,
Și mai ales în ziua-n care-am întâlnit,
Pe cei pe care i-am cinstit, dar m-au batjocorit,
Și-atunci eu m-am retras umil și abătut,
Și am plâns o zi întreagă până ce n-am mai putut.
Dar nici măcar un simplu om nu m-a ajutat,
Ci de la mic la mare cu degetul m-au arătat,
De parcă era vina mea,
Că am ales o viață așa de grea.

Un Cineva

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Un cineva.
1. Poate că ai anumite clipe-n viață,
Când fericirea-ți e legată de un fir de ață,
Și dacă te împiedici în ceață, uită-te în față,
Nu te lăsa distrus; nu te lăsa sedus,
Adu-ți aminte cine ești și nu mai sta ascuns,
Că fericirea mare-i trecătoare,
Ia vine, te-nveselește și apoi dispare,
Așa că uită-te la soare; uită-te la mare,
Bucuria-ți vine doar când ești în deplasare,
Nu fii trist, există consolare..
În lume tot ce faci; faci pentru tine,
Și e normal ca tre’ să-ți fie bine,
Dar când ai învățat treptat,
Se pare că-ai uitat și-ai devenit necontrolat,
Adu-ți aminte, că ai sentimente,
Adu-ți aminte că în lume se înșală și se minte,
Dar tu.. nu te lăsa influențat, du-te acasă,
Deschide ușa, dă cu pumnul în masă,
Căci știi.. că ai ceva ce lumea n-are,
Ceva ce-ți poate pune universu’ la picioare.
Refren: /: Și chiar dacă-i devreme, dragoste nu piere,
Vântul de bate, iubirea nu scade,
Focul se stinge.. voința te-mpinge,
S-arăți.. că poți.. să faci ceva, ce lumea nu prea vrea,
S-ajungi UN CINEVA (/:un cineva /:X2) /:.
2. Dar hai ridică-te și nu te da bătut,
Ridică-te și fă-te cunoscut, chiar dacă lumea nu te-a vrut,
Căci tre’ să ai un scop,
Nu poți trăi ca și un rob,
Nu poți să fii un sclav; un sclav firav, tu tre’ să fii stăpânul grav,
Tu tre’ să fii ce-ai fost menit, tu tre’ s-ajungi ce viața ți-a sortit,
Și asta nu va fi ușor,
E ca și când ai încerca să te agăți de-un nor,
Dar nu descuraja, privește lumea-n prisma ta,
Căci tre’ s-ajungi un cineva,
Ridică-te și uită-te în față frate,
Nu te lăsa atras de rele fapte,
Căci lumea vrea să te împiedice, să-ți pună piedice,
S-ajungi mai rău decât cântarea zice,
Dar vreau să-ți spun, să nu te uiți nicicum.. în spate,
Ține-te de drum, când totul va fi scrum,
Și-nvață ce-i avea de învățat în viață,
Că soarta nu-ți iartă nici măcar o faptă!

Aș Vrea Să Stau…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Aș vrea să stau…

1. Eu nu pot sta nicicum pe loc,
Mă tot învârt, mă răsucesc, dar ca să stau nu pot deloc,
De două săptămâni de când m-am apucat de scris,
N-am mai avut un vis,
Chiar dacă am dormit cu geamul larg deschis.
Așa că supărat eu am trântit un geam,
Am luat un scaun și m-am pus lângă pian,
Și-am observat c-afară era vară,
Și-am vrut să ies dar plouă iară,
M-am aruncat răcnind în pat,
Și-am vrut să dau din nou un foc la sat.
Dar n-am putut; m-am abținut,
Și am rămas pe pat tăcut ca și un mut,
Am vrut să mă apuc din nou de scris,
Dar mi-am adus aminte ce mi-am zis
Că nu voi face nici un compromise.
Așa c-oftând am închis ochii obosit,
Și doar un singur lucru mi-am dorit.

Refren:
C-aș vrea să stau, să stau, să mă gândesc,
Să stau să cânt și să privesc,
Cum ploaia blândă cade pe pământ,
Cum gândul mi-e zburat și luat de-un vânt.

2. Așa că stând întins în dormitor,
Am dat cu ochii de televizor,
Și ca să-mi fac o ocupație, am luat o bâtă cât o constelație,
Și-am dat, și-am dat pe el până când am făcut din el creație.
Vecinii mei când m-au văzut,
S-au tras speriați-napoi și s-au temut
Exact ce eu am vrut.
Așa că m-am mai împăcat, și m-am întins din nou pe pat,
Și-am început să mă gândesc la bal mascat.
Dar am sărit în sus ca ars,
De parcă nu m-aș fi gândit decât la dans,
Căci ploaia s-a oprit și-ncetinit,
Și curcubeul sus pe cer a răsărit,
De bucurie-am aruncat o carte,
Și am aruncat-o cât am putut de departe.

Refren:
C-aș vrea să stau, să stau, să mă gândesc,
Să stau să cânt și să privesc,
Cum ploaia blândă cade pe pământ,
Cum gândul mi-e zburat și luat de-un vânt

Și da, (da, da) Aceasta e voința mea,
Să evadez din lumea grea,
Să mă distrez și să dansez,
Să cânt și să visez,

REFREN

Dragostea Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Dragostea mea.
1.
Întâia dată când te-am cunoscut,
Nu am putut ca să rezist mai mult de un minut,
Te-am luat în brațe și te-am sărutat,
În timp ce tu… tu m-ai încurajat,
Și-atunci am prins curaj și chiar credință,
Și am crezut că cu o picătură de voință,
Tu o să fii a mea și eu al tău,
Ne vom iubi la bine și la rău.
Refren: Și nu… nu m-am păcălit. Tu m-ai iubit,
Tu m-ai iubit, când vântul a bătut,
Tu m-ai iubit chiar dacă eu n-am mai putut.
De-aceea tu, tu vei rămâne dragostea mea,
Tu vei rămâne în inima mea, în viața mea,
Căci tu… Tu ești dragostea mea x2.
2.
Și-n fiecare zi încerc să mă refac,
Să-ți fiu pe plac ca și o floare proaspătă de mac,
Căci tu de două ori tu m-ai iertat,
Tu m-ai iertat chiar dacă eu n-am meritat,
Și chiar dacă am învățat pe calea cea mai grea,
Am realizat că tu ai fost și ești comoara mea,
Și dintr-o dată-așa mi-am amintit,
De ziua-aceea-n care noi ne-am întâlnit.
3.
Căci tu ai fost, ai fost și vei rămâne,
Cu o iubire, iubire-adâncă-n mine,
Vei fi în viața mea acum,
Vom merge amândoi pe-același drum,
Și da, acum când mă gândesc,
Cu drag îmi amintesc,
Cum mi-ai promis în acea zi,
Că lângă mine toată viața tu vei fi.

Gicu și cu Nicolai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

(Pro Fm) Gicu și cu Nicolai.
1. Ca poate te trezești de dimineață,
Și somnu’ nu îți fuge de pe față,
Atunci întinde mâna, și apasă un buton: FM,
Și-ascultă matinalu dimineața de la Pro Fm.
Și chiar dacă visai,
N-ai cum să nu-i auzi pe Gicu și pe Nicolai,
Că ei în fiecare dimineață,
De-i ploaie, vânt, sau ceață,
La șase jumătate,
Când o lume-ntreagă încă-i cufundată-n noapte,
Ei dau drumu la butoane, dau drumu și la glume,
De fac ca să râdă o lume cu nume,
Așa că frate nu dormi prea mult cu gânduri sparte,
Scoală-te și treci la fapte, cu Pro Fm în spate,
Cu Gicu și cu Nicolai în față,
Ascultă Alarma în fiecare dimineață.
Refren: /:Ca Pro Fm are de toate,
De-n zori și până-n noapte,
El se-aude și-n orașe și-n sate,
Da Gicu și cu Nicolai le-ntrec /:pe toate. /: (X2).
2. Ca doi „nebuni” ca ei în fiecare dimineață,
Nu-s DJ-ei în agenție sau pe piață,
Și de la șase-jumătate pan’ la zece,
Timpu trece cald chiar dacă-afară-i rece,
Și cu Gicu și cu Nicolai, o lună-ntreagă poți să stai,
Sau poți să stai cu ei din Iunie până-n Mai,
Și nu te saturi să asculți Alarma,
E ca și cum ai trage-n fiecare zi cu arma,
Că Nicolaie e bunicu,
Râde toată țara, râde chiar și Gicu,
Și când ei doi încep ca să compună,
Nimeni nu are cum să se opună,
Așa că-n fiecare dimineață, sari din pat,
Ascultă Pro Fm și fa-ți de cap,
Căci dacă nu știai,
Cei mai tari DJ-ei sunt Gicu și cu Nicolai

Dorința Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Dorința mea.
1. Uită-te în jurul tău și spune-mi tot ce vezi,
Că eu și așa am întâlnit destule dovezi,
Și-am văzut (da, am văzut) cu ochii mei cum s-au pierdut,
Atâtea fapte ce-au creat un trecut,
Dar acum s-au pierdut și-au dispărut,
Și tot ce-a fost mai bun noi am lăsat în urmă,
Și l-am trecut ca peste-o umbră.
În viață nu ne-am ajutat,
Onoarea-n urmă am lăsat,
Și pe eroi cei mai mari noi i-am uitat,
Dar am înaintat, și-am tot înaintat până când ne-am izbit de zid,
Și n-ar fi fost așa de rău dacă am fi avut un ghid.
Și partea cea mai rea e că nu vedem,
Înaintăm și-naintăm pe unde vrem,
Dar va fi târziu să ne-ndreptăm pe calea bună,
Și vom ști atunci că am trăit doar o minciună.
Refren:
Dar nu, nu! Nu aceasta e dorința mea,
Ci ca aceluia ce-a spus cândva:
„Haide omule de te ridică,
Uită un moment de frică,
Fiindcă nu-ți port nici un pic de pică.”
Haide nu mai fi așa de trist,
Ridică-te și fă-te optimist,
Încearcă chiar să faci ceva,
Chiar dacă lumea e-mpotriva ta.
2. Căci în lumea-aceasta fără de dreptate,
Omu’ nu încearcă ca să facă nici ce poate,
Trage-un fum, mai lenevește,
Da din mâini dar nu muncește,
Și atunci îi spun să nu se-aștepte la nimic,
Să mă asculte și să ia aminte la ce zic.
Căci se pare că în lumea asta mare,
Toată lumea e lipsită de onoare,
Nu mai știe ce vorbește,
Nu mai știe ce gândește,
Și tot ce le pasă, e să aibă casă,
O mâncare și o masă.
(Refren).
3. Dar tu (tu) ridică-te și fă ceva,
Știi că nu mai poți trăi așa,
Ridică-te și nu te da bătut,
Căci lumea-aceasta nu te vrea și nu te-a vrut.
Și mai presus de toate,
Încearcă ca să faci dreptate,
Chiar dacă nu se poate.
Refren:
Și-atunci da, (da) aceasta e dorința mea,
Ci ca aceluia ce-a spus cândva:
„Haide omule de te ridică,
Uită un moment de frică,
Fiindcă nu-ți port nici un pic de pică.”
Haide nu mai fi așa de trist,
Ridică-te și fă-te optimist,
Încearcă chiar să faci ceva,
Chiar dacă lumea e-mpotriva ta.

Îți Spun Eu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Îți spun eu…
1. Degeaba strângi un ban, în fiecare an,
Și-ncerci ca să tot spui că nu te cheamă Dan,
Degeaba te abții să cheltuiești,
Și tot robești, ca să nu risipești,
Dar se pare că n-ai observat unde-ai trăit,
Și ai orbit de-atâta învârtit.
Și ce te uiți, așa ca și un mut,
De parcă ai uitat și unde te-ai născut?
Refren:
Și îți spun acum pentru-ntâia oară,
Că n-are să mai treacă încă o seară,
Și ai s-o dai din nou în bară,
Căci ai trăit și tot trăiești în continuare,
Într-o lume total lipsită de valoare.
2. Da, se pare că n-ai înțeles,
De ți-ai făcut un cont pe mess,
Și cu-nzâmbet clar pe buze,
Ai dat „ima” în meduze,
Și îți spun încă o dată,
Să-ți iei gândul de mess și de la fată,
Sau ce iarăși ai uitat,
Încotro ai apucat?
Refren.
3. Și de ce nu vrei să iei aminte,
La ce-ți spune un părinte?
De ce tot te-ocosești, și te ferești,
Ca să mă întâlnești?
Căci am ținut și țin la tine, frate,
Dar nu pot să-ți vorbesc de-așa departe,
Căci se pare că tu ai fugit,
Din ziua-acea când ne-am despărțit.
Refren.

Asta E Viața

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Asta e viața.
1. OK! Sunt dezolat, am fugit și am plecat,
Din tot ce am văzut nimic n-am învățat.
Încerc să-mi zic, că încă-s mic,
Că sunt copil nevinovat, nu știu nimic,
Cu toate că am stare, n-am adunat nicio avere,
Ci fiecare ban l-am cheltuit la întâmplare.
De fapt, nu vreau să zic că-s egoist,
Dar nu sunt trist,
Încerc să mă conving că sunt un optimist.
În jur totul și toate decurg natural,
Am devenit și eu normal, că nu sunt animal.
C-am încercat să mă obișnuiesc,
Cu-n stil de viață care vreau să-l trăiesc.
Nimeni nu mă convinge, toată lumea mă împinge,
Ca să joc și eu măcar o minge..
Că-n viață-am învățat,
Că lumea e un loc în care poți să plângi necontrolat.
Timpu-trece; e noapte: ora zece,
Ploaia cade; vântul bate rece,
Și cu toate că-i târziu, aș vrea să zbor,
Să mă întind într-un pustiu, să mă arunc de pe un nor,
Că zâmbetul n-a dispărut..
Cu toate că am vrut, n-am mai putut,
Ca să zâmbesc ca la-nceput,
Și.. nu pot să spun că-s fericit, da-s bucuros,
Nu pot să cânt, da pot să scriu frumos,
Nu pot s-alerg, da știu să arbitrez,
Și știu să mă distrez, și pot să și dansez..
Refren: /:Că asta este viața,
Arată-ți fața, înfruntă întunericul și ceața,
Și dacă crezi că ai destule dovezi,
Încearcă ca să te distrezi, să te distrezi, să desenezi,
Să cânți, să scrii, și DACĂ nu știi,
Te-nvață lumea cum să fii..
Că asta este viața:/X2.
2. Și hai să devenim serioși,
Să nu fim lași, să ne gândim la următorii pași,
Căci viața e frumoasă; da nu e prea miloasă,
Acuma vine și acuma pleacă,
Zâmbetul dispare, lacrima devine seacă,
Îți dă o bucurie ce nu ține-o veșnicie,
Și tu râzi.. Tu râzi și te-ncrezi,
În tot ce știi și ce visezi.
Dar mai avem multe de învățat,
Lumea s-a schimbat, se spune că-i interesant,
Și când toți te cred nebun, arată-le că ești mai bun,
Că nu te temi nicicum.. de ceea ce spun..
Și-am încercat ca să mă liniștesc,
Să mă gândesc, că am motive să trăiesc,
Și-am fost așa de liniștit, că toate mi-au ieșit,
Nu m-am temut deloc că nu-s fericit,
Cu toate că.. viața mea se împărțea în 5 cărări,
Le-am dat în supărări, și am urcat pe scări,
Și-am învățat că viața merge înainte,
Că vrei-nu vrei ea trece și se simte,
Și tre’ să ai răbdare, că într-o clipă oarecare,
Ghinionul vine și lovește-n scutul tău de apărare,
Fii tare frate, nu te lăsa să cazi pe spate,
Încearcă ca să ieși din noapte
Și-aici pun puncte, puncte, puncte..
Că pot să spun încă multe, multe, multe!

Să Pleci!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Să pleci!

1. De-atâția ani de zile m-am tot chinuit,
Să am ceva ce n-am avut când am copilărit!
Și de-atât amar de zile pline de necaz,
Am încercat din răsputeri ca să rămân treaz!
Și tocmai când balanța se-nclină-n favoarea mea,
Tu ai venit și m-ai inveninat cu vocea ta cea rea.
Și-atunci tot visul meu de-a ajunge cineva,
S-a dus pe râpă-odată cu plecarea ta,
Și am rămas ca-mpietrit, în ziua-n care tu m-ai părăsit,
Și ai plecat cu toate că eu te-am rugat și te-am iubit.

Refren:
Dar nu-i nimic, îi ceea ce zic acum,
Tu poți să pleci, să taci și să îți vezi de drum,
Să nu te-aștepți nicicum ca să te sun,
Sau nici să-ți spun, salut sau rămas bun!

2. Căci ai plecat din viața mea,
Când cumpăna se-nvârtea; când totu-n jur mi se pare,
Că n-are rost ca să trăiesc, ca să gândesc sau să vorbesc,
Dar am rămas că te-am iubit,
Și uite-n schimb ce am primit!
M-ai alungat cu inima-ți de piatră,
Căci ai crezut că-s prostu care te așteaptă.
C-ai să pleci să te distrezi,
Să pleci și să mă-ndepărtezi,
Și-apoi când te vei sătura,
Să te întorci-napoi în viața mea.
(Refren)

3. Și-ncerc să mă ridic ca sunt bărbat,
Și-ncerc să mă abțin; să tac, chiar dacă-s supărat,
Dar vreau să știi că-n viața mea nu vei avea un loc,
Căci ai ales ca să dansezi acolo sus pe top,
Și nici măcar nu te-ai gândit,
Când ai plecat, cum m-ai rănit,
Și nici măcar nu ți-a păsat, cum m-ai lăsat,
Când eu plângeam în drum, și tu râdeai ca un drogat!

Refren:
Dar nu-i nimic, îi ceea ce zic acum,
Tu poți să pleci, să taci și să îți vezi de drum,
Să nu te-aștepți nicicum ca să te sun,
Sau nici să-ți spun, salut sau rămas bun!

/:Și da.. tu poți să pleci, să pleci, să pleci, să pleci,
Să nu te-aud, să nu te văd; să pleci, să pleci; să nu te-ntorci:/x2

De Ce?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

De ce?

Refren: De ce s-a întâmplat așa?
De ce mi-a sângerat iar inima?
De ce am plâns când am fugit?
De ce nu m-am gândit că te-am iubit?
De ce? De ce? De ce?

1. Ah! La miezul nopții m-am trezit,
Și am știut atunci că-ai fugit,
Patu’ era gol – era lumină-n hol,
Și ușa de la dormitor
Avea o urmă de picior,
Pe telefon la mine era mesajul clar
Și care l-am citit fără habar,
Abia atunci am realizat,
C-am fost mințit și penetrat,
A trebuit să mă calmez – să meditez,
Și-am zis că n-am să uit deloc,
Cum m-ai lăsat să ard în foc.
Eu inima cu drag ți-am dat-o,
Da’ tu-ai trădat-o și.. ai înecat-o,
Măcar de mi-ai fi spus,
Că ai avut un gând ținut ascuns,
Poate că te-aș fi înțeles și te-aș fi ajutat,
Da’ tu-ai ales să fugi și m-ai trădat.

Refren: De ce s-a întâmplat așa?
De ce mi-a sângerat iar inima?
De ce am plâns când am fugit?
De ce nu m-am gândit că te-am iubit?
De ce? De ce? De ce? x2

2. Și parcă-mi amintesc de parcă era ieri,
Cum ai venit la mine să îmi ceri,
O stea de-acolo sus din cerul înstelat,
Și eu am râs și te-am îmbrățișat.. te-am sărutat,
Da’ acuma stau pe jos întins în noapte,
Cu un halat pe spate și cu gândurile chiar departe,
Și steaua care mi-ai cerut-o îmi zâmbește,
Nu știe c-ai plecat și m-ai lăsat orbește,
Că de-ar ști s-ar stinge,
S-ar supăra și nu m-ar mai atinge,
Și eu nu vreau să pierd pe încă cineva,
Destul c-am rezistat și-așa,
Chiar trebuie să mă opresc, că nu mai știu ce zic,
Mă faci ca să mă simt așa de mic și de nimic,
Totu’ s-a întors pe dos și n-are rost,
Nimic nu mai e cum a fost..
Mi-e dor de vremurile din trecut,
Când mă tratai și mă iubeai ca un necunoscut,
Când îmi ziceai că mă dorești,
Și îmi șopteai seducător că mă iubești.

Refren: De ce s-a întâmplat așa?
De ce mi-a sângerat iar inima?
De ce am plâns când am fugit?
De ce nu m-am gândit că te-am iubit?
De ce? De ce? De ce? x2

3. Singur noaptea eu stau în pat,
Și fiecare gând ce-mi vine-n cap,
Trece în amintire pe la tine,
Și îmi doresc să fiu din nou în brațele tale,
Să mă înalți iarăși ca pe o floare.
M-am săturat de-așa singurătate,
Nu pot dormi noapte de noapte,
Mă tot gândesc la amândoi,
Și-aș vrea să fie iarăși pacea între noi.

Refren: De ce s-a întâmplat așa?
De ce mi-a sângerat iar inima?
De ce am plâns când am fugit?
De ce nu m-am gândit că te-am iubit?
De ce? De ce? De ce? x2
De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce?

4. Cu mâna-ntinsă eu te chem înapoi,
Cu mâna-ntinsă vreau ca să dansăm în ploi.
Cu brațele deschise eu îți spun c-am să te iert,
Cu brațele deschise vreau ca să te strâng la piept.