Babacu – Versuri.pro

Strămoșii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Duceau o viață dulce și tihnită
Strămoșii noștri ce-au trăit odată.
Se mulțumeau doar cu atâtea roade
Cu cât era câmpia-ndestulată.
Nu au știut nicicând ce e răsfățul
Și n-au avut nici moară, nici ogor
Mâncau doar fructe, ce le da pământul
Și beau doar apă rece, de izvor.
Ei nu răneau cu fier de plug pământul,
Nici grâu nu semănau, n-aveau ogor.
Doar grâu sălbatic, pe care-l mișcă vântul
Frecat în palmă, era hrana lor.
Din cremene scânteia nu țâșnise
Iar focul, încă nu ardea în vatră.
Se pare că nici timpul nu venise
Ca să mănânce hrana preparată.
În margini de pădure, prinsă-n bolți
O adiere calmă mișcă via.
Cădeau pe jos ciorchini-aceia, copți,
Căci oamenii de-atunci nu cunoșteau beția.
N-aveau palate, nu aveau iatace
Acoperiș aveau doar cerul înstelat
Se odihneau, putând dormi în pace
Pe-un pat de frunze, cald și-nmiresmat.
Nu-și făuriseră nici zale, nici topor
De suliță și spadă, să n-audă.
Neprihănit era pe-atunci sufletul lor,
Căci nu știau de ură sau minciună.
Dar a venit și ziua blestemată
În care, în pământ, au găsit fierul
Și, făurind din el cuțit sau spadă,
În lume s-a pornit de-atunci răzbelul.
Iar de atunci, tot ce a fost în stare
Să izvodească mintea omenească,
A fost făcut, o știe fiecare,
Doar pentru-n scop: Războiul să -l slujească!..
De-atunci tot răul s-a pornit în lume:
Minciună, ură, crimă și păcat
Cu toate astea, omul astăzi spune
Bătându-se în piept, că a evoluat!

Hai Să Facem Ceva…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Omul când n-are ce face, atunci când se plictisește,
Ca să nu stea chiar degeaba, câte-o treabă își găsește.
Face-o treabă, ce se face, de milenii, la români.
Nu-i o treabă prea ușoară, că taie frunză la câini.
Alții, inventivi din fire, nu stau nici o clipă-n loc
Și, crezând că fac o treabă, ce cu rost ei o socot,
Dau din mâini și se agită și vorbesc fără-ncetare
Însă dacă-i pui la treabă, de nimica nu-s în stare.
Mai e o categorie, de bărbați, în special
Care-o lasă pe soție să care ca un hamal.
Încărcată cu provizii, de la piață, biata, vine.
Despre ei, spunem că-s harnici precum tații de albine!..
Dacă mă gândesc mai bine, nici chiar eu nu fac excepții
Astăzi, despre hărnicie, v-am servit câteva lecții.
Deci, n-am stat nici eu degeaba, fără treabă pe acasă.
Am bătut apa-n piuă. Poate untul o să-i iasă!…

Studiu Filozofic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

O lume-ntreagă, astăzi se întreabă,
Nu ştiu răspunsul, însă, dacă a fost găsit,
Ce-o fi filozofia? Şi, cu grabă,
Încearcă să găsească acel răspuns, dorit.
La fel ca toată lumea, nici eu nu fac excepţii
Dorind acelaşi lucru: Răspuns la întrebare.
Şi, cum filozofia nicicând nu mi-a dat lecţii,
Pornesc să caut răspunsul în cărţi şi prin ziare.
Credeam că dicţionarul îmi poate fi suportul
În tentativa clară de a mă instrui
Dar „filos” şi cu „sofos” m-au bulversat cu totul.
Nu am aflat nimic din ceea ce-aş dori..
De unde, biet de mine, să pot şti greaca veche,
Când am probleme încă, cu graiul meu, natal?..
Eu, îl vorbesc, sărmanul, aşa, „după ureche”
Nu dup-acele reguli, de stil, gramatical.
Deci mă întorc din nou la vechiul dicţionar
Şi-atâta înţeleg: Dorinţa asta vie,
De-a nu pierde prin lume, timpul în zadar,
Şi de-a învăţa mai mult, este.. filozofie!…

Co S Micí

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

S-a rupt o stea din carul mare
Când oiştea, intrată în gardul viu al nopţii
A ocolit ostentativ deschizătura porţii
Ce s-a deschis pe-a cerului cărare.
Şi, numărând din loitrii şapte stele,
Urcând mai sus şi tot mai sus către zenit,
Cu buturuga mică subsioară, să nu răstoarne carul mic
Uităm cu toţii de belele.
Fiindcă avem aici, pentru întâia oară
Ceva ce ne conduce, să nu ne rătăcim
Prin viaţă şi prin lume, oricând călătorim.
Eşti primul far al lumii, Stea Polară!…