Versuri corectate și adnotate
Deșteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte,În care te-adânciră barbarii de tirani!Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!Acum ori niciodată să dăm dovezi la lumeCă-n aste mâini mai curge un sânge de roman,Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un numeTriumfători în lupte, un nume de Traian!Înalță-ți lata frunte … Citește mai mult
Pe munți, de unde neaua cu greu se dezlipește,Întocma ca și mușchiul de vechiul său copaci,Pe unde om cu suflet atunci numai pășeșteCând oarba soarte-aduce vreun vânător ghibaci.Aci, săpată-n pietre, se află-a mea chilie,Sub fagi cărunți de zile, ce nu știu de săcuri;Pe unde primăvara cu multă maiestrieAșează-ale lor cuiburi ulii, șoimi și vulturi.Un pat, … Citește mai mult
Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,În care te-adânciră barbarii de tirani!Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte,La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.Acum ori niciodată să dăm dovezi la lumeCă-n aste mâni mai curge un sânge de roman,Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un numeTriumfător în lupte, un nume de Traian!Înalță-ți lata frunte … Citește mai mult
Dormiţi în pace, umbre, martirii românimei,Ce-aţi îngrăşat pământul cu sânge de eroi!Bătrâni cărunţi cu vază, voi floarea tinerimei,Ce-n lupte sângeroase căzând, v-aţi rupt de noi!.Pământul ne desparte, iar cerul ne uneşteÎn patria cea sfântă, egală pentru toţi,Acolo nedreptatea şi ura nu răzbeşte,Nu cumperi cu viaţa pământul de trei coţi.Voi v-ati plinit chemarea şi sfânta datorinţă,Când … Citește mai mult
Frumos e omul, Doamne, când mintea e regină,Și simțul ce ca șerpe spre rele îl înclină,Supus, loial și drept;Vârtutea-atunci măreață răsare ca și-o floare,De brumă neatinsă la rumena-i coloareÎn fragedul lui piept!.Pe fruntea lui senină dreptatea străluceșteÎntocma ca și-un soare pe sferă când pășeșteDe nori neturburat;E crimă, se retrage, e silă, se ferește,E negură, o … Citește mai mult
Te măresc, ființă fără de-nceput,Pentru tot ce vede ochiul meu sub soare,Pentru tot ce dreapta-ți sfântă a făcut,De la om și fiară, până la acea floare,Care vegetează numai un minut!Ce mă face însă, ca să te adorEste mintea, Doamne, care-mi strălucește,Ca și un luceafăr, în al nopții nor,Și-n vuietul lumii blând mă însoțește,De când văd … Citește mai mult
Spune-mi, mamă, ce să fie,Ce mă trage-așa cumplit,Cât abia aștept să vie,Ceasul care e menit,Ca să-mi treacă pe-nainteÎn pas bine regulatCavalerul cel cuminteDe ostași încunjurat.Ah, mamă, sunt vulneratăD-o săgeată care-n veacVa sta-n inimă vibrată,Și s-o vindec nu am leac.Mă usc, mamă, pe picioare,De mă culc, de stau sau șed,Nicăiri n-aflu răcoareCeas bun, sau minut nu … Citește mai mult
Deșert e tot ce vede semețul ochi sub soareȘi nu e fericire deplină pre pământ;Un vis e ce-amăgește ființa muritoareDin oara când se naște și până la mormânt!Văzutu-s-a om cândva să zică la a sa moarte:„Mă duc cu bucurie, c-am fost și-s fericit”?Un rege-a stat în lume, a cărui rară soarteLa altul în natură cu … Citește mai mult
Sus la deal, ori jos la vale,În deșert privesc oftând,Către bine nu văd cale,Simt că soarta are-n gândSă m-arunce-n munți cu gheață,Ah, amara mea viață!.Soare, lună, cerești stele,Pre voi vă chem mărturii,Spuneți greșalele mele,Șters să fiu dintre cei viiD-am făcut vreo strâmbătateLa dușman, amic sau frate!.Voi, plăntuțe tinerele,Mielușei nevinovați,Ce-ați fost sub grijile mele,Spuneți, v-am dat … Citește mai mult
La săparea unei groape,Un cap mort desfiinţat,Văzând lângă sine-aproapeAlt cap gol alăturat,„Cine e, care-ndrăzneşte,Îi strigă c-un glas de domn,De mine de se lipeşte,Turburându-mă din somn?”.„Eu, zice-acea căpăţână,Am fost numai matelot;Pâine neagră şi puţină,Apă, din bălţi, a fost totCu ce-am trăit în viaţă;Desculţ, trenţos, urgisit,Dusei cărarea-mi cu greaţă;Acum moartea, ce-am doritM-aşeză în libertate,Care-n lume n-am aflat,Scuturând … Citește mai mult