Refren: Curgeți lacrimi, curgeți,
Chiar de-s vinovat,
Lacrimile mele sunt lacrimi de bărbat.
Curgeți lacrimi, curgeți,
De-i vina mea,
Nimeni nu-mi oprește lacrima.

Că ades păcatul cade, of, mai dorule,
Peste omul cum se cade, dorule.
Și apoi nu-mi doresc aman, of, mai dorule,
Din cel bun să-mi fac dușmanu, dorule.

Îmi țin lacrimile-n pumn, of, mai dorule,
Ca pe niște stropi de plumb, dorule.
În palmă chiar de-mi este frig, of, mai dorule,
of, mai dorule,
De durere eu nu strig, dorule.

Le-am ținut și le-oi ține, of, mai dorule,
Cât va ține viața mea, dorule.
Că sunt lacrimile mele, of, mai dorule,
Și port vina eu de ele, dorule.

Refren
Aștept să-mi spui, aștept să-mi spui Aștept să-mi spui, aștept să-mi spui
Să-mi spună ochii tăi căprui Să-mi spună ochii tăi căprui
Că nu-i un vis, iubirea noastră Că vremea trece, vremea vine
Aștept să-mi spui, aștept să-mi spui Aștept să-mi spui, aștept să-mi spui
Să-mi spună ochii tăi căprui Că-n lumea asta altu nu-i
Că tu-mi vei fi a mea mireasă Să te iubesc așa ca mine.

Strofa 2
Trec p-alee sute de perechi
Unde ne-am văzut întâia oară
Unde răsună un cântec vechi
Mângâiat pe strune de vioară
Și-n lumina ochilor căprui
Te rpivesc și iar mă vad pe mine
Și ca altădată vreau să-mi spui
De iubirea noastră care vine.

Refren returnela si modulatie Refrenu

Refren:
Femei, femeilor, femei
V-au plâns cu lacrimi ochii mei
V-au plâns cu lacrimi de plăceri
Frumoaselor femei, femei, femei
Femei, femeilor, femei
V-au plâns cu lacrimi ochii mei
De dragul vostru cânt și mai trăiesc
Frumoaselor femei de-ați ști cât vă iubesc.

Femei cu părul legănat de vânt
De dragul vostru am cântat și cânt
Și trece noaptea tristă pe lângă noi
Când unu și cu unu nu fac doi.
Femei, din dorul vostru m-am născut
Din vraja primului sărut
De dragul vostru cânt și mai trăiesc
Frumoaselor femei de-ați ști cât vă iubesc

Refren:
Nu mai plânge dragă mamă
Iartă-ți fiul rătăcit
Nu mai plânge dragă mamă
Că ai plâns cât ai trăit.
Treacă-ți scârba-n bucurie
Ți-a venit feciorul drag
Treacă-ți scârba-n bucurie
C-am pășit al casei prag.

De câte ori mă așteptai, să mă întorc acasă,
De-atâtea ori priveai portretul de pe masă
Și-ți ascundeai privirea blândă în naframă
Cu ochii plini de lacrimi mari, și suferinți de mamă.
Ograda e pustie iar, pustie-i casa părintească
Bătrâna mamă lăcrimând, mă-așteaptă la fereastră
Și-n grădină murmurând, dă glas izvorul
Pe prispa casei părintești, mă-așteaptă dorul.