Versuri corectate și adnotate
Am tăiat cu spada noaptea-ntreagă,până când în locul zorilor au venit corbii,corbii erau heralzii absurdelor mele victoriirisipindu-mi numele urbi et orbi.Spada mi s-a întors înapoi în trecut,a chemat-o arhanghelul Menumorut,brațul îmi cade, capul mi-e greu,dar numărul morților crește mereu.Crește și luna cu cele trei vipere galbene,ochii se tulbură încet și apun –crește numărul morților, crește … Citește mai mult
Îmi place să privesc afară.– Când au căzut aceste frunze?Și arborii se scuturară,Și-n vizuini adânci, ascunse.Stau vulpi roșcate. Stoluri, salbe,Peste pădure nori de ceață,Ca niște zburătoare albePlutind, de vârfuri se agață.Negru pământul se arată;Pe câmpuri vântul iar adoarme.O ciută cade fulgeratăDe trăsnetele unei arme.Și liniștea cu-aripi ușoare,Prin mii de pori respiră-n toamnă.Doar plopii mistuiți în … Citește mai mult
Am semănat cu pădurea, cu moara de vânt, cu tăcutele,negrele, necunoscutele cruci de la margini de drumuri,cu umbrele cailor noaptea pe-nalte coline moldaveam semănat – şi cu chipul ciudaţilor zeiîngropaţi în nisip lângă mare. Cât e de-atunci?Trebuie să fi trecut multe ploi, multe viscole, trebuiesă fi pierit multe ziduri şi oşti, să fi căzut multe … Citește mai mult
Tot ceea ce te atinge o clipăSe topește-n treacăt ca neaua,Ca neaua atinsăDe răsuflarea lui martie.Privești vulturii care zboarăÎn cercuri largi peste munțiȘi simți cum toate alunecăDin inima ta și dispar.Dar iată vine iarna și din nouZăpada reapare peste câmpuriȘi toate clipele prin care ai trecutPrind iar ființă-n jurul tău și murmură.Și ca fluxul pe … Citește mai mult
Nici gândurile voastre, nici florile nu-mi spun,Nici negurile toamnei, că sunt ieșit din minte –Ci numai mie-mi pare mereu că sunt nebun,De vreme ce-mi prind viața și moartea în cuvinte. Ard în lumina zilei de parcă uit că n-amDecât un drum prin iarbă, un singur drum și-o poartăPrin care voi pătrunde, ca luna-ncet prin geam,Sau … Citește mai mult
Numai tăcând și gândindu-te singur la toate,ajungi să-nțelegi că din tot ce-ai fi vrut prea puține rămân lângă tine,numai văzând cum se-aprind și se sting noaptea toate cărările tale greșite – numai lăsândsă te-nvăluie pulberea lor vei ajunge să știică regretul e șarpele galben pe care-ntr-un visîl auzeai ca pe-un râu adormind la picioarele tale,adormind … Citește mai mult
Am trăit întotdeauna printre oameni umili,Necunoscuți și mereu contopiți în mulțime,Mari și mici, veseli și triști, urâți și frumoși,Cutezători și veșnic neliniștiți ca plopii,Cu pieptul larg întâmpinând furtunile,Sau melancolici visând la pierdutele umbre,Dormitând între vaga părere de răuPentru cele ce n-au fost să fieȘi calmele speranțe viitoare.Lor le-am fost flaut deznădăjduit,Tulnic de seară lină și … Citește mai mult
Marea și muntele viețuiesc împreunăȘi iarna fuge de căminul lor.Fluturii ei albi când se așază pe magnolii,Pe eucalipți, pe arborii de camfor,Pe liniștiții palmieri – dispar curândAtinși de-o moarte nevăzută, stranie,Și omizile nu se mai nasc.Oamenii umblă amețiți de luminăȘi se-ntorc întotdeuna dintr-o veghe;Mersul lor e ca un dans al vântului.De la soare învață să … Citește mai mult
Mă rog luminii să coboareUmblând peste pădure ca o boare.Brazilor adormiţi mă plec să le sărutBărbile lungi – frunzişului căzutPaşii mei rari îi povestesc în şoapteSpaimele cerbilor de miazănoapte.Mă rog peregrinului, tristului vânt,Să uite dacă sunt sau nu mai sunt,Să poarte printre lacuri mai departeViaţa de pasăre a frunzelor moarte –Mă rog pădurarilor să laseDeschise … Citește mai mult
Tu, care-ai fost odată, tu, care eşti, tu, careVei fi – adesea iarna, plecând în taină ochii,Duioasă-ntr-un-năuntru-vei, căzută la picioare,Umbra-mi licăritoare ca solzii unei rochii.Va fi tăcere-n preajmă – şi dincolo de geamNinsoarea de departe venind ca o pădureDusă de vânt – şi-al serii hotar ce-l atingemDe-atâtea ori cu-aripa, din nou va sta prin sureÎnchipuiri, … Citește mai mult