Agathodaimon

Agathodaimon – Sfințit Cu Roua Suferinței

de

Sfințit Cu Roua SuferințeiCând lumea se preschimbă-ntr-o umedă-nchisoareÎn care-n van speranța, biet liliac se zbateLovindu-se de ziduri, cu-aripi șovăitoareȘi dând mereu cu capu’-n tavanele surpate.Deodată, mânioase, prind clopote să sarăȘi către cer urlă-ngrozitoareLungi și nesfârșite convoaie mortuareÎncet și fără muzici prin suflet trec mereu..M-ați sfințit cu roua suferințeiȘi mi-ați pus venin în sângeIar speranța-nvinsă plângeCa … Citește mai mult

Agathodaimon – Glasul Artei Viitoare

de

Străine, ce bați la poartă, de unde vii și cine ești?Străine de lumea noastră, răspunde-ne de unde vii,Prin care lumi trăiși coșmarul nepovestitelor poveștiȘi-n care stea găsiși culoarea decoloratei nebunii?.„De unde vin? De unde pot veni, când ochii-miplini de regrete și tristeți par 2 candele-aprinseîn cripta morților poeți?”.Priviți, sunt gol, căci calea-mi fuse-atât de lungăȘi-n … Citește mai mult

Agathodaimon – Tristețea Vehementă (Part 2)

de

Străinule ce bați la poartă, de unde vii și cine ești?Străinule de lumea noastră, răspunde-ne de unde vii,Prin care lumi trăiși coșmarul nepovestitelor poveștiȘi-n care stea găsiși culoarea decoloratei nebunii?.„De unde vin? De unde pot veni, când ochii-miplini de regrete și tristeți par 2 candele-aprinseîn cripta morților poeți?”.Priviți, sunt gol, căci calea-mi fuse-atât de lungăȘi-n … Citește mai mult

Agathodaimon – Stindardul Blasfemiei

de

Trei cruci de lemn, trei cruci enorme de lemnVopsite cu trei culori, păzesc pe marginea șoseleiFântâna celor credincioși!Trei cruci pe marginea șoselei cu gesturi largi de mâini bolnaveOpresc din drum pe călători și parcă-s trei spânzurătoriDe care atârnă trei crisosi..Într-o zi împinși de-același funerar îndemnCa două armate puse una-n fața alteiaCuminții se-ntâlniră cu nebuniiCopiii morților … Citește mai mult

Agathodaimon – Ne Cheamă Pământul

de

La voi cobor acuma, voi suflete-amăgiteȘi ca să vă ardă fierea, o, spirite-amețiteBlestemul îl invocBlestemul mizantropic, cu vânata lui ghearăCa să vă scriu pe frunte, vița ce se-nfiarăCu fierul ars în foc..O, fiarbă-va mândria în vinele stocite,În ochii stinși de moarte, pe frunți învinețiteDe sânge putrezitCe am de-alege oare în seaca-va ființă?Ce foc far-a se … Citește mai mult