Adrian Bezna – Versuri.pro

Norii Ăștia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Norii ăștia, ca o pată,
Pe cămașa mea, de mire,
Unde sunt așa subțire,
Ca o ață, ca o fată.
Norii ăștia cu cravată,
În costum cu buzunare,
Unde intră câte o zare,
Și-un albastru, câteodată.
Norii ăștia, care plâng,
Pe obrazul unor păsări,
Care zboară înțelesuri,
Unde eu, rămân nătâng.
Norii ăștia, prinși în seară,
Ca un cui ce vrea să-și bată,
Inima și viața toată,
Într-o nu știu care scară.
Eu agăț în mine un cer,
Ca pe un perete plin,
Cu albastru și senin,
Și cu soare la rever.
Norii ăștia, care trec
Cu statistici fără număr,
Peste oameni fără umăr,
Unde cifrele petrec.
Norii ăștia, sunt ai mei,
Și mă leagă-ntre pământuri,
Unde nu mai sunt nici gânduri,
Unde florile au tei.
Eu agăț în mine un cer,
Într-un colț de curcubeu,
Unde numai Dumnezeu
Mă închină și eu sper.

Gara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Când eram așa de mic
Foarte mic pe un peron
Îți făceam des din batistă
Căci eram băiat salon.
Tu plecai așa departe
Prea departe ca să am
Certitudinea c-odată
Am să te mai văd la geam
La geam, la geam
La geam, la geam.
Era multă lume-n gară
Și bagaje fel de fel gemeau
Toată lumea parcă semăna
Într-un fel cu tine, dar altfel erau.
Se făcea des din batistă
Pe peronul foarte greu
Lumea era foarte tristă
La fel cum eram și eu.
Poate că atuncea eu știam
Că tu n-ai să mai fii
Ca o lacrimă-n batistă
Pentru când ai să mai vii.

Refren:
Gara, gara, gara, gara
Garaaaaa din care ai plecat tu
Gara, gara, gara, gara
Garaaaaa sunt sigur că va spune nu.
La trenurile care vor
Să mi te-aducă înapoi
E-atâta lume-n gară
Că nu e loc de noi x2
De noi, de noi, de noi.

Când eram așa de mic
Foarte mic pe un peron
Îți făceam des din batistă
Căci eram băiat salon.
Tu plecai așa departe
Prea departe ca să am
Certitudinea c-odată
Am să te mai văd la geam.
Poate că atuncea eu știam
Că tu n-ai să mai fii
Ca o lacrimă-n batistă
Pentru când n-ai să mai vii.

Refren:
Gara, gara, gara, gara
Garaaaaa din care ai plecat tu
Gara, gara, gara, gara
Garaaaaa sunt sigur că va spune nu
Gara, gara, gara, gara
Garaaaaa sunt sigur că va spune nu
Gara, gara, gara, gara
Garaaaaa din care ai plecat
Tu

Cu Lupii Laolaltă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În satul acesta unde e veșnic noapte,
Nu mai e nicio oaie, să muncească la lapte, În satul acesta unde e veșnic noapte,
Nu mai e nicio oaie, să muncească la lapte.
Iar noi,
Cu lupii laolaltă,
Cu lupii laolaltă,
Cu lupii cu toții mergem în țara cealaltă.
Cu lupii laolaltă,
Cu lupii laolaltă,
Cu lupii cu toții mergem în țara cealaltă.
În orașul acesta asfaltat cu iluzii
Și copii adorm legănați de concluzii,
În orașul acesta asfaltat cu iluzii
Și copii adorm legănați de concluzii
Dar noi,
Cu lupii laolaltă
Cu lupii laolaltă
Cu lupii cu toții mergem în țara cealaltă,
În țara aceasta de scânduri vândute,
Taie-ți metrul cub de iubire și du-te,
În țara aceasta de scânduri vândute,
Taie-ți metrul cub de iubire și du-te.
Cu noi, cu toții,
Cu lupii laolaltă,
Cu lupii laolaltă,
Cu lupii, cu toții, mergem în țara cealaltă. Cu lupii laolaltă,
Cu lupii laolaltă,
Cu lupii, cu toții, mergem în țara cealaltă.
În lumea aceasta cu mulți dumnezei,
Să rămânem cu unul, să nu fim ca și ei,
În lumea aceasta cu mulți dumnezei
Să rămânem cu unul, să nu fim ca și ei,
Și noi,
Cu lupii laolaltă,
Cu lupii laolaltă,
Cu lupii, cu toții, mergem în țara cealaltă, Cu lupii laolaltă,
Cu lupii laolaltă,
Cu lupii, cu toții, mergem în țara cealaltă.
În viața aceasta, ca un tren fără haltă,
Să rămânem mereu, noi lupi, laolaltă,
În viața aceasta, ca un tren fără haltă,
Să rămânem mereu, noi lupi, laolaltă.
Cu toții,
Cu lupii laolaltă
Cu lupii laolaltă
Cu lupii cu toții mergem în viața cealaltă,
în viața cealaltă, în viața cealaltă.

Descântec de Mine (Ceața)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

S-a lăsat un fel de ceață
peste anii mei din viață…
Mă simt arestat de toamnă,
toamna vieții mă condamnă,
Nu mai știu din care parte
vine dragoste sau moarte,
Nu mai știu de care ață
să-mi leg sufletul de ceață.
Și mă-ntreb atuncea, oare,
mă-ntreb pentru fiecare,
oare, câte drumuri sunt
de la noi pînă la vânt?
Și mă rog atunci cu lacrimi
de la nu știu care patimi,
Mă rog pentr-un pumn de stele
chiar deasupra vieții mele